| 35 Poemul înnoirii |
| Profeţii ulteriori - Isaia |
|
Vor jubila deşertul şi pustia
Şi stepa numai cântece va fi.
Înhorbotată în liliacee,
Cu chiote şi joc de numaiştii.
Li se va da splendoare libaneză,
Chip de Carmél, splendoare de Şaron,
Şi slava lui Iahwé o vor vedea,
Pe-al nostru mare Dumnezeu şi Domn.
Susţineţi cele mâini slăbănogite,
Şi sprijiniţi genunchii scăpătaţi;
Iar inimilor care bat grăbite,
Spunéţi-le: Fiţi tari, nu vă lăsaţi !
Căci iată Dumnezeul vostru vine,
Cu răzbunarea Lui dumnezeiască,
Cu răsplătiri mirabile, divine,
El vine să vă mântuiască.
Atunci se vor deschide largi ochii celor orbi
Şi surzilor urechea se va deschide-ndată.
Atunci va face salturi de cerb vecinul şchiop,
Iar mutul va da tonul cu limba dezlegată.
Şi râuri vor irumpe în deşert
Şi-n sterpe vor fi ape curgătoare.
Se va preface-n iaz pământul ars,
Pustia însetată – în izvoare.
Unde pândeau şacali – popas de vite,
Va fi ocol de stuf şi de şovar.
Un drum curat se va croi acolo:
Drum bun spre Sanctuar.
Pe Cale nu vor merge necuraţii,
Ci proştii-şi vor vedea de drumul lor.
Acolo leii nu vor mai petrece,
Şi nu va trece fiara fiarelor.
Pe ea vor trece doar răscumpăraţii,
Cei mântuiţi, pe ea se vor întoarce.
Ei vor intra-n Sion. cu imn de slavă,
Şi bucurii eterne pe cap cununi s-or face.
Nespusă fericire-i va-ntâlni,
Iar vaiul şi oftatul vor fugi.
|
Comments
Asadar , nu o Critica de fond, ci mai degraba o parere personala...Poate ar mai trebui putin slefuite strofele a 4-a si a 5-a in ceea ce priveste ritmul. In strofa a 5-a, versul " Atunci va face salturi de cerb vecinul schiop" il gasesc putin fortat. Ar merge mult mai bine substantivul simplu : " schiopul", nu " vecinul schiop. " De asemeni , nu gasesc foarte fericita ( aici ) expresia " a face salturi de cerb " , mai simpla si mai limpede ar fi uzuala " a sari ca un cerb" ( bineinteles, modelata in functie de ritm ).
La ultima strofa ar mai fi poate ceva de adaugat : versul al 4-lea suna si el putin asensuat . De ce "cununi pe cap "? Se poate aseza un adjectiv langa substantivul "cununa " si totul se rezolva.
Poemul este reusit, in general. Micile slefuiri tin pana la urma si de receptivitatea subiectiva a fiecaruia.
Profesorul Florin Laiu pastreaza intregul cadru ideatic al textului biblic de baza, pe care il putem incadra - cu mici inadvertente - in specia " cantare lirica " ( a nu se confunda cu o alta specie cantabila : " cantec liric " , care difera tipologic de ceea ce in mod obisnuit este CANTAREA.
Cantarea biblica intodeauna s-a concretizat intr-un mesaj profetic ( Cantarea lui Miriam, a lui Moise, a Mariei - mama lui Domnului Christos - a lui Zacharia etc, )
Ce aduce nou traducatorul ? In primul rand sensibilitatea sa de poet preponderent - romantic si tot arpegiul de virtuti romantice. Iata un exemplu chiar la inceputul poemului : " Vor jubila desertul si pustia / Si stepa numai cantece si joc. / Inhorbotata -n flori liliacee / Cu glas de veselie si noroc." Frumoase versuri, sustinute exemplar de o singura propozitie - sintagma, care leaga tot buchetul : " Inhorbotata -n flori liliacee ". Adjectivul participial " Inhorbotata " reface arhaic toata culoarea locala aferenta textului initial.
Este in obiceiul traducerilor poetice de acest fel " nelinistitoarea povara a adjectivelor " care se revarsa, in cazul celor mai multe poeme ale lui Florin Laiu, intr-o splendita recuzita de vechi si de nou, armonios alcatuita. Iata cateva exemple concrete: maini slabanogite, genunchi scapatati, limba dezlegata ( arhaisme ) , alaturi de rasplatiri mirabile divine , bucurii eterne ( neologisme ) dar si irumpe, sanctuar ( nelogisme , de asemenea ). Frazele , desi asimetric alcatuite - tocmai datorita simbolisticii masive - confera poemului o exuberanta aproape juvenila , dovedind inca o data ca poetul Florin Laiu este un Maestru al stihuirii vechi si noi.
Cartea Isaia a fost scrisa aproximativ intre 760- 680 i Ch ; spatiul istoric este Ierusalimul in perioada domniei a patru mari imparati ai lui Iuda : Ozia, Iotam, Ahaz si Ezechia. In mod cert profetul Isaia provenea dintr-o familie nobila din Ierusalim, era foarte educat, avea daruri profetice dar si poetice , era cunoscut familiei regale, fiind deseori chemat sa dea povete profetice intelepte imparatilor cu privire la relatiile externe ale lui Iuda.
Isaia a fost un profet al confruntarilor deschise - deseori si-a infruntat propriul popor cu privire la pacat
Este meritul profesorului Florin Laiu , care si de-aceasta data, ne surprinde atat de placut cu minunata traducere a textului din Isaia 35. Domnia sa ne-a obisnuit cu acest tipologic festin al cuvintelor, care in arta traducerilor obisnuite nu prea se gaseste. De ce ? Nu pentru ca traducerile poetice sunt din ce in ce mai rare, ci pentru ca rareori un traducator isi mai aduna puterile, istovite de multe ori de ferocitatea cuvintelor - idei, sa intocmeasca un asemenea buchet liric.
RSS feed for comments to this post.