| EPISTOLA LUI IUDA |
| 5. EPISTOLE + APOCALIPSA - FRAŢII DOMNULUI |
|
Introducere ******* Prolog 1 Carte de la Iuda – robul lui Iisus Christos şi fratele lui Iacov – către cei chemaţi de Dumnezeu Tatăl, iubiţi de El şi păstraţi în Iisus Christos. 2 Mila, pacea şi iubirea Lui să vă prisosească ! Mesaj: avertizări privitoare la învăţătorii antinomieni 3 Iubiţii mei, întrucât am dorit foarte mult să vă scriu despre mântuirea la care toţi suntem părtaşi, am simţit nevoia să vă îndemn, prin scrisoare, ca să luptaţi din răsputeri pentru credinţa lăsată sfinţilor[1] o dată pentru totdeauna, 4 fiindcă printre noi s-au furişat nişte oameni scrişi demult pentru osândă, nişte inşi fărădelege, care prefac în dezmăţ harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Iisus Christos. 5 Vreau să vă reamintesc – măcar că ştiţi voi toate acestea – că Domnul[2], chiar dacă a mântuit o dată pentru totdeauna, pe poporul Său din Egipt, mai apoi a şters de pe pământ pe cei ce nu I-au păstrat credinţă. 6 De asemenea, pe îngerii care nu şi-au păstrat rangul de prinţi [3] ci şi-au părăsit căminul, i-a păstrat în lanţuri veşnice, sub beznă, pentru judecata zilei celei mari. 7 După cum Sodoma, Gomora şi cetăţile vecine, care asemenea acestor îngeri se vânduseră desfrâului, umblând după „carne străină" – şi ne stau înainte ca pildă, suferind pedeapsă de foc veşnic! – 8 la fel şi aceşti proroci bântuiţi de năluci îşi spurcă trupul, nu recunosc nici o autoritate şi defaimă cinstitele stăpâniri.[4] 9 Nici măcar Arhanghelul Mihail, când se certa cu diavolul pentru trupul lui Moise, nu a îndrăznit să-i întoarcă acestuia o vorbă bine suduită, ci doar i-a zis: „Domnul să te judece!” 10 Dar aceştia înjură tot ce nu cunosc, pierind în putreziciune, prin ceea ce ştiu din fire, asemenea dobitoacelor fără judecată.
11 Vai de ei, că au luat-o pe calea lui Cáin,
au căzut în rătăciriea lui Balaam, pentru câştig
şi aleargă pe calea pierzării, în răzvrătirea lui Córah!
12 Zgaibe* obraznice, care se-nfruptă
cu voi, pe la obşteştile agape,
„păstori care se pasc pe sine”, [Ez 34:2,8]
nori fără ploaie duşi de vânt;
şi arbori fără rod în plină toamnă,
de tot uscaţi şi dezrădăcinaţi,
13 sălbatice talazuri tot aspumând ruşini,
luceferi vagabonzi, ce li s-a pus deoparte
bezna-ntunericului veşnic.
14 Şi despre ei a profeţit Enoh, al şaptelea de la Adam, când zicea:
Iată că vine Domnul, vine
cu miriadele de sfinţi ai Lui,
15 s-aducă judecata-mpotriva tuturor
şi pe toţi răii să-i condamne bine
de toate faptele lor rele,
şi toate-acele vorbe grele,
pe care-aceştia – păcătoşi nemernici –
le-au aruncat în faţa Lui. [Enoh 1:9]
16 Aceştia sunt nişte bombănaci, nemulţumiţi de soartă şi căutători de greşeli, care trăiesc după poftele lor. Cu gura plină de vorbe umflate, ei linguşesc pe alţii cu mare mirare, aşteptând un câştig. 17 Amintiţi-vă, iubiţii mei, de cuvintele spuse mai dinainte de apostolii Domnului nostru Iisus Christos, 18 care vă ziceau: „În vremile de apoi vor apărea batjocoritori, care vor trăi după pofte nelegiuite”. 19 Aceştia sunt cei ce aduc dezbinare, oameni sufleteşti[8], nu duhovniceşti – pentru că nu au Duhul. 20 Voi însă, iubiţii mei, zidiţi-vă mai departe pe temelia credinţei voastre preasfinte, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, 21 şi păstraţi-vă în iubirea lui Dumnezeu, aşteptând mila Domnului nostru Iisus Christos spre viaţă veşnică. 22 Aveţi şi voi milă faţă de oamenii certaţi cu credinţa; 23 pe aceştia salvaţi-i, smulgându-i din foc, iar de ceilalţi fie-vă milă cu silă, urând până şi cămaşa pătată de carnea lor. Doxologie (Slavoslovie)
24 A Celui ce poate să vă păstreze fără căderi
şi să vă facă să staţi înaintea Slavei Lui
cu n e m a i u m b r i t ă b u c u r i e,
25 singurului Dumnezeu** şi al nostru Mântuitor
prin Iisus Christos, Domnul nostru,
este slava, mărirea, puterea şi stăpânirea,
înainte de veac şi acum şi în toţi vecii.
Amin!
* 1. Vezi. 2Pt 2:13 (lepre şi lichele, cf. tc. leke = pată). Gr. spilas // spilos. NT Bălgrad: zgaibe. 2. pete întunecate pe apă, ca stânci submarine. Pentru abuzurile legate de agape vezi 1 Cor 11:17-34.
** Manuscrise târzii (bizantine) adaugă: înţelept.
[1] Adică: cei dedicaţi lui Dumnezeu, membrii comunităţii creştine (cf. R 1:7, 15:25.31, 1Cor 1:2, 16:15, 2Cor 1:1, Ef 1:1.18, 3:18, 5:3, Fip 1:1, Col 1:2.26).
[3] Sau: primul rang, dregătoria, poziţia de conducători, arhonia („începătoria”); starea primordială, orginea. Sau, nu şi-au vegheat (urmărit cu privirile?) Căpetenia (Arhanghelul din v. 9 (?); Căpetenia care i-a înşelat?).
[8] Lit: psihici, în contrast cu cei spirituali (duhovniceşti, „pneumatici”) – vezi şi 1Cor 2:14, 15:44-46. Remarca este ironică, o adevărată inversare a clasificării platonice la care, probabil, se refereau, adesea, învăţătorii eretici (care în primele secole erau de origine gnostică). După aceştia, „pneumaticii” (spiritualii) erau cei iniţiaţi în teozofia lor, care preferau sensul alegoric în locul celui literal-istoric al textului biblic; în timp ce pe creştinii dreptcredincioşi, care trăiau după cuvântul lui Dumnezeu, îi numeau „psihici”, adică „sufleteşti", inferiori, naivi, care trăiesc la nivelul sentimentului. |
Comments
Dacă vrei termeni care să se refere la disciplina / antrenamentul despre care vorbeşti, ai mai jos:
Quote:
Poţi găsi şi alţi termeni greceşti echivalenţi cu disciplina,dar pe "agonia" nu l-am găsit potrivit ca sinonim. Ce-i drept, nici nu m-am străduit prea mult.
Iulian
Iulian Sava
Multe graţii colega, în special pentru că mi-ai atras atenţia asupra lui ἐπαγωνίζεσθαι. Lexicoanele greceşti de limbă engleză pe care le am nu arată mare diferenţă între ἐπἀγωνίζoμαι şi ἀγωνίζoμαι. Iar această formă nu se găseşte în Biblie decât la Iuda. Am un lexicon vechi grec-francez care pentru ἐπἀγωνίζoμαι dă următoarele sensuri:
1. lutter en s'appuyant sur... (e.g. PLUT. s'appuyer sur des témoignages pour soutenir une opinion || 2. lutter de nouveau (contre qqn) || 3. faire assaut de (e.g. PLUT. faire assault de victoires).
Foarte probabil că Presbiterul profet Iuda a avut în vedere toate aspectele vieţii creştine, atât comunitare, cât şi personale. Aşa ar fi şi normal. Şi-şi.
Biblia germană Schlachter 2000 comentează astfel verbul:
1. das gr. Wort bezeichnet ein ernstliches, entschlossenes Kämpfen; "Glauben" meint hier vor allem die Inhalte des Glaubens, d.h. das Glaubensgut der apostolischen Offenbarung (vgl. V. 20).
* Ermahnung, für den überlieferten Glauben zu kämpfen.
Traducerea NET comentează în note:
10 the verb ἐπἀγωνίζoμαι is an intensive form of ἀγωνίζoμαι. As such, the notion of struggling, fighting, contending, etc. is heightened.
11 τῇ ... πίστει here is taken as a dative of advantage ("on behalf of the faith"). Though rare (see BDAG 820 s.v. 3), it is not unexampled and must have this meaning here.
sn The term "faith" has a variety of meanings in the NT. Here, the faith refers to the doctrinal content embraced by believers rather than the act of believing. Rather than discuss the points of agreement that Jude would have with these believers, because of the urgency of the present situation he must assume that these believers were well grounded and press on to encourage them to fight for this common belief.
Am schimbat ceva în traducere...
S-ar putea să ai dreptate şi tu, dar ştii cum e, dacă tot am început polemica, încerc să nu mă las. Nu de jihad sau cruciadă e vorba, în sensul etimologic al lui ἀγωνίζoμαι, dar în sensul modern este destul de probabil. Să nu uităm că Pavel vorbeşte în calitate de apostol veteran, unui apostol începător, care făcea administraţie („arhiepiscop” = preşedinte de „campo”: hirotonea prezbiteri/pastori, decidea care sunt văduvele care pot primi pensie de la Biserică, decidea ce salarii să primească pastorii şi învăţătorii Bisericii, etc). Sfatul vine de la apostol la apostol, de la unul predominant itinerant, la unul predominant sedentar. În acest context, lupta credinţei este efortul permanent pentru răspândirea credinţei creştine şi pentru apărarea ei, dat fiind că era atacată de evrei, păgâni şi creştini eretici de toate orientările. Pavel nu face consiliere psihologică sau spirituală cu Timotei, ci mai degrabă îl încurajează în misiunea comună pe care o aveau. Mereu îi aminteşte să nu uite de darul care i-a fost încredinţat prin hirotonie, să susţină predicarea Scripturii mai presus de orice, să păstorească după caz, toate categoriile de credincioşi, să le arate uşa ereticilor incorigibili şi să-i ajute pe cei rătăciţi de la credinţă. Acest accent misionar şi apologetic este dominant, de aceea cred că ἀγωνίζoμαι ar trebui înţeles de obicei cu acest sens. Diverse accente ascetice personale la Pavel (celibatul, tent-making, posturi, suferinţe) erau strâns legate şi motivate de misiune, nu de nevoia individualist-perfecţionistă de a creşte în credinţă. Există însă şi aspectul personal uneori, însă nu mi se pare dominant.
În Epistola lui Iuda, oricum, nu despre lupta lui Pavel este vorba, ci despre cea indicată de context. Epistola prezintă o serie de provocări împotriva credinţei dată sfinţilor odată pentru totdeauna, aşa că nevoia de a lupta pentru păstrarea purităţii mesajului creştin era de înţeles. Ceea ce vreau eu să spun este că nu contează atât de mult termenul care se foloseşte, cât contextul discuţiei, care îi dă un anumit sens, îl limitează.
Noi avem termenii „agonie” şi „a agoniza” care vin de la ἀγωνίζoμαι, dar sensul lui ἀγωνίζoμαι nu este „a agoniza”, ci „a (se) lupta”. Bineînţeles, este folosit metaforic, atât în jocurile olimpice, unde nu toate erau lupte, cât şi în „alergarea” creştină.
Luind in considerare aceste aspecte mi se pare natural sa inteleg ca Juda s-a simtit puternic motivat sa scrie fratilor: ἐπαγωνίζεσθαι, τῇ … πίστει, indemnindu-i de fapt sa considere cu seriozitate maxima viata lor de credinta caci v.5-7 Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n'au crezut 6 El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri vecinice, în întunerec, pe îngerii cari nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa. 7 Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, cari se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc vecinic., si nu sa se ia dupa acesti falsi invatatori care au urmat pe Cain, Ballam si Core plini de „fapte nelegiuite facute in chip nelegiuit ... care traiesc dupa poftele lor nelegiuite.” Faptul ca Iuda nu zice αγωνίζεσθαι ci ἐπαγωνίζεσθαι, duce la extrem semnificatia cuvantului vrand sa arate ca aici este vorba de o lupta pe viata si pe moarte. Considerind aceste aspecte cred ca traducerea „sa va luptati pentru credinta voastra” este insatisfacatoar e. Nu am gasit o varianta perfect dar cred ca este nevoie de ceva care sa sugereze mai bine ideia lui Iuda. Probabil ca in timpul cruciadelor acest: „sa va luptati pentru credinta voastra” a fost motoul cruciatilor insa trebuie sa sugeram mai degraba o lupta interioara atat personala cat si de grup mai ales ca aici este vorba de contetul mantuirii (περὶ τῆς κοινῆς ⸀ἡμῶν σωτηρίας). Sigur sunteti de acord ca o traducere reusita nu este o redare o cuvintelor din textul de trsdus ci o reproducere in alta limba a ideii pe care autorul a vrut sa o exprime. Eu sugerez „sa va implicati cu seriozitate maxima in ce priveste credinta data sfintilor o data pentru totdeauna”
Cu mult respect si admiratie pentru lucrarea pe care o faceti, Iulian Sava
Intr-adevar ca articolul este in cazul dativ si traducerea “pentru credinta” este corecta, dar sa ne uitam la folosirea lui ἀγωνίζομαι in Biblie. Nu este in nici un caz o lupta tip jihad, cu ceva exterior, nu este vorba de a face cruciade sau polemici sau sa ne batem cu cineva pentru credinta, ci sugereaza o lupta interioara mai mult cu tine insuti sa ramai in credinta si in special nu o lupta colectiva, un grup care se bate cu un adversar ci o lupta individuala, chiar daca este data de mai multi in acelasi timp. Domnul Isus ne indeamna in Luca 13:24 ἀγωνίζεσθε sa intrati pe poarta ce-a stramta – cei care vor dori sa intre dar nu vor agoniza nu vor putea, idee exprimata si in Luca 16:16 Legea şi proorocii au ţinut pînă la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. Pavel in Col. 1:29: … ἵνα παραστήσωμεν πάντα ἄνθρωπων τέλειον ἐν Χριστῷ• εἰς ὃ καὶ κοπιῶ κατὰ τὴν ἐνέργειαν αὐτοῦ τὴν ἐνεργουμένην ἐν ἐμοὶ ἐν δυνάμει. Col 1:29 Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt(ἀγωνιζόμεν ος) după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine. 2 Tim. 4:7 M'am luptat lupta cea bună (τὸν ⸂καλὸν ἀγῶνα⸃ ἠγώνισμαι,), mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. 2 Tim. 6: 12 Luptă-te lupta cea bună a credinţei ( ἀγωνίζου τὸν καλὸν ἀγῶνα τῆς πίστεως); apucă viaţa vecinică la care ai fost chemat, aplicatia acestui idem se gaseste in v.14 să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină pînă la arătarea Domnului nostru Isus Hristos, 1 Cor 9:25 Toţi ceice se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrînări (ἀγωνιζόμενος πάντα ἐγκρατεύεται), in practica lui Pavel v.27 Ci mă port aspru cu trupul meu, şi -l ţin în stăpînire, ca nu cumva, dupăce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat. 2 Tim. 4:7 M'am luptat lupta cea bună (τὸν ⸂καλὸν ἀγῶνα⸃ ἠγώνισμαι), mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. 1Tes. 2: 2 Dupăce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte (ἐν πολλῷ ἀγῶνι).
In niciun caz suparare! Notitele mele critice sunt doar o simpla diagnoza . Orice autor are libertatea sa pastreze, sau sa nu pastreze observatia critica, sa fie sau sa nu fie de acord cu ea.
Cred insa ca orice nota critica pertinenta are menirea sa duca opera literara spre un progres sigur - mai ales aici, pe un site crestin unde valorile sunt promovate - nicicum sa-i sugrume avantul. In ce ma priveste , caut sa fiu credincioasa acestui deziderat in profesia mea.
Pe de alta parte exista pericolul " inocent " in fiecare dintre noi , creatorii de literatura, de arta in general - sa incepem - pentru ca am platit pretul unei munci adevarate - sa ne iubim si sa ne ocrotim creatiile asa cum un parinte isi ocroteste copiii. Cu alte cuvinte devenim, fara sa vrem, posesivi cu produsele oboselii noastre artistice. De aceea trebuie usor sa ne detasam de ele, pentru a le lasa sa infloreasca liber in sufletele cititorilor , ale tuturor consumatorilor de frumos, chiar daca uneori sunt asezate sub o pupila mai severa , asa cum este cea a criticului literar.
Am afirmat acestea inclusiv pentru mine.
Desigur si criticii pot avea pareri strict personale, nu insa in ceea ce priveste critica de fond. Aici toti trebuie sa se supuna unor rigori ce tin de meseria in sine, tot asa cum matematicienii nu au voie sa contrazica Teorema lui Pitagora , iar fizicienii Legea atractiei universale.
Sa fiti binecuvantat, Maestre ! Sa terminati traducerea, care, cu siguranta, va fi una m a r e !
În primul rând, mulţumesc pentru multele aprecieri. În al doilea rând, mulţumesc pentru critică şi obiecţii, mai precis pentru îndrăzneala şi sinceritatea de a le expune, fiindcă nici un om serios nu are nevoie de simple flatări. Toţi avem nevoie de feed-back în tot ce facem.
Îndrăznesc şi eu la fel să-mi explic isprava în cazurile în care au apărut obiecţiile.
De exemplu, expresia mea " luceferi vagabonzi. Am încercat să traduc într-o formă mai poetică şi mai tare (în armonie cu subiectul expus, adică dispreţul arătat de autor faţă de acei pseudoînvăţător i şi profeţi care în realitate umblau doar după profit şi sex, fiind nişte stricaţi. A-i trata pe aceştia cu menajmente, nu mi s-ar părea potrivit. În primul rând, nu este ideea mea că aceştia erau vagabonzi. Aceasta spune autorul însuşi, care foloseşte expresia ἀστέρες πλανῆται, "astéres planétai" (astéres însemnând aştre, aştri, stele, planete vizibile pe cer, luceferi, meteori, comete; iar planétai înseamnă rătăcitori /-are, hoinari, vagabonzi, erátici, fără căpătâi) exprimă exact ce am scris. Comparaţia cu o realitate aastronomică îi indică pe aceştia ca fiind nişte falşi misionari, care umblă din loc în loc (adevărat vagabondaj) ca să înşele şi să profite, fiind pe deasupra şi aroganţi, întocmai ca Lucifer, prima "stea căzătoare" a constelaţiei îngerilor Domnului.
"Bombănaci este un cuvânt inventat de mine, după modelul substantivelor populare depreciative sau ironice terminate în -ac/-aci (aurolaci, aplaudaci, haidamaci, dilimaci, prostănaci, răspândaci, tutunaci, zvonaci). Această terminaţie o au şi unele substantive argotice care nu caracterizează oameni, dar au aceeaşi tentă ironică sau cel puţin ludică: dupac (bobârnac), zgaibarac (picior).
Termenul grecesc este γογγυσταί (gonghistái = bombănitori, cârcotaşi, cârtitori, murmurători etc.) de origine onomatopeică ("gong-gong-gong" echivalent cu "bomb-bomb-bomb" din româneşte, care imită murmurele de nemulţumire, referinduse la un caracter permanent, nu la o situaţie ocazională. "Cârtitor" este un termen prea slab, şi mie nu-mi place cum sună (câr-câr-câr este mai blând decât bomb-bomb-bomb...). iar termenul "bombănac", deşi o invenţie, este imediat înţeles. "Bombănitor" este un termen mai slab şi format din verb într-un mod mai "cuminte", având o terminaţie latină foarte serioasă, în "-or" (ca şi muncitor, iubitor, trădător, bine-/rău-făcător etc) în timp ce "bombănac" este mai dispreţuitor şi denumeşte un caracter permanent.
Cuvântul "psihici" l-am folosit cu un sens tehnic aici, pur şi simplu preluând termenul grecesc "psychikoi" pe care Iuda îl preia din vocabularul gnosticilor (a se vedea explicaţia de la subsol). Nu găsesc o soluţie mai bună. În acest caz, va apărea o explicaţie la subsol. Dar dacă înlocuiesc pe psihici cu "sufleteşti" sau "fireşti", nu exprimă exact ceea ce dorea autorul. Creştinii care deveniseră eretici gnostici, nişte mistici care făceau pe filozofii, îi dispreţuiau pe cei care acceptau descoperirile Bibliei şi ale apostolilor. Ei îi numeau pe creştinii apostolici "psihici", adică la un nivel superior faţă de "carnali" (trupeşti), dar inferior faţă de "spirituali" (sau pneumatici). Gnosticii se considerau astfel superiori, filozofi, după schema lui Platon. Platon împărţise lumea în pneumatici (spirituali), psihici (sufleteşti) şi trupeşti. Cei trupeşti erau predestinaţi să fie sclavi, să muncească pentru cei superiori. Psihicii erau militarii, eroii, care aveau menirea să apere societatea, iar spiritualii (filozofii) să conducă pe toţi. Ceea ce face Iuda aici, este o adevărată răsturnare a viziunii gnostice. El spune că "spirituali" sunt cei care au Duhul, iar "psihici" sunt exact aceşti filozofarzi destrăbălaţi care nu sunt conduşi de Duhul, ci de impresiile lor psihice, de afectivitatea lor, sau şi mai josnic, doar de instincte, asemenea animalelor. A-i numi pe aceştia "impozanţi" ar fi inexact faţă de textul grecesc şi ar stricat toată intenţia lui Iuda de a întoarce epitetul împotriva acestor eretici.
De aceea, să nu fie cu supărare, întrucât nu găsesc (cel puţin deocamdată) soluţii mai bune, rămân cu acestea. Şi cu mulţumiri pentru servicii, pentru curajul de a aduce critici sincere. Critici sunt întotdeauna necesari, chiar dacă uneori au gusturi diferite şi se mai contrazic între ei.
Este cert ca poetul Florin Laiu se joaca cu topica frazei folosind inversiunea ( " chiar daca stiti voi toate-acestea " ) intr-un mod cat se poate de autentic, pastrand o aroma arhaica a textului sacru, asa cum preferau sa o faca si traducatorii mai vechi. Este marele castig al traducerii de fata , ce se detaseaza transant de traducerile mai noi care folosesc in exces neologismele , fortand textul sa iasa din camara sa patriarhala. Oricum discursul - se vede bine acest lucru - se simte foarte bine asa , fraza pastrand o curgere cat se poate de mladioasa, de proza ritmata.
Exista insa, pe ici pe colo, si expresii ( in special epitete - adejectiv ) care pot pot tulbura usor fluiditatea armonioasa a frazei : luceferi vagabonzi ( asocierea celor doi termeni nu este prea fericita ) sau bombanaci nemultumiti de soarta ( termenul " bombanaci " ar merge inlocuit cu un alt sinonim, sau eventual sa se foloseasca celalalt paronim sinonimic , " bombanitor" ). De asemenea , cuvantul " psihici " ( din versetul 16 ) cred ca poate fi si el inlocuit ( exprimarea este destul de fortata in acest caz ) cu un alt termen, mai usor - impozant.
In rest celelalte asocieri par sa fie destul de echilibrate, chiar virtuoase : arbori fara rod in plina toamna ( Foarte frumos, Maestre ! ) sau salbatice talazuri tot aspumand rusini ( Remarcabil ! )
O traducere calda si pasionala ! Trebuie sa mentionam ca eul poetic al traducatorului intra cu o mare usurinta in recuzita verbala a autorului epistolei - asta ne aduce aminte de Didahiile lui Antim Ivireanul - reusind sa se transpuna perfect mesajului acestuia, cu aceeasi forta , cu aceeasi virulenta. Felicitari , Maestre!
RSS feed for comments to this post.