Este intr-adevar delicios acest dialog imaginar, ironic , pe care ni-l propuneti, realizat intre un eu liric cuminte , clasic si modernist, in aceeasi masura, si o alteritate critica tendentios rautacioasa , ispitita de "formele fara forme" ( nu "fara fond", chiar daca se va supara criticul junimist pentru ca nu-l citez corect ) ale poeziei zilelor noastre.
Din nefericire Istoria Literaturii Romane ( dar cred ca este valabil cazul mai tuturor Istoriilor) nu isi asuma toti poetii valorosi, desi in ultimul timp s-au facut eforturi serioase de reconsiderare a talentelor autentice ( o am chiar acum in minte pe una dintre cele mai serioase poetese moderniste: Ileana Malancioiu, pentru care, unii critici literari onesti s-au luptat sa ocupe un loc in merituoasa galerie ).
Si iarasi, dintr-o si mai nefericita nefericire poetii crestini lipsesc aproape cu desavarsire ( sunt mentionati doar cei de spiritualitate ortodoxa) dintr-o asemenea Istorie. Dar sa speram totusi in vremuri mai bune. "Speranta" trebuie "sa moara ultima".
Ma bucur ca atingeti in textul mai sus prezentat si problema poeziei ca antipoezie, simpla insiruire de cuvinte albe, nici macar dalbe, in care nu mai este loc pentru batranul trop, Metafora, acela care insufla, incalzeste si iradiaza verbul poetic . Fara indoiala ati creat cu ironie, umor, si chiar sarcasm un fragment de Arta Poetica ( in definitia lui Victor Hugo sau a lui Boilleau ).
Sa fiti binecuvantat cu multa sanatate, Maestre, si cu o viata tot atat de frumoasa si de minunata ca si versurile Dvs, care nu obosesc sa incante si sa limpezeasca sufletul crestinului iubitor de FRUMOS artistic.