|
după ce am urmărit la televizor
un splendid documentar despre
ţinuturile arctice ceva de genul
vai pătura de ozon cu ce ne
mai învelim la vară o să ne bată
soarele nu în cap la cap să ne
luăm tălpăşiţa să ne mutăm pe
altă planetă că asta gata i-ajunge
am rămas uşor şocat de
electrizanta peroraţie a calmului
persuasivului comentator aş zice
mai curînd am rămas polarizat
mă luase aşa cu dor de draperiile
tăcut fascinante ale aurorei
boreale de urletul născut nu
făcut al întunericului hemienal
de labirintica ilimitare albă
şi mi-am aruncat privirea pe
faţa îngheţată a paginii
osîndite zicîndu-mi demenajez
într-un sfert de oră eram
gata instalat la noua mea
reşedinţă un iglu săpat în
imaterialitatea dură a hîrtiei
|
