| Cap. 11:7 — 12:8. Poemul tinereţii |
| 3. SCRIPTURILE - KOHILT (Eclesiastul) |
|
Ce dulce e lumina,
şi ce plăcere-i să priveşti la soare !
Dacă trăieşte cineva mulţi ani,
trăiască-i bucuros, dar să nu uite
că zilele cernite vor fi multe,
că tot ce vine e-o suflare.
Distrează-te, flăcău, la tinereţe,
şi îndulceşte-ţi viaţa cât eşti tânăr,
mergi după tot ce inima-ţi pofteşte,
şi după ce-ţi văd ochii...
Dar află, că răspuns vei da odată,
de tot, lui Dumnezeu, la judecată.
Goneşte toate gândurile-amare,
alungă orice chin din trup,
căci tinereţea-i o suflare.
Dar nu uita de Creatorul tău,
în dimineaţa vieţii tale, azi,
cât nu vin cele zile de necaz
şi anii grei,
când vei şopti: „N-am nici un chef de ei !”
Cât timp mai este soare şi lumină,
cât stelele sunt vii şi luna plină,
şi nu se-ntoarnă norii după ploaie;
cât timp nu tremur’ cei cu paza casei,
şi straşnicii războinici nu se-ndoaie;
cât morăriţele nu se opresc,
împuţinându-se şi ele,
şi nu se-întunecă-n ferestre privitorii;
cât nu se-nchide uşa de la stradă,
şi nu se stinge uruitul morii;
când un cirip de vrabie te scoală
şi cântecele parcă se sugrum’;
când te sfieşti de orice înălţime
şi spaime îţi răsar în drum;
când alb migdalul înfloreşte,
când, tot mai grea, lăcusta se târăşte,
şi cáperul se scutură de roadă,
când omul pleacă-n locul lui de veci
şi bocitorii dau ocol pe stradă;
cât nu se rupe lanţul de argint,
şi vasul de-aur încă se anină,
cât nu s-a spart ulciorul la izvor
şi nu se strică roata la fântână;
cât nu se-ntoarce pulberea în glie,
şi duhul înapoi la Dumnezeu...
Sunt abur toate, vai, zădărnicie !
– Aşa a-nchis Kohílt poemul său.–
|
Comments
Carnea este păcătoasă, ucenice vrăjitor.
Sunt sigura ca veti reusi in procesul anevoios al imortalizarii talmacitoare a imensei " Corole de minuni " , a noastra, a tuturor - Biblia, si intr-un sens mai restrictiv - insular , Psalitirea - in acea maniera unica , cea atat de sensibil -romantica, care va defineste ca pe unul dintre cei mai minunati poeti crestini, pe care Biserica din Romania i-a daruit cu gratie Literaturii Crestine Universale.
Sa fiti binecuvantat, Maestre ! Si sa ne oferiti Inimaginabilul Frumos multi, foarte multi ani, de-aici inainte.
Mulţumesc pentru aprecieri. Poemul face parte dintr-un proiect personal de traducere a Bibliei, care la modul ideal vrea să fie o traducere critică şi literară.
a). critică -- în sensul că nu va fi traducerea unei versiuni (Masoretică, Veche Greacă etc.), ci va aplica principiul critic, judecând între toate versiunile, şi dincolo de ele, care este intenţia originală a autorului, iar acolo unde nu este posibil de stabilit care este forma originală, va reda la subsol variantele.
b). literară -- va urmări frumuseţea expresiei în proză, iar poezia va fi tradusă ca poezie (în stil european), în manieră dinamică, nu „literală". Traducerile literale dau iluzia şi au pretenţia că sunt exacte, dar în realitate sunt în mod obişnuit neplăcute la citit şi nu rareori derutante ca sens. Traducătorul are obligaţia de a înţelege înainte de a traduce. Nu este mai cinstită o traducere mecanică, lăsând pe bietul cititor să înţeleagă ce poate.
Îmi dau seama că o asemenea traducere ar fi nedorită de biserici, care de obicei doresc versiuni în care să nu se schimbe nimic, care să le confirme opiniile şi gusturile moştenite. Cu toate acestea, proiectul meu are sens, cel puţin pentru mine, pentru copiii şi prietenii mei.
RSS feed for comments to this post.