3

Copile, nu uita această lege,
În inima-ţi poruncile-mi păstrează,
Căci ele-ţi vor aduce viaţă lungă,
Mulţi ani, cu sănătate şi cu vază.

Să nu te lase harul şi-adevărul,
Ele să-ţi fie salbă protectoare.
Şi Dumnezeu şi oamenii să-ţi facă,
Bunăvoinţă, cinste şi favoare.

Din inimă încrede-te în Domnul,
Nu te lăsa pe isteţimea ta.
La orice pas în cale recunoaşte-L,
Şi drumurile El îţi va-ndrepta.

Nu fi prea înţelept în ochii tăi,
Ascultă-L, fugi de rău, căci e urgie.
Şi fuga va fi trupului tău leac,
Şi oaselor curată doctorie.

Cinsteşte-L pe Iahwé din plinul tău,
Cu lamura din roadele culese.
Grânarele ţi-or geme-atunci de grâu,
Şi jgheaburile de must or să se verse.

Nu lepăda pedeapsa Lui Iahwé,
Nu te scârbi de probozeala Lui.  
Căci El pe cei iubiţi îi ceartă, deh,
Ca un părinte pe copiii lui.

Ferice-i cine-a dat de-nţelepciune,
Cine-a primit o minte sănătoasă.
Câştigul ei mai bun decât argintu-i,
Mai mare-i decât aur mult în casă.

Mai scumpă-i ca mărgeaua de mărgean,
Cu nici un dor nu are-asemănare.
La dreapta ei e viaţa cea de veci,
La stânga, bogăţie şi onoare.

Căile ei sunt căi pline de farmec,
Cărările-i sunt pace cu deplin.
Ea-i pomul vieţii pentru cei ce-au prins-o
– Ferice de aceia care-o ţin !

Cu-nţelepciune Domnu’-a-ntins pământul,
Cu măiestrie cerul l-a boltit.
Ştiinţa Lui a despicat adâncuri,
Şi norii fir de ploaie-au slobozit.

Copile, să nu-ţi scape din vedere.
O clipă, ţinta bună şi un plan.
Să-ţi fie-acestea viaţă pentru suflet,
Mărgăritar la gât şi talisman.

Şi-atunci păşind pe drumul vieţii, sigur,
Piciorul la sminteli nu te va duce.
Da, nu te vei mai teme la culcare;
Vei adormi şi somnu-ţi va fi dulce.

Nu te-ngrozi de spaima celor proşti,
Doar pe mişei i-aşteaptă vremi avane.
Căci Domnul lângă coapsa ta va sta,
Şi-ţi va păzi piciorul de capcane.

Nu te-nfrâna când e să faci un bine,
Când poţi acum un ajutor să dai.
Nu zice semenului: „Du-te, vino,
Mâine-am să-ţi dau”, ştiind că astăzi ai.

Nu-i coace răul semenului tău,
Când locuieşte-n pace lângă tine.
Nu te certa degeaba cu un om,
Când el nu ţi-a plătit cu mâini haíne.

Pe omul furios să nu te-nfurii,
Să nu te-aprinzi de paşii lui semeţi.
Căci scârba lui Iahwé sunt toţi stricaţii,
Dar sfatul Lui de taină-i cu cei drepţi.

Blestemul Lui e-n casa celui rău,
Dar cuibul celor drepţi îl fericeşte.
De batjocoritori Îşi bate joc,
Dar pe smeriţi cu har îi miluieşte..

Da, înţelepţii moşteni-vor slava;
Nebunii, doar ruşinea – şi otrava.