Iata o radiografie poetica ,made in Florin Laiu, a haosului ontologic romanesc.
Poezia este in sine un joc umoristic parcimonios , prin care vocea lirica reuseste sa se sustraga unei existente efemer - ridicole. De altfel tonul destul de intepator-ironic ii aduce poetului un surplus de efervescenta intr-un pahar de conformism cumunitar, in care se balacesc , blazati, cei mai multi.
Formal poemul este un mic filigran, poetul se simte in largul lui in ritm si in rima ( aceasta este una dintre marile valente ale poeziei lui Florin Laiu ) reusind sa comunice ( asa cum se intampla deseori in cazul poetilor cu experienta ) pe un spatiu destul de restrans, foarte mult.
Metafora - axa " Cetate ostila si plina de caini, cu caverne-n asfalt si fara stapani" este cat se poate de relevanta, si sustine, prin edificiul ei , intregul continut liric. Notabila este si " divanul de stele " care , asa cum este asezata , la sfarsit, sporeste farmecul nuantat al satirei , mascand-o intr-o viziune optimist - utopica.
Este o poezie care trezeste si dezgheata spiritul, asemeni unui dus rece, inviorator, intr - o zi torida de vara.

Maestre, la cat mai multe astfel de poezii.