| I. Căderea şi fiii lui Adam – păcătoşii (Gn 2:4 — 4:26) |
| 1. LEGEA (Tora) - 1 Moise / Geneza / Facerea |
|
Crearea Omului, Paradisul şi testul loialităţii 24. Iată povestea de familie a cerului şi a pământului. 5 Când Iahwé Dumnezeu a făcut pământ şi cer, nu era încă nici o buruiană pe câmp şi nici o plantă nu creştea pe ogor, pentru că Iahwé Dumnezeu nu dăduse ploaie pe pământ şi nu era nici un om care să lucreze pământul. 6 Doar nori de abur se ridicau din pământ şi udau toată faţa pământului. 7 Atunci Iahwé Dumnezeu a plămădit pe om (’adam), ţărână din pământ (’adamat), i-a suflat în nări răsuflare (duh) de viaţă, şi omul a devenit un ‘suflet viu’. 8 Iahwé Dumnezeu a sădit (sădise) o grădină în ţinutul ‘Idnu, la răsărit, şi acolo a aşezat El pe Omul pe care-l plămădise. 9 Iahwé Dumnezeu făcuse să răsară din pământ tot felul de pomi frumoşi la vedere, cu fructe bune de mâncat, precum şi Arborele Vieţii, în mijlocul Grădinii, şi Pomul Cunoaşterii-Binelui-şi-Răului. 10 Un râu ieşea din ţinutul ‘Idnu şi uda Paradisul, după care se împărţea în patru braţe.
11 Primul braţ se numea Paişan, acela care ocolea toată ţara Huwailat, cea bogată în aur. 12 Aurul acelei ţări era foarte bun; acolo se mai aflau răşina budúlhu şi piatra de sardiu.
13 Al doilea braţ se numea Gaihan, cel care ocolea toată ţara Kuş.
14 Numele celui de-al treilea braţ era Hiddíqlu, care curgea la răsărit de Aşşūr;
iar al patrulea se numea Purat.
15 Iahwé Dumnezeu a luat pe Om şi l-a aşezat în Grădina din ‘Idnu, ca s-o lucreze şi s-o păzească. 16 El a dat Omului porunca aceasta:
–„Poţi să mănânci în toată voia din orice pom din Grădină, 17 dar din Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului să nu mănânci, fiindcă în ziua în care vei mânca din el, sigur vei muri!”
Crearea femeii şi legea căsătoriei
18 Apoi Iahwé Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Omul să fie singur; am să-i fac un ajutor pe măsură!”
„De data-aceasta-i os din osul meu,
din trupul meu, din carnea mea, bucată !
Se va numi ’işşat – femeie – fiindcă din ’iş – bărbat – a fost luată."
24 De aceea lasă omul tată, mamă, Căderea 25 Omul şi femeia lui erau amândoi goi (‘arummīm), şi totuşi nu se ruşinau. 31 Dar Şarpele s-a arătat mai deştept (‘ārūm) decât toate fiarele câmpului, pe care le făcuse Iahwé Dumnezeu. El a vorbit Femeii: — Ei, aş! Oare din orice pom din Grădină a zis Dumnezeu să nu mâncaţi? 2 Femeia a răspuns Şarpelui: — Ba, putem mânca din pomii Grădinii, 3 dar din rodul acestui pom din mijlocul Paradisului, a zis Dumnezeu: „Nu mâncaţi din el, nici măcar nu-l atingeţi, ca să nu muriţi!” 4 Şarpele a răspuns Femeii: — Sigur n-o să muriţi! 5 De fapt, Dumnezeu ştie că, în ziua în care veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, ştiind ce-i bine şi ce-i rău. 6 Femeia a văzut că pomul avea fructe bune de mâncat, că era o încântare pentru ochi, şi că era de aşteptat să dea înţelepciune. A luat din rodul lui şi a mâncat, apoi a dat şi soţului ei, care, de asemenea a mâncat. 7 În clipa aceea li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că sunt goi. Atunci ei şi-au însăilat pe coapse nişte jupe din frunze de smochin. Judecata: blestem şi har 8 Nu după mult timp, au auzit glasul lui Iahwé Dumnezeu, care umbla prin Grădină în vântul înserării* [în bătaia furtunii ?]. Atunci Omul şi Femeia lui s-au ascuns de faţa lui Iahwé Dumnezeu printre pomii Paradisului. 9 Iahwé Dumnezeu a strigat pe Om: — Unde eşti ? 10 El a răspuns:
— Am auzit glasul Tău prin Grădină şi, de frică, m-am ascuns..., pentru că... sunt gol. 12 Omul a răspuns: — .... Femeia ... pe care mi-ai dat-o Tu ca nevastă, ...ea mi-a dat din pom şi am mâncat. 13 Iahwé Dumnezeu a zis Femeii: — Cum ai putut face una ca asta !? Femeia a răspuns: — ... Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom. 14 Atunci Iahwé Dumnezeu a zis Şarpelui:
— Fiindcă ai făcut-o, eşti mai blestemat 16 Femeii i-a zis:
— Multe dureri şi gemete-ţi voi da: 17 Omului i-a zis: — Pentru că ai ascultat de soţia ta, ca să mănânci din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci din el!”...
din vina ta pământu-i blestemat;
20 Atunci Omul a pus soţiei sale numele Hawwat (Dătătoare de viaţă), pentru că ea avea să fie mama tuturor celor vii [muritorilor]. 21 Tot atunci Iahwé Dumnezeu a făcut Omului şi soţiei lui nişte cămăşi de blăniţă, cu care i-a îmbrăcat.
Primii copii
41 Omul s-a apropiat de soţia sa Hawwat, care a rămas însărcinată şi a născut pe Qayn, zicând: „Cu ajutorul lui Iahwé, am adus pe lume (qaniyti) un om.” 2 Apoi a născut şi pe frăţiorul lui, pe Habl. Habl a devenit păstor la oi, iar Qayn lucra pământul.
Ce ai, de eşti furios ?
De ce ţi s-a întors faţa pe dos? 7 Dacă faci bine, bine-ai să găseşti;
dar dacă nu, pornirea ta firească,
pofteşte să te stăpânească;
dar tu s-o stăpâneşti.
8 Qayn a zis fratelui său Habl: ‹„Să mergem la câmp.”› Şi când erau pe câmp, Qayn s-a ridicat împotriva fratelui său şi l-a omorât. 9 Iahwé a întrebat pe Qayn:
— „Unde e Habl, frăţiorul tău ?”
El a răspuns:
— „Nu ştiu! Ce-s eu, paznicul lui frate-miu?”
— 10 „Cum ai putut să faci una ca asta? – a zis El. Sângele fratelui tău strigă din pământ la Mine! 11 Acum vei fi blestemat din cauza acestui pământ, care şi-a deschis gura să primească din mâna ta sângele fratelui tău! 12 Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea rod deplin! Pribeag şi fugar să fii pe pământ!” 13 Qayn a zis lui Iahwé: — „Oare, vina mea e prea mare ca să fie iertată? 14 Iată, astăzi m-ai alungat din ţară, şi va trebui să mă ascund de faţa Ta; pribeag şi fugar voi fi pe pământ, şi oricine mă va găsi, mă va omorî.” 15 Iahwé i-a răspuns: — „Nicidecum! Oricine va omorî pe Qayn, va fi pedepsit înşeptit.” Iahwé a dat un semn lui Qayn, că oricine îl va găsi, nu-l va omorî. 16 Iar Qayn a plecat din faţa lui Iahwé şi a locuit pe meleagurile Nûd (Pribegie), la răsărit de ‘Idnu. 17 Qayn s-a apropiat de soţia sa, care a rămas însărcinată şi a născut pe Hanuk. Apoi a ctitorit o cetate pe care a numit-o Hanuk, după numele fiului său. 18 Hanuk a dat naştere lui Ğayrad; Ğayrad a dat naştere lui Muhawwiy’īl. Muhawwiy’īl a dat naştere lui Matuşa’īli, iar Matuşa’īli a dat naştere lui Lamku. 19 Acest Lamku şi-a luat două soţii: numele uneia era ‘Adat şi numele celeilalte, Ţillat. 20 ‘Adat a născut pe Iabal, părintele corturarilor crescători de vite. 21 Fratele lui se numea Iubal, părintele celor ce cântă din liră şi caval. 22 Ţillat a născut pe Taubal-Qayn, meşter faur al tuturor uneltelor de aramă şi de fier, iar sora lui Taubal-Qayn a fost Na‘imat. 23 Lamku a zis soţiilor sale:
‘Adat şi Ţillat, auziţi-mi voi cântul, 25 Adam s-a unit iarăşi cu soţia lui şi ea a născut un fiu pe care l-a numit Şiyt (Rămăşiţă) , zicând: „Dumnezeu mi-a lăsat (şat) altă sămânţă în locul lui Habl, pe care l-a ucis Qayn.” 26 Lui Şiyt i s-a născut de asemenea un fiu, şi el i-a pus numele ’Anūş (Gingaş). Atunci a început Şiyt să cheme numele lui Iahwé. |
