|
Vor jubila deşertul şi pustia
Şi stepa numai cântece va fi.
Înhorbotată în liliacee,
Cu chiote şi joc de numaiştii.
Li se va da splendoare libaneză,
Chip de Carmél, splendoare de Şaron,
Şi slava lui Iahwé o vor vedea,
Pe-al nostru mare Dumnezeu şi Domn.
Susţineţi cele mâini slăbănogite,
Şi sprijiniţi genunchii scăpătaţi;
Iar inimilor care bat grăbite,
Spunéţi-le: Fiţi tari, nu vă lăsaţi !
Căci iată Dumnezeul vostru vine,
Cu răzbunarea Lui dumnezeiască,
Cu răsplătiri mirabile, divine,
El vine să vă mântuiască.
Atunci se vor deschide largi ochii celor orbi
Şi surzilor urechea se va deschide-ndată.
Atunci va face salturi de cerb vecinul şchiop,
Iar mutul va da tonul cu limba dezlegată.
Şi râuri vor irumpe în deşert
Şi-n sterpe vor fi ape curgătoare.
Se va preface-n iaz pământul ars,
Pustia însetată – în izvoare.
Unde pândeau şacali – popas de vite,
Va fi ocol de stuf şi de şovar.
Un drum curat se va croi acolo:
Drum bun spre Sanctuar.
Pe Cale nu vor merge necuraţii,
Ci proştii-şi vor vedea de drumul lor.
Acolo leii nu vor mai petrece,
Şi nu va trece fiara fiarelor.
Pe ea vor trece doar răscumpăraţii,
Cei mântuiţi, pe ea se vor întoarce.
Ei vor intra-n Sion. cu imn de slavă,
Şi bucurii eterne pe cap cununi s-or face.
Nespusă fericire-i va-ntâlni,
Iar vaiul şi oftatul vor fugi.
|
