| 58. Maestrului cântăreţ. „Nu strica!” Miktam al lui David. |
| 3. SCRIPTURILE - Psaltirea |
|
Oare dreptate urmăriţi, voi, „zei" ?
Şi judecaţi cinstit, copii ai lui Adam ?
Ba, faceţi rău cu toţii pe pământ;
Priviţi la ce-au făcut mânile voastre !
S-au rătăcit mişeii, din pântecele mamei (din matrice),
Au deviat, din faşă, retorii mincinoşi.
Ca şarpele, sub limbă au urgie,
Şi ca aspida surdă, cu doape în urechi,
De nu aude glasul ce-o descântă,
Oricât de iscusită ar fi vraja...
Fărâmă-le, ah, Doamne, măselele în gură,
Şi smulge-le toţi dinţii lor de lei,
Ca apa să se scurgă, să se tot ducă-ncolo,
Când vor întinde arcul, săgeata să greşească,
Ca nişte melci târâş să se topească,
Ca o lepădătură, ce n-a văzut lumina,
Nainte de-a-nţelege. Ca pe un rug de spin,
Şi ca pe-o anghinare, vârtejurile să-i sece.
Când vor privi revanşa, vor jubila toţi drepţii,
Că-şi vor spăla piciorul în sânge de mişei.
Va recunoaşte lumea că drepţii au răsplată,
Că Dumnezeu există şi face judecată.
|
Comments
Profesorul Florin Laiu ne propune la randu-i o traducere versificata a mai multor Psalmi davidici, dintr-o dubla perspectiva a unui act de cultura, cea a traducatorului, bun cunoscator al ebraicei biblice, si a poetului, deja consacrat.
Ceea ce reuseste sa faca poetul este ,fara indoiala, remarcabil. Acesta depaseste limitarea expresivitatii lirice, asezata cu grija in rama sintaxei ebraice, o descatuseaza si o aseaza liber pe aripile poemei biblice. Astfel Psalmul se destinde si capata proportiile unui exceptional " proiect " al pasiunilor umane. Eul liric se reculege prin vitalitatea unei misterioase fibre protectoare, contrastand cu fragilitatea-i, neostoita decat de invocarea dreptatii divine.
Pana la urma Dreptatea lui Dumnezeu trebuie sa invinga, caci " Exista -un Dumnezeu care face judecata." Iata ce intelepciune!... Intelepciunea umanului de-a se reculege in divinitate.
RSS feed for comments to this post.