Poezia aceasta e superbă. Primele două strofe formează o imagine (atât de originală şi de frumos exprimată, că poate sta şi singură ca poezie), următoarele adaugă o nouă imagine după versul al treilea, extrem de simplu şi explicit, care este inima poeziei. Expresia pare în acelaşi timp autocritică: „prea mult doream...". Adică doream atât de mult încât eram nerealist şi nu-mi dădeam seama. Anyway, Edi, îţi doresc noroc în dragoste, sau succes, sau cum îl numeşti tu. Să auzim veşti bune!