| Cântec de seară |
| Florin Lăiu - Nunta de piatră |
|
Sunt cal bătrân, împins de roţi,
Cu setea neastâmpărată,
Visând în fii şi în nepoţi
Băiatul care-am fost odată.
Şi dincolo de tot privesc,
Şi pe furiş mă uit în urmă,
Dar şi cântând, îmbătrânesc
Şi jalea asta nu se curmă,
Doar poate-n clipele târzii,
Când Doamna mă va lua pe coasă...
Minciună-i viaţa asta – pfii !
Dar, Doamne, cât e de frumoasă !
Parcă fug toţi din calea mea;
Am o poveste, n-o pot spune.
Dar drept e să mă vait aşa?
Mai bine-aş zice-o rugăciune !
(Abia îmi voi veni în fire...).
Ce ştie Doamna inamic,
Că mă prăvale-n nemurire !?
Şi de-aş muri cu tot cu vers,
Şi veşnic mi-ar rămâne somnul,
Mor bucuros că-n univers,
Nu Doamna va domni, ci Domnul.
Cernica, 27 ianuarie 2011 |
Comments
No problem, şi eu sunt subiectiv, cel puţin la prima citire.
In ceea ce priveste detaliile vietii unui scriitor..., nu cred ca tine de Critica literara adevarata o asemenea abordare. Este adevarat ca una dintre marile Scoli de Estetica si Istorie literara merge pe ideea monografiei spirituale a scriitorului ( care implica si inevitabilele can-canuri cu lipici la publicul larg ) , insa adevarata Critica trebuie sa se concentreze pe opera scriitorului, pe acel continut esential - artistic care -i pulverizeaza acestuia umanitatea in Marea Armonie.
De aceea , Literatura crestina trebuie sa aiba Critica ei. Lucrurile lui Dumnezeu - margaritarele Lui pretioase - trebuie judecate si cantarite doar de copiii Lui.
Eşti întotdeauna foarte preţioasă cu poeziile mele! Am rămas dator.
Când m-am referit la treaba criticilor, am vrut să spun că, totuşi, poezia este dincolo de poet, chiar dacă face parte din viaţa lui. Un critic poate arăta că o anumită figură de stil este de prost gust, sau nu ştiu ce aspect tehnic ori muzical nu este satisfăcut. Dar dacă poezia este convingătoare pe plan estetic, criticul îşi depăşeşte menirea dacă afirmă că poetul este beţiv, comunist, pocăit sau excesiv de pesimist.
Oricine este binevenit ( din punctul de vedere al Criticii literare, pe care eu o slujesc , in primul rand slujindu-L pe Dumnezeu ), cu propriile opinii , sugestii etc.
Si-acum , pentru ca ati lansat o intrebare, va raspund din perspectiva unui simplu consumator de poezie - nimic mai mult -intr-adevar, a doua varianta este net superioara primei, nu doar in forma ( suna mai liric , cuvintele se armonizeaza intr-o pasta omogena ) dar si in continut ( exista speranta tocmai in aceasta "pravalire in nemurire" )
Este o poezie frumoasa, intr-o constructie unitar- armonica. Sa scrieti multe - multe asemenea versuri.
Si inca ceva... Nu exista poveste mai frumoasa ca povestea de iubire dintre Om si Dumnezeul Lui.
Iar D-voastra ati ipostaziat , prin aceasta secventa lirica , o asemenea Minunatie.
Apropo, ce ziceţi de modficarea introdusă?
Domnita Amalia, poezia nu este o simpla expresie a vietii unui poet. Poetul trebuie sa simta impreuna cu toata lumea, nu doar sa-si exprime propriile bucurii si necazuri. Intamplator sau nu, unii au capacitatea de a se transpune in situatii care nu le sunt proprii decat in oarecare masura. Poezia este creatie, imaginatie in primul rand, adica ceva mai mult decat proces verbal. Multumesc pentru ca m-ati citit. Ramane un secret in ce masura poezia ma exprima.
(N-as vrea sa fie ultima, nici macar ultima de acest fel).
Nu m-ai suparat. Dimpotriva, mi-ai facut un serviciu. Si eu am rezerve fata de acest restart. Dar pana la ceva mai bun, il las acolo. Aceasta este forma initiala a poeziei. THANXXX
pe furis ma uit in urma!! De ce? care e mesajul? jalea nu se curma- frumos, f frumos!
imi place mult rima-interjectie ''pfii''!
cuvantul ''restart'' reduce mult gratia si frumusetea strofei!
sa mor un pic?! interesant. nu stiu daca expresia asta poate sa sugereze ca moartea nu e eterna!!
sper sa nu va fi suparat ptr observatii!! ca intotdeauna va citesc cu multa placere! in special versurile. Domnul sa va dea multa sanatate!
RSS feed for comments to this post.