| După-amiaza unui claun |
| Florin Lăiu - Nunta de piatră |
|
Azi m-am certat din nou cu mine
Şi, supărat, m-ascund în rime.
Ascund neliniştea în metru
Şi fruntea într-un nor de fetru.
În fine, totul este vis,
Noi trecem, după cum ni-e scris.
Mai stăm o vreme printre voi,
Claunii lucizi printre eroi.
Dar visul este viu coşmar,
Când toate se sfârşesc sub var.
Şi-avem în lut străvechi totem.
De ce mă minţi, frumos poem?
***
Mă sting ca sufletul cântând,
Mă schimb ca duhul în cuvânt.
Mă prind de tine, fir de pai,
Mă pic din mine, strop de rai.
Timp, ritm al inimii, mi-eşti scump,
Dar geana-i aripă de plumb.
Aş vrea să zbor şi-aş vrea să cresc,
Şi să rămân tot omenesc.
Să mă-nfrăţesc cu îngerii,
Aici, în valea plângerii.
(Este un exerciţiu, doar. Neisprăvit. Aştept Critica.
|
Comments
Foarte frumoasa Poezie, Maestre ! Asteptam si alte produse la fel de frumoase - cu siguranta ! - ale Imaginatiei D-voastra poetice, mereu treaza si neobosita.
Da, titlul este imitativ, ai ghicit.
Este Poetul ( in general ) un claun lucid intre atatia alti eroi pamanteni, mai putin lucizi, si poate din aceasta cauza mult mai fericiti ?
Pana la urma l-as parafraza altfel pe Sartre : Cata luciditate atata neliniste. Cat despre Elias Canetti ? Cata luciditate atata cruzime a cuvintelor ce trec dincolo de noi, intr-o alta devenire , universala si eternizata.
In rest poemul curge frumos ( figurile de stil - majoritatea - sunt armonios construite ) iar ritmul si rima ( care i se potrivesc manusa ) il scot la iveala pe neobositul romantic - usor modernist Florin Laiu.
Un lucru suna usor distonant pentru mine...Daca eul poetic tot isi doreste " sa se infrateasca cu ingerii , aici , in valea plangerii ", de ce " toate trebuie sa se sfarseasca sub var."?!!
RSS feed for comments to this post.