| Exercițiu |
| Florin Lăiu - Nunta de piatră |
|
Nu frânge dorul până nu ţi-e sete,
Nu frânge pâinea până nu ţi-e foame.
Există-o uşă, poate, în perete, Aşa cum poţi s-ajungi la pom prin poame.
Încearcă frângerea să nu te doară Şi, mai ales, nu-i frânge pe cei mici. Căci gloria nicicând nu se măsoară Cu numărul de cioburi de peltici. Şi nu dreptatea frânge nedreptatea, Ci rău din rău pe sine se tot frânge. Ne plânge azi în timp eternitatea, Şi-n clipe viaţa noastră o constrânge. Flămândă, însetată aşteptare, În care vidul vrea să umple totul, Ca-ntr-o pictură fără de culoare, În care-un nătărău îşi moaie botul. |
Comments
Stilul unic, inconfundabil, al unui poet - mai mult clasic ( in forma si in continut ) decat romantic ( aici! ) - matur si intelept ; Florin Laiu , acelasi liric sensibil , de mai demult...
Aforismele poetice , bland si echilibrat dispuse, tradeaza nota distinctiv - rationala a binecuvantatei intelepciuni clasice. Vocea lirica, puternica si ocrotitoare, acopera cu incandescenta caldurii ei toata aceasta armoniozitate a starilor de spirit.
RSS feed for comments to this post.