RSS
Tools
Aug 1
  • Verb
  • Muzică
  • Ştiință
AesopBlue
„Obraz priceput iaste al omului celui învăţat,
iară ochii celui fără de minte – pre margenile
pămîntului.” (Pilde XVII, 25 Biblia lui Şerban)
Tare de tot şi ... „şucară"
Răspundem - Întrebări curente

Întrebare:

Adi G. Am verificat mai multe traduceri si as vrea sa te intreb: cum citesti in original acest text? La ce se se refera denumirea “bauturi tari”?

Răspuns:

Aici este folosit termenul שכר šēkār, care deobicei apare asociat cu יין yáin (băutura din struguri, "rodul viţei"). 

Acest šēkār este un termen cu privire la care şi lexicoanele (ebraic-engleze) bâjbâie....: intoxicating drink, strong drink (BDB), intoxicating drink, barley-beer, ale, mead (HALOT), fermented drink (CLINES). 

În greacă, termenul a fost tradus adesea cu σíκερα (síkera) = "a sweet intoxicating beverage usually made from something other than grapes (e.g. barley beer)", [Friberg, LSG loanword],  "intoxicating drink, different from wine.... made of a mixture of sweet ingredients, whther derived from grain and vegetables, or from the juice of fruits (dates), or a decoction of honey" [Thayer], strong drink, beer, cider (GINGRICH).

În latină (VULGATA), deasemenea a fost împrumutat ca sicera (= "possibly a form of cider").

Termenul a fost redat în diverse traduceri ca "similar drinks" (NKJ), "fermented liquor" (NJB), "beer" (NET), intoxicating liquor (CJB), strong drink (KJV, NAS, NRS, JPS), fermented drink (NIB, TOB, FBJ), other intoxicant (TNK). 

În ebraica modernă, termenul se foloseşte pentru bere. Acelaşi sens, dar nu exclusiv, îl avea în akkadiană. 

Sensul de lichior (băuturi tari/distilate) este exclus, deoarece nu se cunoştea procesul distilării în antichitate. 

Dacă ne orientăm după sensul termenului yáin (băutură din struguri: vin dulce sau fermentat), este posibil ca şi šēkār să fi avut un uz asemănător, denumind în general băuturile (dulci sau alcoolice) făcute din alte fructe, din cereale sau miere. În engleză, de exemplu, cider *care provine din lat. sicera < gr. sikera < aram. šikra < ebr. šēkār < ak. šikaru), denumeşte mustul de mere, dulce sau fermentat. 

Combinaţia yáin wǝ-šēkār (băutură de struguri şi alte băuturi) este folosită în sensul de băuturi uzuale (Lev 10:9; Dt 29:6), dar interzise nazireilor (Jud 13:4,7,14; Nu 6:4, 20; Am 2:12), deasemenea interzise preoţilor (în timpul celor 2-3 săptămâni de serviciu la templu : Lev 10:9); sau ca băuturi nerecomandate înţelepţilor şi liderilor (Pr 20:1; 31:4), lăsate pentru nenorociţi (Pr 31:6). Pasiunea pentru ele şi în special abuzul sunt condamnate de Lege şi Profeţi (Is 5:11, 22; 28:7; 56:12; Mi 2:11; Dt 21:18-21).  

În Dt 14:26, aceste băuturi sunt permise de Dumnezeu la agapele care se făceau cu ocazia aducerii zecimilor secundare. Aceste produse erau din recolta recentă, iar în Dt 12:17 în loc de yáin wǝ-šēkār avem cuvântul "must" (ebr. tiyrôš), ceea ce dovedeşte că expresia din Lege nu se referea la băuturile fermentate, ci la băuturi dulci. Este interesant că singurul loc în care termenul šēkār ("băuturi tari" în traduceri moderne) apare ca jertfă de băutură la templu şi este înţeles ca must în scrierile de la Qumran. În Sulul Templului (11Q19 21:9; 11Q20 5:13) se citează textul din Num 28:7, făcându-se o precizare: "ca să aduci ca libaţie šēkār – vin nou – pe altarul lui Yahweh". Expresia "vin nou" (yáin adaš) se referea exclusiv la must. 

Ceea ce mai pot spune este că expresia yáin wǝ-šēkār nu mai apare uzuală în ebraica de după exil, deşi ambii termeni au continuat să se folosească. În orice caz, aceşti termeni erau ambigui cu privire la alcool, adică niciunul nu indica precis dacă băutura este fermentată sau dulce. Probabil din acest motiv, în Nehemia 8:10, în acelaşi context de agape cu caracter social-religios, se foloseşte termenul mamtāqīm (băuturi dulci, glykásmata), care vine de la adj. matoq (dulce), în loc de vechea expresie yáin wǝ-šēkār 

Înclin să cred că acesta era şi sensul iniţial al termenului šekar, acela de băutură dulce. În Is 24:9 se spune că "šekar-ul a devenit amar pentru cei ce-l beau." Deşi un studiu serios asupra radicalului semitic šakar nu s-a făcut, se pare că termenul a venit dinspre Mesopotamia spre Canaan. Acolo, el se referea la diverse băuturi de fructe sau de cereale, care bineînţeles, erau preferate în stare fermentată. Acest obicei popular însă nu exclude folosirea acestor băuturi şi în stare nefermentată, dacă ne gândim în special că la anumite popoare antice, băuturile fermentate erau rezervate bărbaţilor. Se suspectează că termenul akkadian šikaru ar fi provenit din India (> šarkhara = trestia de zahăr), prin Iran (šakar = zahăr). Merită să verificăm şi etimologia termenului ţigănesc şucar (plăcut) ştiind că limba rromanes este de origine indiană.  

Sper să nu-mi reproşezi că te duc cu zăhărelul. Simplificând, rămâi cu explicaţia practică dată în Neemia 8:10 (băuturi dulci) şi este suficient. Restul, să le lăsăm pentru cei nenorociţi, sau şi mai bine, să-i fericim şi pe ei cu Evanghelia.

 

Comments  

 
+1 #4 Florin Lăiu 2013-08-10 06:15
Draga Adi,

M-am referit la Neemia 8, deoarece este o situatie similara, chiar daca nu este aceeasi sarbatoare. Mesele comune nu erau diferite, cu exceptia Pastilor, unde nu se consuma paine obisnuita, si a Zilei Ispasirii, care era un post negru.

Daca ne referim la bauturi, yain si shekhar sunt cuvintele care denumesc natura acestor bauturi (de struguri si de alta natura : fructe, cereale), iar Neemia 8 si FA 2 arata calitatea acestor bauturi, si anume ca erau dulci: mamtaqim, respectiv gleukos. Ca ele erau in mod natural perisabile si probabil erau baute si daca deveneau aspre, este foarte posibil. Dar nu gasesc dovezi ca era o porunca sa se bea fermentate.
Quote
 
 
0 #3 Adrian 2013-08-09 02:18
Florin, nici nu m-am gandit sa sugerez ca nu ai raspuns onest! Daca am amintit de zaharel a fost pentru ca tu ai amintit de el, in primul rand, si apoi pentru ca:

a) Eu am intrebat de Deut. 14,26, tu insa ai subliniat Neemia 8,10

b) In Deut. este folosit termenul "shekhar", dar in Neemia este un alt termen.

c) In Deut. este vorba de agape fratesti/famiiale, dar in Neemia este o adunare speciala de inchinare si ziua a fost declarata "sfanta" (Neemia 8,9). E clar ca se aflau deci sub incidenta restrictiei pe care o gasim si in Leviticul 10,9, a carei incalcare era pedepsita cu moartea (deci porunca, nu recomandare).

In fine, nu sustin neaparat ca Domnul aproba/accepta folosirea vinului fermentat (repet, in cantitate strict limitata), insa un cititor simplu al Bibliei observa folosirea vinului atat in VT cat si NT. De aceea spuneam ca mie imi ajunge rationamentul bazat pe reforma sanitara si pe regulile sanatatii, asa cum este valabil si in alte privinte. Iar temperanta si judecata echilibrata este o virtute care este prea adesea minimalizata.

In rest, tin sa precizez ca eu te-am admirat intotdeauna si imi esti simpatic pentru aceasta combinatie exotica de "tare si sucar" care te caracterizeaza.
Quote
 
 
+1 #2 Florin Lăiu 2013-08-05 09:13
Fratello
Ţi-am răspuns foarte cinstit. Dacă voiam să te aburesc cu apologetică, îţi spuneam că shekar înseamnă sirop de coacăze.
Aici ambele tabere păcătuiesc în interpretare. Cei care spun că în Israel nu se beau băuturi alcoolice greşesc. Cei care spun că Dumnezeu recomanda sau era de acord cu uzul „moderat” al băuturilor alcoolice, deasemenea greşesc. Unii se bazează pe un principiu moral, alţii se bazează pe o citire superficială a Bibliei. În această privinţă chiar lingviştii şi traducătorii nu sunt unitari şi de obicei sunt neglijenţi. Biblia se explică pe sine, adesea, şi din punct de vedere linvgistic, nu doar teologic. Concluzia mea – lingvistică, nu teologică – este că expresia se referă la băuturi în general (din struguri şi din alte produse), dulci sau fermentate; iar acolo unde este instrucţiunea lui Dumnezeu, este vorba de băuturi dulci. Neemia 8 îmi explică asta, precum şi Manuscrisele de la Qumran.
Voia lui Dumnezeu se exprimă în Scriptură în diferite moduri: prin porunci exprese; prin porunci permisive; prin instrucţiuni, îndemnuri, sfaturi înţelepte. Legea menţionează de obicei poruncile şi instrucţiunile exprese, care dacă erau încălcate, erau grav pedepsite, chiar cu pedeapsa capitală (beţia ca stil de viaţă, folosirea moderată a băuturilor în timpul serviciului de la templu). În cazul nazireilor, nimeni nu-i pedepsea dacă beau sau mâncau ceva din rodul viţei, dar prin aceasta se anula consacrarea lor şi rămâneau cu un păcat. Poligamia nu era interzisă prin Lege, ci doar limitată de o serie de porunci. Dumnezeu nu iubea poligamia, dar nu a luptat împotriva ei în mod frontal, prin Lege, ci a lăsat pe oameni să înveţe din rezultatele ei. Şi au învăţat: în perioada greco-romană, evreii nu mai practicau poligamia, cu excepţia Irozilor şi a unor bogaţi.
Uzul (moderat) al băuturilor alcoolice nu a fost interzis prin Lege, ci a fost descurajat prin sfaturi înţelepte (Proverbe etc.) şi prin observarea rezultatelor: alcoolismul este rezultatul uzului moderat. Aceasta este şcoala beţiei, nimeni nu devine alcoolic dintr-o dată. Înţeleptul este dispus să se ferească de orice pute a spirt, dar preaînţeleptul crede că este destul de tare să se joace cu moderaţia. A face petting cu alcoolul, crezând că nu vei ajunge să faci adevărată dragoste cu el, este o copilărie. Nu neg că există o minoritate de oameni care se pot înfrâna de la beţie (cel puţin până la vârsta de 50 de ani!), dar chiar dacă nu ajung la abuz, influenţa asupra minţii lor nu este benefică, iar influenţa exemplului lor asupra altora, în special asupra tinerilor, este devastatoare. Îţi aduce aminte de fraţii T de la PN, care au fost crescuţi într-o comunitate religioasă în care alcoolul era interzis, dar care în familie (şi în alte familii din zonă) obişnuiau să bea – moderat, bineînţeles. Copiii însă au ajuns alcoolici, unul (medic şi cardiac!) a murit în floarea vieţii, al doilea (bun asistent medical) a ajuns la o dependenţă înfiorătoare, până şi-a pierdut minţile şi viaţa, la vreo 40 de ani. Doar unul din ei, printr-o intervenţie absolut supranaturală şi incredibilă, în urma rugăciunilor familiei, a scăpat de băutură şi încă trăieşte, este în vârstă.
Referitor la zecimi, am scris un articol detaliat, pe care te sfătuiesc să nu-l citeşti, dacă crezi că sunt doar un apologet. http://www.scribd.com/doc/50670886/Zecimi-agape-b%C4%83uturi

„Hai noroc! N-ai un foc?"
„Eu am o scântea şi nimeni n-o vrea."
Quote
 
 
0 #1 Adrian 2013-08-05 02:57
Florin, mersi pentru raspuns. La un post de radio crestin (cred ca pastorul care raspundea era baptist) s-a pus aceasta intrebare de catre un ascultator si pastorul a raspuns foarte slab, evitand de fapt sa raspunda, batand campii cu alte cele. Printre altele, spunea ca “nu poate fi vorba de bauturi alcoolice pentru ca poporul Israel nu folosea alcool”. Really? Dar, inainte de Israel, Noe cu ce s-a imbatat? Dar Iacob cum de a luat-o pe Lea fara sa-si mai dea seama cu cine se culca?...

Explicatia ta este destul de detaliata si foarte, foarte apologista. Nici nu ma asteptam la altceva de la tine. Dar, fara indoiala ca ma duci cu “zaharelul”, tu insuti asteptandu-te sa reclam asta. Aspectul si mai interesant este ca Domnul este cel ce vorbeste, se adreseaza poporului (ii lasam pe nazarei si lideri in afara problemei, si lasam in afara problemei si “pasiunea pentru ele si abuzul”), si cheltuiala se facea cu zecimea. De altfel, nu este singurul loc unde se mentioneaza ca zecimea trebuia sa fie folosita de popor, in special pentru mancare si bautura, bineinteles in numele Domnului. Se amintea “sa aveti mila si de Leviti”, etc. dar se pare ca zecimea, desi se dedica Domnului, era folosita de popor, in numele Domnului.

Nu cred ca se castiga cu adevarat mare lucru argumentand ca nu se foloseau bauturile alcoolice in Israel. Orice traducere ar fi folosita de cititor, este evidenta folosirea alcoolului. Problema era. si este, cu cumpatarea. Chiar si argumentatia lui Petru la cincizecime, ca era prea devreme (dimineata) ca apostolii sa fie “plini de vin”, lasa sa se inteleaga ca mai tarziu, mai pe seara, chestiunea cu “ameteala” ar fi fost de inteles. Daca noi argumentam pentru abstinenta totala de la vin, cred ca ar trebui s-o facem in numele temperantei si reformei sanitare, nu ca pe ceva ce Biblia condamna. Biblia condamna abuzul bauturilor alcoolice, nu consumul moderat.

Take care,
Adrian

p.s. Eu nu pledez pentru folosirea bauturilor alcoolice, dar,.... nu-mi place chestia cu “zaharelul”. Nu mi-a placut niciodata. Prefer adevarul, oricum ar fi.
Quote
 

Add comment


Security code
Refresh

Balet și patinaj artistic

balet si patinaj

Muzică populară

folclor

Istorie și sens

Img pentru Sensul istoriei

Diverse & Reverse