| Coşmar de gimnaziu |
| Florin Lăiu - Nunta de piatră |
|
e frig doamnă toamnă e frig
se face timpul covrig
nu mai ştiu pe ce lume
aveam un obraz şi un nume
iubita avea o privire de leu
şi trupul ei era sufletul meu
spiritul mi-era milă şi-mi era chel
dar aud că se poate şi fără el
de aceea am recurs la duh şi la văzduh
şi mi s-a dus toată ziua cu Popul-Vuh
şi uite aşa doamnă profesoară
m-am tot luat cu viaţa într-o doară
fluierând a mireasă frumoasă
vă rog până-n pământ să mă iertaţi
mi-am uitat poezia acasă |
Comments
Sentimetele se contrag unui ludic destul de perceptibil, ascunzandu-se pe ici pe colo intr-o ironica dispozitie sufleteasca: " Spiritul mi-e mila si mi-e chel/ dar aud ca se poate si fara el". Eul liric se autopersifleaza bonom , si se sustrage unei retorici pontificata de gesturi disimulate: " nu mai stiu pe ce lume / aveam un obraz si un nume" sau " si uite asa doamna profesoara/ m-am tot luat cu viata intr-o doara / fluierand a mireasa frumoasa." ( comparatie sugestiv-ludica ).
Desi incearca unele metafore mai incuiate ( "iubita avea o privire de leu / si trupul ei era sufletul meu" ) specifice modernistilor tarzii, afectiv, poezia se incadreaza simbolismului romantic , destul de asemanator celui cultivat de Ion Minulescu.
RSS feed for comments to this post.