Ermetizata in replica ei barbiana , poezia cuprinde acea lume a esentelor ideale- specifica modernistilor incifrati - ce refuza sa fie identificata de obiecte concrete.In cazul de fata, poetul Florin Laiu incearca - si chiar izbuteste ! - sa ne prezinte poezia ca joc de limbaj( " pana in Eram/ ...dar nu mai eram" )un fel ludic exterior al unei gandiri esentializate.
Expresiva ramane intreaga revelatie a metaforei : " ...am vaslit prin neguri de sare / in barca lui soare-rasare." De asemenea, notabila este si aliteratia: " prin unde de ode."