Foarte frumoasa adaptare.

Cuvantul "psalmi " ( se foloseste deseori pluralul pentru ca in ebraica semnificatia desemneaza o pluralitate , " tehilim " , singularul in aceasta limba nu are relevanta, lui Adonai nu I se poate aduce o singura lauda ci cat mai multe cantari de lauda ) provine din grecescul " psalmoi ", si inseamna cantari acompaniate de instrumente ale coardelor.
Fireste muzica a jucat un rol foarte important in Israelul antic, psalmii erau imnurile oficiale ale poporului lui YAHWEH . Psalmii biblici se bazeaza pe un anumit paralelism al gandirii, si tocmai de aceea , iata , de bun augur, ne aflam acum , gratie profesorului Florin Laiu , pasionat ebraist, pe un taram al poeziei biblice ebraice, incarcat de atmosfera densa a romanitatii. Traducerea si adaptarea psalmilor davidici a starnit fiorul liric al mai multor generatii de traducatori. Nu-i vom mentiona aici pe toti - de la patriarhul Dosoftei pana la Dumitru Cornilescu si Serban Foarta - insa trebuie sa amintim doar ceea ce afirma N. Iorga despre Psaltire, si anume, " Ea ( Psaltirea ) a fost abecedarul pe care neamul nostru a invatat sa citeasca."
Asadar poezia ebraica pe care ne-o propune profesorul Florin Laiu poate fi suveica pe care se pot insira toate dorurile si aspiratiile " armonioasei limbi romane", in care orice roman de rand Ii poate preamari Numele Creatorului. Si nu este mentionat doar Numele ( suntem in Psalmul 1 al Antologiei ce cuprinde 150 de psalmi ) ci si Omul " care n-a urmat indemnul celor mesteri la pacat." ( Frumos ati glasuit , Maestre ! ).
Mentionam si in alta ocazie aspectul accentuat de poezie populara al poemei psaltice traduse si versificate de Florin Laiu. Evident, aspectual vorbind , lucrurile nu puteau fi croite decat intr-un asemenea format, pentru ca psalmii sunt o poezie a omului din popor, a Omului in general , chiar daca au fost realizati si interpretati ( majoritatea ) de un rege ( sa nu uitam ca regele , mai inainte sa devina rege, a fost un ciobanas viteaz , curajos si sincer, in toata simplitatea lui, pentru Dumnezeul lui Moshe ). Apoi trebuie sa tinem seama ca este vorba despre o poema cantabila, care cere ritmicitate si simetrie prozodica. De aceea se prefera versurile scurte, asemanatoare poeziei lirice ( exista si o altfel de poezie in folclor ) populare ( spre exemplu doina ). Iar in acest caz avem o reusita rima in distih, asamblata celor doua sextine si unei singure quatrine.
Lexicul se relaxeaza in acest peisaj-varieteu : sunt prezente arhaismele si regionalismele, care confera intregului ansamblu o induiosator de mioritica emotie lirica. Omul este " un pom pe mal de rau sadit / Care da rod la timpul cuvenit."