| De nu cumva |
| Antologie Torna Fratre - Benone Burtescu |
|
Nu mi s-a dat o minte ca totu-n tot să-l ştie
Nici braţ care să strângă cununi de vitejie,
Ci doar un pui de inimă ce-mi bate
Frumosul dor de cer până la moarte
De nu cumva şi mai departe.
Nu mi s-a dat îndemnul de piscuri sub picioare
Privind de sus în jos isprăvi cuceritoare,
Ci doar un vis ţesut din licăriri astrale
Care-a-nceput din dulcea noastră vale
De nu cumva din osanale.
Nu mi s-a dat să-mi apăr argumentul
În pledoarii să-i scapăr durata şi procentul,
Ci doar necântărită o vorbă de iubire
Un strop de rost în mica plămădire
De nu cumva fior de veşnicire.
|
Comments
Cred ca v-am regasit vocea lirica dominanta , gratie acestei poezii. In general Poezia Dvs, de mai demult ( am citit si eu tot ce mi-a cazut in mana, acum ceva timp in urma ) se distinge printr-o impecabila organizare . Versurile ( si poezia de fata este un bun exemplu ) au o solemnitate care impiedica exteriorizarile patimase, violente. Totul este orchestrat intr-un sens aproape muzical. In cazul de fata, ultimul vers se repeta de la o strofa la alta sugerand o gradatie , o sporire a tensiunii, estompata si ea de aceeasi fina plasa a esentializarii. Versurile par a veni de Undeva , de pe Taramul IDEILOR ETERNE , postulate insa nu de Platon, ci de O INSTANTA net superioara. Incipitul ( si acesta repetitiv) , " Nu mi s-a dat", sustine acest punct de vedere. Exista , cu alte cuvinte, o Pronie divina care ofera : " Frumosul dor de cer pana la moarte", " ...visul tesut din licariri astrale", si mai ales " necantarita vorba de iubire" care "in mica plamadire" intretine " fiorul de vesnicire" ( Minunat , Maestre! ). Poezia este un Argument ( chiar fara de " durata si procent"), cu si pentru Sinele Poetic , si se inscrie in registrul clasic , cu vagi si diafane influente moderniste.
RSS feed for comments to this post.