Cartea veghetorilor (cap 1-36), c. 300 î.e.n.

1 1. Iată cuvintele lui Enoh prin care el binecuvântă pe cei aleşi şi drepţi care vor trăi timpuri de mare supărare, când se va răspunde tuturor răutăţilor şi nelegiuirilor. Enoh cel drept a umblat înaintea Domnului. El a rămas cu ochii deschişi, primind descoperirea sfântă în cer, şi a spus:

„Iată ce mi-au descoperit îngerii. 2. Aceşti îngeri mi-au descoperit toate lucrurile şi mi-au dat minte să înţeleg ce am văzut, lucruri care nu vor avea loc în această generaţie, ci într-una viitoare, pentru binele celor aleşi. 3. Aceasta pentru că eu am putut vorbi şi discuta cu Cel care va părăsi într-o zi locuinţa Sa cea Cerească, Sfântul şi Atotputernicul, Domnul acestei lumi, 4. Cel care va coborî într-o zi pe Sinai, în cortul Său şi manifestându-Se cu toată puterea Sa dumnezeiască.

5. Toţi cei prezenţi vor fi îngroziţi. 6. Toţi pământenii, vor fi cuprinşi de spaimă. Munţii se vor prăbuşi, colinele se vor scufunda, se vor topi înaintea Lui, ca ceara în faţa flăcărilor. Pământul va fi acoperit cu apă şi vor pieri toţi cei ce îl locuiesc, aşadar, toate fiinţele vor fi judecate, toate, chiar şi drepţii.

7. Dar cei drepţi vor fi izbăviţi; El îi va feri pe cei aleşi şi le va oferi iertarea Sa. 8. Atunci ei vor deveni robi ai lui Dumnezeu, vor fi copleşiţi de fericire şi de binecuvântare, iar minunile Divinităţii îi vor lumina. 

Toţi cei care locuiesc în cer ştiu ce se întâmplă pe pământ. 21. Ei ştiu că toţi aştrii cereşti care ne luminează nu-şi schimbă niciodată drumul; că fiecare dintre ele răsar şi apun cu regularitate, la timpul propriu fiecăruia, fără a se abate niciodată de la ordinele pe care le-a primit. 2. Ei privesc pământul şi ştiu imediat totul despre el, de la început şi până la sfârşit. Ei văd că toate făpturile lui Dumnezeu urmează fără abatere drumul care li s-a dat. 3. Ei văd vara şi iarna, văd că pământul este îndestulat cu apă, şi că norii, ceaţa şi ploaia împrospătează văzduhul.

3 1. Ei văd şi admiră cum fiecare copac îşi alcătuieşte coroana sa de frunze, cum apoi o pierde, cu excepţia a paisprezece copaci privilegiaţi care rămân întotdeauna verzi, şi care, în timpul multor ierni creează impresia de primăvară. 

4 1. Ei admiră apoi în zilele  de vară cum soarele încălzeşte pământul, încă de la începutul drumului lui, în timp ce voi căutaţi răcoarea frunzişului, în timp ce pământul crapă de căldura arzătoare şi voi nu mai puteţi să vă plimbaţi nici la munte nici la şes.

5 1. Ei admiră apoi cum copacii la adăpostul frunzelor se încarcă în acelaşi timp de fructe, dar de asemenea, ei înţeleg că toate aceste lucruri sunt făcute pentru noi de Cel Care trăieşte veşnic.

2. Că toate lucrările din fiecare an, ca de altfel toate creaţiile Sale, urmează fără abatere ordinea dinainte stabilită, şi totuşi, când Dumnezeu hotărăşte aşa, toate lucrurile Lui trebuie să dispară. 3. Ei văd cum mările şi râurile săvârşesc fiecare misiunea lor, 4. În timp ce voi suportaţi cu greutate, voi nu aduceţi la bun sfârşit multe din îndatoririle voastre faţă de Domnul vostru, voi cercetaţi poruncile Lui, voi întinaţi măreţia Sa şi gurile voastre hulesc prin rostirea blasfemiilor adresate împotriva măreţiei Sale. Păcătoşi cu inima împietrită, nu va exista nici un fel de pace pentru voi!

5. Zilele voastre vor fi blestemate şi anii voştri vor fi şterşi din cartea vieţii, veţi fi dispreţuiţi de toate creaturile şi nu veţi obţine nici o îndurare. 6. În acea zi liniştea voastră va dispare pentru întotdeauna, fiind blestemaţi de toţi drepţii şi păcătoşii înşişi vă vor respinge,  Da, ei vă vor dispreţui la fel ca nelegiuiţii 7. Dar pentru aleşii, lor le va fi dată lumina, bucuria, pacea, a lor este moştenirea pământească. Pentru voi, necredincioşilor, pentru voi e blestem. 8. Atunci aleşii vor primi înţelepciunea şi nu va mai fi încălcată ordinea creată, nu se vor mai face nelegiuiri şi nu vor mai fi mândri, ci ei se vor purta cu grijă, se vor smeri şi nu vor încălca legile sfinte. 

9. Astfel, ei nu vor fi pedepsiţi niciodată, toată viaţa lor, iar moartea lor va fi fără tulburări şi  durere, viaţa lor va fi împlinită, vor îmbătrâni în bucurie şi pace şi anii lor de fericire se vor înmulţi cu  bucurii, se vor înmulţi cu bucurii, cu linişte, fără nori, fără tulburări în toţi anii vieţii lor. 

6 1. Pe când copiii oamenilor se înmulţiseră în acele zile, s-a făcut ca fiicele lor să se nască  graţioase şi frumoase, 2. Şi atunci, când îngerii, copiii Cerurilor, le-au văzut s-au îndrăgostit de ele şi ei şi-au spus  unii altora: să ne alegem femei din seminţia oamenilor şi să avem copii cu ele. 3.Atunci, Samyaza, căpetenia lor a zis: Eu mă tem că voi nu veţi fi în stare să vă împliniţi  gândul vostru! 4. Şi că eu voi suferi singur pedepsa pentru crima voastră. Dar ei au răspuns: noi vă  jurăm! Şi ne legăm cu toţii cu blestem;  5. Noi nu vom schimba cu nimic planul nostru, ci vom împlini întocmai ceea ce am  hotărât 6. Într-adevăr, ei au jurat şi s-au legat între ei printr-un legământ cu blestem. Ei erau în  număr de două sute şi coborau din Adis, loc aşezat în apropierea muntelui Hermon (Armon). 7. Acest nume era numit Hermon, pentru că acolo au jurat şi s-au legat printr-un  legământ cu blestem. 

8. Iată care erau numele căpeteniilor lor: Samyaza, mai marele lor, Urakabarameel,  Akibeel, Tamiel, Ramuel, Danel, Azkeel, Sarakmyal,  9. Asael, Armers, Batraal, Anane, Zavebe, Samsaveel, Ertael, Turel, Yomyael şi Arazeal.  Aceştia erau căpeteniile celor 200 de îngeri , şi restul toţi erau cu ei. 

7 1. Şi şi-au ales fiecare câte o femeie şi s-au apropiat de ele şi au trăit cu ele şi ei le-au  învăţat vrăjitorii, farmece şi însuşirile rădăcinilor şi plantelor. 2. Şi aceste femei au zămislit şi au născut uriaşi. 3. Statura lor era de 300 de coţi şi ei au înghiţit tot ceea ce munca oamenilor putea să  producă şi tot nu a fost chip să fie săturaţi. 4. Atunci ei s-au întors împotriva oamenilor înşişi ca să-i mănânce. 5. Şi au început a se repezi la păsări, la dobitoace, la târâtoare şi la peşti pentru a-şi potoli  foamea cu carnea lor şi setea cu sângele lor.18 6. Şi atunci tot pământul a murmurat împotriva lor.

8 1. Azayel i-a mai învăţat pe oameni să facă săbii, cuţite, scuturi, platoşe, oglinzi; el le-a  arătat cum să facă brăţări şi podoabe, cum să folosească vopselele, arta de a-şi înnegri sprâncenele, de  a folosi pietrele preţioase şi tot soiul de spoieli, astfel încât oamenii s-au stricat. 2. Nelegiuirea s-a întins, depravarea s-a înmulţit, creaturile călcau orice ordin şi  distrugeau tot ceea ce le ieşea în cale.  3. Amazarak i-a învăţat tot felul de vrăjitorii, de farmece şi însuşirile rădăcinilor, Armers  i-a învăţat arta de a dezlega vrăjitoriile, Barkayal i-a învăţat arta de a urmări stelele, Akibeel i-a învăţat  semnele, Tamiel i-a învăţat astronomia, şi Asaradel i-a învăţat mişcările lunii, şi oamenii, pe punctul  de a pieri, au murmurat şi glasurile lor s-au ridiact până la cer.

9 1. Atunci Mihail şi Gavriil, Rafael, Suryal şi Uriel îşi coborâră privirile lor din Cer spre  pământ şi au văzut valurile de sânge care îl înroşeau  2. Şi nedreptăţile care se săvârşeau şi  şi-au spus unul altuia: Aceasta este larma  strigătelor lor! Pământul, căruia i s-au furat copiiişi-a ridicat glasul până la porţile Cerului. 3. Către voi, o, puteri cereşti, către voi se ridică plângerile sufletelor spunând: Dobândiţi  pentru noi dreptate de la Prea-Înaltul.  4. Atunci ei au spus Domnului şi stăpânului lor: Tu eşti Domnul domnilor, Dumnezeul  dumnezeilor, Regele regilor. Tronul slavei Tale se înalţă pentru veşnicie  5. Şi pe veci numele Tău este sfinţit şi slăvit. Tu eşti binecuvântat şi slăvit întotdeauna.  Tu eşti Creatorul, Stăpânul cel preamărit al tuturor lucrurilor, nimic nu este ascuns privirilor Tale, Tu  stăpâneşti peste toate şi nimic nu poate ocoli puterea Ta 6. Tu ai văzut ce a făcut Azazyel, cum i-a învăţat pe oameni tot felul de nedreptăţi şi cum  a arătat el lumii tot ce se petrece în Ceruri. 7. Samyaza, de asemeni a învăţat pe oameni vrăjitorii, el, pe care Tu l-ai aşezat deasupra  tuturor tovarăşilor săi.  8. Ei s-au însoţit cu fiicele oamenilor, au păcătuit cu ele şi s-au lipsit de slavă. 9. El le-a dezvăluit lor crimele cele mai dezgustătoare, 10. Şi femeile au născut uriaşi. Şi tot pământul a fost acoperit de sânge şi fărădelegi. Şi  iată că acum, sufletele celor morţi, ridică glasurile lor către Tine, şi s-au ridicat plânsetele lor până la  porţile cerurilor. Vaietele lor urcă spre Tine, oamenii nu pot să scape de silniciile care acoperă faţa  pământului. 

11. Însă Tu cunoşti toate lucrurile, chiar înainte ca ele să ia fiinţă. Tu cunoşti toate  lucrurile, Tu ştii ce se întâmplă şi totuşi nu ne spui nimic. Pentru atâtea fărădelegi, ce trebuie să facem  noi celui rău?

10 1. Atunci Prea-Înaltul, Cel Mare şi Sfânt, şi-a făcut auzită vocea şi îl trimise pe  Arsayalalyurla fiul lui Lameh (Noe). 2. Şi îi spuse: Vorbeşte-i în numele Meu, dar ascunde-te de ochii lui. Apoi dezvăluieşte-i  marele prăpăd care va face să piară toţi oamenii,  3. Întrucât apele potopului se vor revărsa peste toată suprafaţa pământului şi toate  creaturile vor fi nimicite,  4. Dar învaţă-l calea prin care va putea scăpa, spune-i lui în ce chip neamul  lui se va  putea răspândi peste tot pământul. 

Apoi Domnul a spus către Rafael: Prinde-l pe Azazyel, leagă-i  picioarele şi mâinile şi aruncă-l în întunericul veşnic  5. Şi părăseşte-l în pustia Dudael. Fă să plouă peste el pietre grele şi ascuţite, învăluieştel în întunericul deplin, să rămână acolo pentru totdeauna, fie ca faţa sa să rămână acoperită cu un voal  gros şi fie ca el să nu mai vadă lumina niciodată 6. Şi când se va face ziua judecăţii să-l arunci în foc. 7. Între timp, curăţă pământul pe care  îngerii l-au umplut de răutate, prevesteşte-i viaţa,  prevesteşte-i ca Eu îl voi reînvia.Fii oamenilor nu vor pieri cu toţii,  8. Din pricina tainelor pe care veghetorii lor li le-au arătat şi pe care ei le-au arătat  urmaşilor lor 9.  Dar pământul a fost întinat de învăţăturile necurate ale lui Azazyel şi de aceea el  trebuie făcut răspunzător pentru toate crimele.

Domnul i-a spus lui Gabriel: Mergi la fiinţele cele rele,  la cei condamnaţi, la copiii depravării, omoară pe aceşti copii ai decăderii, aceşti urmaşi ai îngerilor veghetori, din mijlocul oamenilor, împinge-i, aţâtă-i unii contra altora. Fă-i să piară de propriile lor  mâini pentru că zilele lor nu vor fi împlinite. 10. Ei te vor implora, dar prin rugăciunile lor nu vor dobândi nimic pentru ei, ci vor spera  în zadar pentru copiii lor viaţa de veci 11. Şi chiar o viaţă de 500 de ani. După aceea Domnul îi spuse lui Mihail: Du-te şi anunţă  pedeapsa care îl aşteaptă pe Samyaza şi pe toţi cei care au participat la crimele acestea, care s-au unit  cu femeile, care s-au întinat prin tot felul de murdării. 12. Şi când fiii lor vor fi omorâţi, când ei vor vedea că a pierit tot ce le-a fost mai scump  pe lume, încătuşează-i sub pământ pentru şaptezeci de generaţii până în ziua judecăţii şi a sfârşitului  lumii şi cuvântul acestei judecăţi îi va osândi pe veci.  13. Atunci ei vor fi aruncaţi în adâncul unui foc  14. Care ţi va chinui fără încetare şi ei vor rămâne aşa o veşnicie. Împreună cu ei  căpetenia lor va arde în flăcări şi cu toţii vor fi încătuşaţi până la moartea unui număr mare de generaţii 15. Nimiceşte în acelaşi timp, toate sufletele dedate la jocurile nevinovate,  16. Omoară urmaşii îngerilor veghetori. Destul şi prea mult timp ei au oropsit seminţia  omenească. Prigonitorii vor fi şterşi de pe faţa pământului, răul va fi nimicit şi ramura dreptăţii şi a  omeniei să înflorească şi să devină o mărturie a binecuvântării. Căci dreptatea şi omenia vor trebui să  înflorească în bucurie pentru timpuri fără de sfârşit 17. Şi atunci cei sfinţi vor înălţa Domnului rugăciuni de îndurare şi vor trăi până când vor  da naştere la o mie de copii, în timp ce zilele tinereţilor lor şi sabaturile lor se vor scurge în bucurie şi  pace.  18. În această epocă tot pământul va fi cultivat în dreptate, el se va acoperi de arbori şi de  binecuvântări, vor fi sădiţi pomi bogaţi în roade.  19. Viţa de vie ve creşte din abundenţă şi va produce struguri din belşug, toate seminţele  care vor fi încredinţate pământului, vor da o mie de măsuri pentru una şi o măsură de măsline va  ajunge la 10 teascuri de ulei. 20. Pământul va fi mântuit de toate silniciile, de toate nedreptăţile, de toate crimele, de  toate nelegiuirile, de tot ceea ce îl poate întina. Răul va dispare atunci pentru întotdeauna. 21. Atunci, copiii oamenilor vor trăi în dreptate, şi toate neamurile îmi vor da slava pe  care mi le datorează, toate mă vor binecuvânta, toate mă vor adora 22. Şi toate neamurile îmi vor da slava pe care mi le datorează, toate mă vor binecuvânta,  toate mă vor adora Pământul se va elibera de toată stricăciunea, de toate crimele, de toate caznele, de  toate suferinţele, şi el nu va mai avea a se teme că ţi voi trimite asupra lui vreun potop nimicitor.

11 1. În acele zile voi deschide comorile binecuvântărilor păstrate în cer, le voi răspândi pe  pământ şi ele vor aduce spor în lucrările şi în munca oamenilor 2. Pacea şi dreptate se vor uni cu oamenii şi această unire sfântă va dura cât va fi lumea  şi cât vor fi generaţiile.

12 1. Înainte de a se împlini toate aceste lucruri Enoh a fost răpit de pe pământ şi nimeni nu  a ştiut unde a fost şi nici ce a devenit. 2. Toate aceste zile, el le-a petrecut cu sfinţii şi cu îngerii veghetori . 3. Eu, Enoh voi binecuvânta pe Domnul, marele Rege al păcii 4. Şi iată că îngerii veghetori m-au numit: Enoh scribul. Şi Domnul mi-a zis: Enoh, scrib  al dreptăţii, du-te şi vorbeşte îngerilor veghetori ai cerului, care au părăsit înălţimile desăvârşite ale  cerurilor şi locuinţele lor cele veşnice, cei care s-au dezonorat cu femei, 5. Şi au făcut ca oamenii, luând neveste după exemplul lor şi stricând tot pământul.  Spune-le lor că pe pământ, ei nu vor căpăta niciodată nici linişte, nici iertarea păcatelor lor.  6. Niciodată nu se vor putea bucura de urmaşii lor, ei vor vedea murind pe cei ce le sunt  mai dragi, ei vor plânge după fiii lor ucişi, şi mă vor ruga pentru ei, dar niciodată nu vor obţine pacea  sau iertarea.

13 1.  Atunci Enoh plecă şi îi spuse lui Azazyel: Nu mai există linişte pentru tine, o mare  hotărâre a lui Dumnezeu s-a pronunţat împotriva ta. Vei fi încătuşat,  2.  Nu va fi niciodată pentru tine vreo uşurare, nici iertare, nici putinţa unui ajutor, din cauza  fărădelegilor pe care tu le-ai arătat 3. Şi pentru că tu i-ai învăţat pe oameni să-L insulte pe Dumnezeu, să păcătuiască şi să-i  asuprească pe semenii lor. 4. Apoi l-am părăsit şi am mers să le anunţ eu însumi noutăţile la tovarăşii lui de crime. 5. Şi ei s-au înspăimântat şi au fost apucaţi de un tremur îngrozitor 6. Şi ei m-au implorat să scriu pentru ei o plângere umilă, pentru iertarea greşelilor lor;  m-au rugat s-o fac să ajungă la tronul lui Dumnezeu din cer, căci ei nu îndrăznesc să I se adreseze, nici  să-şi ridice ochii spre cer din cauza marelui păcat pentru care au fost judecaţi. 7. Atunci eu am scris o plângere umilă în sprijinul lor, pentru a obţine linişte şi iertare  pentru tot ce au făcut. 8. Apoi I-am părăsit şi mi-am continuat drumul recitind mereu plângerea lor, către apele  lui Danenan care se află la răsărit de Hermon şi acolo m-am culcat. 9. Şi iată că am avut un vis şi o revelaţie divină. Am căzut în extaz şi am văzut atunci  pedeapsa pe care trebuia să o anunţ, vestea tristă şi mustrătoare pentru copiii cerului. Când m-am trezit  mă aflam în apropierea apei. Ei erau adunaţi, plângeau şi fetele lor erau întoarse către Ubelseiael, loc  aşezat între Liban şi Semeser. 10. Le-am împărtăşit viziunile mele şi visele mele şi le-am aceste cuvinte de judecată şi  dojenile pe care le meritau copiii cerului.

14 1. Aceasta este cartea cuvintelor de judecată şi cuvintele adresate îngerilor veghetori,  care sunt în această lume, după porunca pe care mi-a dat-o în revelaţia mea Cel Sfânt şi Cel Mare. Am văzut atunci în vis că vorbeam cu limba mea din carne şi cu acelaşi suflu cu care Atotputernicul a  însufleţit buzele oamenilor pentru a se înţelege între ei. 2. Şi am înţeles cu inima. Însuşi Dumnezeu a dat oamenilor putinţa să înţeleagă cuvintele  adresate minţiilor, iar mie, El mi-a dat autoritatea de a-i cerceta pe  îngerii veghetori, copiii cerului.  Deci eu am scris rugăminţile voastre, dar eu am văzut în revelaţiea mea, că atât cât va exista lumea,  niciodată voi nu veţi putea obţine ceea ce aţi cerut. 3. Judecata s-a pronunţat împotriva voastră, toate rugăminţile voastre sunt în zadar. 4. Aşadar, de acum înainte, voi nu veţi mai urca la ceruri, iar pe pământ voi veţi fi  încătuşaţi, atâta timp cât va exista lumea. 5. Dar, mai înainte, voi veţi fi martori la nenorocirea celor care vă sunt dragi, ei nu vă vor  mai aparţine ei vor cădea sub sabie chiar sub ochii voştri 6. Şi nu veţi putea adresa nici o rugă pentru ei, nici pentru voi! 7. Veţi plânge şi veţi suferi în tăcere. Acestea sunt cuvintele din cartea pe care am scris-o. 8. Iată acum revelaţiea pe care am avut-o: 9. Iată, m-am văzut înconjurat de nori şi de ceaţă deasă, priveam cu îngrijorare mişcările  aştrilor şi a fulgerelor în timp ce vânturi prielnice îmi ridicau aripile şi grăbeau drumul meu. 10. Am fost înălţat astfel până la cer şi am ajuns curând la un zid clădit din pietre de cleştar.  Flăcări mişcătoare îi învăluiau marginile. M-am simţit cum mă cuprindea groaza. 11. Cu toate acestea, m-am băgat în mijlocul acestor flăcări 12. Şi am ajunsă într-o locuinţă largă care era pavată cu pietre de cristal. Pereţii, ca şi  podeaua, erau de asemenea din cristal, şi la fel şi temeliile. Tavanul era format din stele rătăcitoare şi  fulgere de lumină şi în mijloc se vedeau mişcându-se  heruvimi de foc într-un car agitat. Flăcări  tremurau împrejurul zidurilor şi poarta era de foc. Când a fost să intru în această locuinţă, ea era în  acelaşi timp arzătoare ca focul şi rece ca gheaţa şi nu exista acolo nici urmă de fericire, nici de viaţă.  Atunci o spaimă a pus brusc stăpânire pe mine şi m-am cutremurat de groază. 13. Tremuram ca varga, m-am întors cu faţa spre pământ şi am avut o revelaţie. 14. Iat-o: Eram într-o altă locuinţă mai largă decât prima, porţile căreia erau toate deschise  în faţa mea, în mijlocul unei flăcări tremurătoare.  15. Era atâta strălucire, măreţie şi fală încât îmi este peste puteri să va descriu, nici măreţia  care o înconjoară, nici întinderea sa. 16. Podeaua era de foc, în tavan străluceau fulgerele şi stelele rătăcitoare, iar acoperişul era  în întregime un foc scânteietor. 17. L-am examinat cu atenţie şi am văzut acolo înălţat un tron 18. Al cărui aspect era ca bătut de grindină cu toate că marginile sale erau strălucitoare ca  globul soarelui, din el se auzeau voci de heruvimi.

19. Din acest tron puternic ieşeau torente de flăcări, 20. Care erau atât de strălucitoare încât era imposibil să le priveşti. 21. Şi era aşezat cineva pe tron măreţ 22. Al cărui veşmânt era mai strălucitor decât soarele şi mai alb decât zăpada. 23. Nici un înger nu era în stare să-l privească în faţă pe Strălucitorul şi Măreţul, nici să se  apropie de El, nici un ochi de muritor nu putea să Îl privească. Un foc strălucitor ardea în jurul Lui. 24. Şi se ridica, chiar înaintea lui, un foc de o mare întindere, astfel încât, cei  care Îl  înconjurau, nu puteau să se apropie de El şi erau în faţa Lui mii şi mii. El nu avea nevoie nici de  sfaturi, nici de ajutoare, dar sfinţii care formau curtea Lui nu Îl părăseau nici ziua, nici noaptea. M-am  apropiat cât am putut, acoperindu-mi faţa, şi, plin de teamă. atunci, Domnul, El Însuşi, a binevoit cu  propria Lui gură să mă cheme pe nume: Apropie-te, spuse El, apropie-te mai mult şi vino să auzi  cuvintele Mele cele sfinte. 25. El m-a primit şi m-a făcut să mă plec în faţa porţii, iar eu îmi ţineam ochii plecaţi spre  pământ.

15 1. Atunci mi s-a adresat şi mi-a spus aşa: Ascultă, ascultă fără frică, o, Enoh cel drept! o,  scrib al dreptăţii!  2. Apropie-te şi ascultă vocea Mea. Du-te, spune-le îngerilor veghetori care te-au trimis  să mă rogi pentru ei: Voi trebuie să vă rugaţi pentru oameni, nu oamenii pentru voi! 3. De ce aţi abandonat înălţimile sfinte ale cerului, locuinţele voastre eterne, pentru a  merge să păcătuiţi cu femeile? De ce v-aţi îndrăgostit de fiicele oamenilor? V-aţi însoţit cu ele, v-aţi  dedat cu ele la lucruri care ţin de copiii pământului şi aţi dat naştere unei seminţii nelegiuite? 4. Voi care eraţi duhuri ale cerului, având sfinţenie şi viaţă veşnică, v-aţi murdărit cu  femeile, v-aţi dedat la muncile cărnii, aţi zămislit în sânge, v-aţi purtat ca şi aceea care sunt numai din  sânge şi carne! Ei au fost creaţi pentru a muri! 5. Iată de ce le-am dat lor femei: în scopul de a convieţui cu ele pentru a procrea copii  care să le păstreze neamul pe pământ 6. Dar voi aţi fost creaţi duhuri curate încă de la început, voi aveaţi o viaţă veşnică, voi  nu puteaţi muri. 7. Şi de aceea Eu nu v-am dat vouă femei, pentru că, fiind duhuri curate, voi trebuia să  locuiţi în cer. 8. Şi acum uriaşii, care sunt rezultatul unirii dintre duh şi carne, se vor numi pe pământ  duhuri rele şi ele vor trăi pe pământ. 9. Ei vor procrea la rândul lor duhuri rele, pentru că ei ţin de cer cu o parte a firii lor,  pentru că îşi trag sămânţa din îngerii veghetori cei sfinţi. 10. Ei vor deveni, deci, duhuri rele pe pământ şi se vor numi duhuri ale răului. Locuinţa  duhurilor cereşti este cerul iar pământul este locuinţa duhurilor pământeşti care sunt născute din  oameni. 11. Duhurile uriaşilor vor fi ca norii care aduc peste pământ nenorociri de toate soiurile,  ciume, război şi foamete. 12. Şi doliul. Ele nu vor bea şi nu vor mânca, nu vor fi văzute de toate privirile, se vor  amesteca între bărbaţi şi femei, pentru că ele au primit viaţă în zilele de nimicire şi masacru. 

16 1. După moartea uriaşilor, oriunde vor zbura sufletele lor, atunci când îşi vor abandona  trupurile, carnea lor va trebui să piară înaintea judecăţii. Ea va fi nimicită până în ziua marelui sfârşit al  universului, până atunci când îngerii veghetori vor fi nimiciţi pentru totdeauna. 2. Cât despre îngerii veghetori care te-au trimis să te rogi la Mine pentru ei, 3. Le spun lor, acestor înţelepciuni cereşti: Voi aţi avut cerul pentru a locui, tainele cele  mai ascunse nu v-au fost arătate, cu toate acestea, voi aţi cunoscut un secret al nedreptăţii 4. Şi voi l-aţi dezvăluit femeilor care v-au mişcat inimile şi prin voi s-a înmulţit răul pe  suprafaţa pământului. Spune-le lor deci: Nu veţi obţine niciodată iertarea, niciodată nu veţi mai avea  pace!

17 1. Apoi ei s-au ridicat într-un loc unde exista un foc mistuitor şi unde,  2. După bunul lor plac ei luau înfăţişarea unui om, m-au condus la un loc ridicat, pe un  munte al cărui vârf se avânta către ceruri 3. Şi eu am văzut izvorul fulgerelor şi tunetelor la marginile acestui loc în colţul său cel  mai adânc 4. Apoi ei m-au dus în apropierea unei ape ţâşnitoare şi tot mai mult către Apus, către  focurile soarelui ce apune,  5. Am ajuns la marginea unui râu de foc care curgea ca apa şi se vărsa în marea cea mare  de la apus 6. Am văzut toate marile fluvii şi am nimerit în mijlocul tenebrelor celor negre,  7. Am văzut munţii în întuneric, care se nasc iarna şi locurile în care apa se prăvăleşte în  propriile adâncuri 8. Am văzut şi locul de vărsare al tuturor fluviilor din lume şi pe cel al genunii.

18 1. Am ajuns apoi la locaşul tuturor vânturilor şi am văzut modul în care ele folosesc ca  podoabă pentru pământ şi la păstrarea temeliilor pământului 2. Am văzut piatra cea din capul unghiului care susţine pământul, 3. Am văzut şi cele patru vânturi care susţin pământul şi bolta cerească; 4. Am văzut vânturile care suflau din înaltul cerului  5. Cele care se înalţă între cer şi pământ şi formează stâlpii cerului 6. Am văzut vânturile care fac să se rotească cerul şi care pun în mişcare pe orbitele lor  soarele şi stelele şi deasupra pământului am văzut vântul care susţine norii cerului 7. Am văzut drumul îngerilor, 8. Am văzut la marginea pământului bolta cerească sprijinindu-se pe el. Atunci m-am  întors spre miazăzi. 9. Acolo ard, noaptea şi ziua, şase munţi de pietre preţioase, trei la partea de răsărit, trei  la partea de miazăzi. 10. Cei dinspre răsărit erau făcuţi din pietre de diferite culori: perle şi antimoniu; cei  dinspre miazăzi erau pietre roşii. Vârfurile lor se înălţau până la cer, până la tronul lui Dumnezeu, care  era din alabastru şi în partea de sus din safir. Am văzut şi focul dogoritor care ardea pe munţi. 

11. Acolo am mai văzut şi un ţinut întins unde se adunau apele. 12. Am văzut şi izvoarele pământului ascunse în coloanele luminate ale cerurilor. 13. Şi în aceste coloane ale cerului focuri care izbucnesc fără număr, dar nici în sus, nici în  jos. Deasupra acestor izvoare, am văzut un loc care nu are nici bolta de deasupra dar nici pământ  dedesupt şi nu era nici un pic de apă şi nu era nimic nici în dreapta, nici în stânga, un loc cu  desăvârşire pustiu. 14. Şi acolo am zărit şapte stele, strălucind ca munţii de foc sau ca nişte duhuri  desăvârşite. 15. Atunci îngerul a spus: acest loc va fi până la dispariţia cerului şi a pământului,  închisoarea stelelor şi a armatelor cerului. 16. Aceste stele care se rotesc deasupra focului sunt acelea care au călcat porunca lui  Dumnezeu, înainte de a-şi încheia încercările lor şi de aceea au fost încătuşate în acest loc, până când  îşi vor ispăşi fărădelegile lor în anul cel de taină.

19 1. Atunci Uriel a strigat: Iată  îngerii care au trăit cu femei şi care au fost rânduiţi a fi  căpetenii. 2. Cei care au dezonorat oamenii înmulţind greşelile printre ei, punându-i să aducă jertfe  demonilor precum se cuvenea doar lui Dumnezeu. Dar în ziua cea mare ei vor fi judecaţi şi vor pieri, şi  femeile lor o dată cu ei, pentru că s-au lăsat ademenite fără să se opună. 3. Şi eu, Enoh, eu singur am văzut sfârşitul tuturor acestor lucruri şi nimănui nu i-a fost  dat să vadă ceea ce am văzut eu. 

20 1. Iată numele îngerilor care veghează:  2. Uriel, unul dintre sfinţii îngeri, care comandă strigătele şi groaza; 3. Rafael, unul dintre sfinţii îngeri, care comandă asupra duhurilor omeneşti; 4. Raguel, unul dintre sfinţii îngeri care pedepseşte lumea şi astrele; 5. Mihail, unul dintre sfinţii îngeri care veghează la virtuţile oamenilor şi conduce  neamurile; 6. Sarakiel, unul dintre sfinţii îngeri care veghează asupra copiilor şi oamenilor care au  greşit; 7. Gabriel, unul dintre sfinţii îngeri care comandă peste Ikisat, peste Rai şi peste  heruvimi;

21 1. Eu am făcut, în sfârşit, un lung ocol  2. Pentru a sosi într-un loc unde nimic nu era întreg. 3. Eu nu am văzut acolo nici lucrurile minunate arătate în cer, nici pământul cu  minunăţiile sale; acolo nu era decât un pustiu singuratic şi înfricoşător. 4. Acolo am mai văzut şapte stele înlănţuite unele cu altele, precum nişte munţi mari,  precum nişte focuri mistuitoare.  5. Şi am strigat când am văzut aceasta: Pentru ce crime sunt înlănţuite aceste stele?  Pentru ce au fost ele surghiunite în acest loc? Atunci Uriel, unul din îngerii care era cu mine şi care mia fost însoţitor, mi-a răspuns:  6. Ehoh, de ce pui tu o astfel de întrebare? De ce te macină această îngrijorare şi  nelinişte? Aceste stele au încălcat ordinele Domnului Prea-Înalt şi pentru a-şi ispăşi fărădelegea lor, au  fost încătuşate în acest loc pentru un număr de veacuri fără sfârşit. 7. De aici am mers în alt loc al groazei. 8. Acolo am văzut lucrând un foc imens, dogoritor şi mistuitor în mijlocul căruia era o  despicătură şi coloanele de foc se luptau între ele şi se afundau în genuni. Mi-a fost peste putere să  apreciez atât mărimea cât şi înălţimea lui şi nu am putut cunoaşte nici originea lui. 9. Şi am strigat încă o dată în faţa a ceea ce am putut vedea: Ce loc teribil! şi cât de greu  e să cercetezi aceste taine.Uriel, unul dintre îngerii care era cu mine mi-a răspuns şi mi-a zis: Enoh, de  ce ai această teamă? 10. Deoarece acest loc este teribil, este un loc de suferinţă! Aici este, adăugă el,  închisoarea îngerilor şi aici ei vor fi închişi pentru totdeauna!

22 1. De acolo am plecat către celălalt loc, aşezat înspre apus, unde am văzut un munte mare  şi înalt, o stâncă abruptă şi patru locuri de întâlnire încântătoare. 2. În interior, acest loc era adânc, spaţios, lustruit şi egal, dar aflat într-un întuneric  deplin. 3. Atunci Rafael, unul dintre sfinţii îngeri care mă însoţeau, mi-a spus: Iată locurile  preafericite unde se adună duhurile, sufletele morţilor. Acesta este locul în care se vor aduna sufletele  tuturor copiilor oamenilor. 4. Aceştia vor rămâne în acest loc, până în ziua judecăţii, până la vremea care le-a fost  hărăzită.  5. Însă mai este mult timp până la ziua marii judecăţi. Şi am văzut sufletele copiilor  oamenilor care muriseră şi strigătul lor acuzator se ridica până la cer. 6. Atunci l-am întrebat pe Rafael, îngerul care mă însoţea şi i-am spus: A cui este această  voce acuzatoare care se ridică până la cer? 7. El mi-a răspuns: Aceasta este vocea sufletului lui Abel care a fost ucis de fratele său  Cain şi care îl va învinui până când neamul său va fi nimicit de pe faţa pământului, până când neamul  său va fi şters din rândul oamenilor. 8. Atunci l-am întrebat despre el, despre judecata de apoi şi I-am spus: De ce sunt  despărţiţi unii de alţii?  9. Iar el mi-a răspuns: Sunt trei locuri diferite pentru sufletele morţilor, sunt şi trei locuri  diferite pentru sufletele drepţilor. 10. Aceste locuri se despart printr-o prăpastie, printr-o apă şi printr-o lumină pe apă. 11. Păcătoşii sunt împărţiţi la fel, după moartea lor. Ei sunt îngropaţi în pământ, dacă  judecata nu I-a ajuns pe când încă erau în viaţă. 12. Acesta este locul în care sunt închise sufletele lor, aici sunt lăsaţi pradă durerilor de  neîndurat, pedeapsa celor care sunt pedepsiţi pentru veşnicie şi sufletele cărora vor fi osândite şi  condamnate totdeauna. Şi iată, acestea există încă de la facerea lumii. Sufletele celor care plâng sunt  separate de sufletele celor care veghează la nimicirea lor în ziua judecăţii. 13. Aşa arată locul destinat sufletelor oamenilor nedrepţi şi păcătoşi, sufletele acelora care  au comis nedreptăţi şi care s-au amestecat în gloata nelegiuiţilor cu care se asemănau. Sufletele lor vor  fi nimicite în ziua judecăţii, dar vor fi închise în acest loc, de unde nu vor scăpa niciodată. Atunci L-am  lăudat pe Dumnezeu.  14. Şi am zis: Fii binecuvântat Doamne al meu, Domn al Slavei şi al Dreptăţii, Stăpânul  tuturor şi  Cel Preaveşnic.

23 1. De acolo am plecat spre alt loc, în partea de apus, la marginile pământului. 2. Acolo am văzut un foc puternic şi o mişcare continuă, care se rotea noapte şi zi fără a  se opri niciodată. 3. Şi l-am întrebat pe îngerul care mă însoţea, şi i-am spus lui: Ce este acela? De ce  această mişcare fără de răgaz? Atunci Raquel, unul dintre  îngerii care mă însoţea mi-a răspuns: Acest  foc dogoritor, care se mişcă fără încetare spre apus, este focul care aprinde toţi aştrii cerului. 

24 1. De acolo am ajuns într-un alt loc şi am văzut un munte de foc arzând noapte şi zi. 2. Când m-am apropiat, am zărit şapte munţi strălucitori, care erau separaţi unul de altul.  Pietrele din care erau formaţi, erau frumoase şi strălucitoare, ei sclipeau şi radiau, iar suprafaţa lor era  lustruită. Trei dintre ei erau către răsărit, cu atât mai de neclintit, cu cât erau aşezaţi unul peste celălalt  şi existau trei şi la miazăzi, la fel de neclintit. Erau de asemenea, văi adânci, dar care erau separate  unele de altele.  3. În mijloc se ridica cel de-al şaptelea munte. Şi toţi aceşti munţi apăreau de departe ca  nişte tronuri maiestuoase şi erau acoperiţi de arbori frumos mirositori. 4. Printre aceşti arbori exista unul cu un  miros împrospătat fără încetare şi atât de suav încât nu mai există altul asemenea nici în grădina Edenului care să răspândească un miros atât de  încântător. Frunzele sale, florile şi lemnul său nu se vestejeau niciodată iar fructele sale erau frumoase. 5. Fructele sale se asemănau cu fructele palmierului. În faţa acestei privelişti am strigat:  Iată un arbore demn de văzut! Ce frunze frumoase, ce fructe gustoase! Atunci, Mihail, unul dintre  sfinţii îngeri şi slăviţi care mă însoţeau şi care era conducătorul lor mi-a răspuns:

25 1. Enoh, de ce întrebi de parfumul acestui arbore? 2. De ce eşti tu atât de dornic de a-l cunoaşte? 3. Atunci eu, Enoh, i-am răspuns: Vreau să ştiu totul cu privire la acest arbore. 4. Îngerul mi-a răspuns: Acest munte pe care îl vezi şi al cărui vârf ajunge la aceeaşi  înălţime cu tronul Domnului, va fi locaşul unde se va odihni Domnul Sfinţeniei şi al Slavei, Regele cel  Veşnic, atunci când va veni şi a coborî pentru a vizita pământul, în bunătatea Sa. 5. Cât despre acest arbore cu mirosul său suav, al cărui parfum nu are nimic senzual,  nimeni nu va putea să pună mâna pe el până în ziua judecăţii. Atunci, când cei răi vor fi lăsaţi spre  chinuri veşnice, acest arbore va fi dat celor drepţi şi umili. Fructele sale vor fi păstrate pentru cei aleşi.  Căci viaţa va fi răsădită într-un loc sfânt, către miazănoapte, către locuinţa Regelui veşnic. 6. Atunci se vor bucura şi se vor cutremura de fericire în sfântul sfinţilor, un miros  încântător le va pătrunde în oase şi ei vor avea, ca şi strămoşii tăi viaţă lungă pe pământ şi această viaţă  nu va fi tulburată nici de nenorociri, nici de suferinţe, nici de sărăcie. 7. Şi am binecuvântat pe Dumnezeul Slavei, Regele Veşnic, care a hărăzit acest arbore şi  a avut bunăvoinţa de a-l afierosi celor sfinţi.

26 1. De acolo am fost condus către mijlocul pământului şi am cuprins cu privirea un loc  binecuvântat şi roditor unde arborilor le cresc fără încetare ramuri verzi.  2. Acolo am văzut încă un munte sfânt şi dedesubt, pe latura de răsărit, am văzut o apă  care curgea către miazăzi.  3. Am mai văzut către răsărit şi un alt munte, la fel de înalt, aşezat în mijlocul unor văi  adânci, dar înguste. 4. Apa curgea către munte, pe partea sa de la apus, dar dedesubt se înălţa un alt munte. 5. Şi la picioarele acestui munte se afla o vale îngustă şi în mijloc erau alte trei văi adânci  şi stâncoase care se întindeau către cei trei munţi. Dar aceste văi, care erau adânci, dar înguste,  mărgineau o stâncă uriaşă pe care era plantat un arbore.  6. Şi cu uimire am admirat stânca şi văile.

27 1. Apoi am strigat: Ce înseamnă acest pământ binecuvântat, aceşti arbori înalţi şi această  vale blestemată care le separă? 2. Şi Uriel, unul dintre sfinţii îngeri care era cu mine, mi-a răspuns: Această vale este  blestemată pentru veşnicie. Aici vor fi adunaţi toţi cei care şi-au folosit limbile pentru a huli pe  Dumnezeu, cei care au deschis gura pentru a blestema slava Sa. Aici vor fi adunaţi şi aici le va fi locul  de judecată. 3. În ziua cea mare a judecăţii, El va face din ei un mare templu de dreptate în ochii  tuturor sfinţilor căci aceştia vor obţine iertarea înaintea lui Dumnezeu şi îl vor binecuvânta în toate  zilele vieţii lor ca pe adevăratul lor Rege şi Domn. 4. Şi ei vor sărbători în ziua cea de temut a judecăţii datorită iertării pe care o vor obţine  pentru ei.  5. Atunci eu m-am întors fireşte către Dumnezeu şi am lăudat numele Său, măreţia şi  Slava Sa.

28 1. De acolo m-am îndreptat către părţile de răsărit , către un munte care se înălţa în  mijlocul unei pustietăţi şi căruia nu i-am putut zări decât numai faţa. 2. El era acoperit cu arbori ieşiţi din seminţele despre care s-a vorbit şi o apă cobora din  el. 3. Din acest loc, o cascadă, alcătuită din multe altele, se desprindea către apus şi către  răsărit. Pe o latură creşteau arbori iar pe cealaltă se putea vedea apa şi roua. 

29 1. Atunci am înaintat către o altă parte a deşertului, către partea de răsărit a muntelui, de  care m-am apropiat. 2. Acolo am văzut arbori deosebiţi, mai ales dintre cei care fac arome cu mirosuri  deosebite, tămâie, smirnă, toţi arborii fiind deosebiţi între ei.

30 1. Şi mai era în acest loc, deasupra tuturor celorlalţi arbori, o înălţime către răsărit care  însă nu era departe.  2. Am mai observat încă un loc, cu văi prin care treceau ape care nu secau niciodată. 3. Am văzut un arbore măreţ care avea un parfum asemănător cu cel al arborilor de  mastic şi pe laturile acestei văi am observat cinamonul cu un parfum delicat. Apoi am mers către  răsărit.

31 1. Atunci am observat un alt munte, plin cu arbori, de unde izvora o apă asemănătoare cu  „neketra”. Numele ei era Sarira şi Colbanen. Şi pe acest munte am văzut un altul pe care creşteau  arbori de aloe. 2. Aceşti arbori erau încărcaţi ca migdalii şi groşi ,  3. Iar fructele pe care le făceau aveau un parfum care depăşea orice alt miros cunoscut.

32 1. După aceea, m-am întors la partea de miazănoapte şi am putut vedea intrările pe sub  munţi şi am putut observa şapte munţi acoperiţi de lavandă fină, de arbori parfumaţi, de scorţişoară şi  papirus. 2. Apoi a lăsat în urma mea culmile acestor munţi şi am înaintat către răsărit, trecând  peste marea Eritreei. Şi când am fost dincolo de ea, m-am îndreptat dincolo de îngerul Zatael şi am  ajuns în grădina dreptăţii.  3. Acolo am văzut între altele, mulţi arbori înalţi şi acoperiţi de flori. Parfumul lor era  minunat, formele lor erau deosebite şi gingaşe. Era de asemenea acolo pomul înţelepciunii, ale cărui  fructe deschideau mintea celui care se hrănea cu ele. 4. El era asemănător cu un tamarin, şi fructele lui erau de o frumuseţe deosebită,  5. Semănau cu ciorchinii de strugure, iar parfumul lor înmiresma locul peste tot.  6. Şi am strigat: Ce arbore minunat! Ce atractiv arată! Atunci, îngerul Rafael, care era cu  mine, mi-a răspuns: Acesta este pomul înţelepciunii, din care au mâncat strămoşul şi strămoaşa ta,  aceste fructe le-au deschis ochii şi după ce au văzut că erau goi au fost izgoniţi din Rai.

33 1. După aceea, am înaintat către marginile pământului. Acolo am văzut animale mari, cu  înfăţişări diferite, păsări deosebite ca formă şi ca înfăţişare şi având glasuri diferite. 2. La răsărit, în locul în care se găseau aceste animale, am zărit graniţele pământului şi  locul unde cerul se sfârşea. Porţile cerului erau deschise şi am văzut ieşind din ele stelele. Atunci am  socotit timpul la care au ieşit şi am notat exact numărul lor.. Mi-am notat în acelaşi timp şi numele lor,  iar drumul lor era mereu reînnoit, încercările prin care trec, toate pe măsură ce Uriel, care era cu mine  mi le desluşea. 3. Deoarece el mi-a arătat totul şi despre toate mi-a dat cunoştinţă 4. El mi-a făcut cunoscut numele lui locul lor şi înrâuirile pe carele au.

34 1. Apoi m-au condus către miazănoapte, la marginile pământului. Şi acolo la marginile  lumii, am văzut o minune mare şi minunată. 2. Am văzut porţile cerului deschise, între ele trei fiind deosebite. prin ele  ieşiau  vânturile de nord, părinţi ai frigului, grindinei, gheţii, pentru rouă şi ploaie. 3. Pe una dintre aceste porţi, vânturile suflau uşor, dar pe celelalte două suflau puternic,  iar suflul lor apoi se răspândea pe pământ.

35 1. De acolo am fost dus către apus, către marginile pământului. Şi am văzut trei porţi, ca  şi la miazănoapte, şi, ca şi acelea, aveau aceeaşi măreţie.

36 1. După aceea am fost condus spre miazăzi, la marginile pământului. Acolo existau de  asemenea trei porţi, prin care ieşeau ploaia, roua şi vântul. 2. Apoi m-am dus către răsărit, al marginile pământului, unde am văzut trei porţi ale  cerului întoarse către răsărit dar a căror deschidere era mai mică. Prin aceste porţi ieşeau stelele cerului  care îşi urmau drumul lor neabătut către apus, iar acest drum strălucitor a fost vizibil în toate timpurile.  3. Când le-am văzut am ridicat vocea şi am lăudat pe Domnul, care a făcut aceşti aştri  luminoşi şi strălucitori, pentru a arăta minţilor oamenilor şi a îngerilor slava lucrărilor Sale, pentru ca  ei, astfel, să slăvească şi unii şi alţii, minunăţiile puterii Sale şi să laude lucrările divine ale mâinilor  Sale, şi pentru ca ei să-L preaslăvească în vecii vecilor.

Cartea parabolelor (37-71), sec. I e.n. 

371. Iată o altă revelaţie, cea de-a doua, a înţeleptului, avută de către Enoh, fiul lui Iared,  2. Fiul lui Mahaleel, fiul lui Cainah, fiul lui Enos, fiul lui Seth, fiul lui Adam. Aici este  începutul acestei înţelepciuni, care mi-a fost dat să o desluşesc şi să o fac iubită de către cei care  locuiesc pe pământ. Ascultaţi deci şi înţelegeţi lucrurile sfinte pe care am venit să vi le dezvălui în  prezenţa lui Dumnezeu.  3. Cei care au trăit înaintea noastră au vazut în predicarea cuvântului o datorie pentru ei.  Iar noi care am venit după ei, nu am pus nici o piedică propovăduirii înţelepciunii, dar niciodată în  această zi, nu i s-a dat unei persoane ceea ce mi s-a dat mie, înţelepciunea,  4. Pe potriva înţelegerii mele şi pe măsura bunului plac al lui Dumnezeu. Ceea ce am  primit de la El este cu adevărat o fărâmă din viaţa cea veşnică.  5. Această învăţătură a fost înfăţişată în trei pilde, pe care, făcându-mi datoria, le-am  vestit locuitorilor acestei lumi.

  38

1. Prima pildă: Când adunarea celor drepţi îşi va arăta puterea pe pământ, păcătoşii vor fi  pedepsiţi şi îşi vor primi răsplata cuvenită pentru fărădelegile lor, în faţa tuturor. 2. Când dreptatea se va manifesta înaintea celor drepţi, fie ca lucrurile lor să fie măsurate  de Dumnezeu şi meritele lor să primească răsplata cuvenită. Când lumina celor drepţi şi a celor aleşi  care trăiesc pe pământ va străluci ca o străfulgerare nemuritoare, atunci, care va fi locuinţa celor  păcătoşi? Unde va fi locul de odihnă al celui care l-a respins pe Dumnezeu? Oh! ar fi fost mai bine  pentru el dacă nu ar fi existat niciodată!  3. Când vor fi descoperite tainele gândite de cei drepţi, păcătoşii vor suferi o judecată  aspră iar nelegiuiţii vor fi chinuiţi în faţa lor. 4. Din acel moment, stăpânii pământului vor înceta de a mai avea putere şi autoritate. Ei  nu vor avea putere să privească sfinţii în faţă căci lumina celor drepţi şi aleşi nu poate fi asemănată  decât cu cea a Domnului duhurilor. 5. Cu toate acestea, puternicii lumii nu vor fi nimiciţi, ci ei vor fi predaţi în mâinile celor  drepţi şi sfinţi. 6. Şi după aceasta nu va mai fi milă pentru ei din partea Domnului, căci, o dată cu viaţa,  va trece şi timpul iertării.   39

1.  În acele zile, neamul cel sfânt şi binecuvântat, va coborî din înălţimea cerului şi  generaţiile lor vor locui împreună cu fiii oamenilor, Enoh a primit cărţile de revoltă şi mânie, cărţile de  frământare şi nelinişte. 2.  Ei nu vor căpăta niciodată iertare, spune Dumnezeu. 3.  Atunci un nor gros m-a ridicat şi vântul m-a înălţat deasupra pământului şi m-a dus la  marginile cerului. 4.  Acolo am văzut o altă revelaţie. Am văzut locuinţa şi locul de odihnă al sfinţilor.  Acolo erau rugăciuni, plângeri ale copiilor oamenilor. Dreptatea curgea în faţa lor ca o apă curată şi  iertarea se răspândea pe pământ ca o rouă preţioasă. Şi astfel va fi fiinţarea lor pentru totdeauna. 5.  În acest timp ochii mei  nu se mai săturau să privească locaşurile drepţilor şi locul  adevărului, al credinţei şi al dreptăţii.  6.  Numărul sfinţilor şi aleşilor lui Dumnezeu va fi fără sfârşit în toate veacurile. 7.  Eu am văzut locuinţa lor aşezată sub ocrotirea Domnului duhurilor. Toţi sfinţii, toţi cei  aleşi, cântau în faţa Lui, strălucind ca focul, gurile lor erau pline de laude pentru Dumnezeu şi buzele  lor se deschideau pentru a preaslăvi numele Domnului duhurilor. Dreptatea era la loc de cinste în faţa  Lui. 8.  Acolo mi-am dorit să rămân, acolo sufletul meu suspina după aceste locaşuri. Acolo  era partea mea de moştenire, de la începutul lumii, căci aceasta era supra mea, voinţa Domnului  duhurilor.

9.  În acest timp eu preamăream şi proslăveam numele lui Dumnezeu, prin binecuvântări  şi laude. Căci aceasta este spre mulţumirea Domnului duhurilor. 10. Mult timp ochii mei au contemplat aceste locuinţe bogate şi L-am lăudat pe  Dumnezeu zicând: Binecuvântat să fie El, binecuvântat pentru totdeauna! De la începuturi, dinainte de  facerea lumii şi până la sfârşitul veacurilor. 11. Ce este această lume? Da! Toate generaţiile au datoria să Te binecuvinteze, 12. Toţi aceea care nu au adormit în pulberea pământului, ci care admiră slava Ta, care se  sărbătoresc, Te preamăresc şi Te binecuvintează zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Dumnezeu, care a  umplut cu mărinimia Lui întreagă lume a raţiunilor. 13. Acolo, ochii mei au contemplat pe toţi aceea care nu au adormit în faţa Lui, care L-au  preamărit zicând: Binecuvântat să fii Tu, binecuvântat să fie numele Domnului pentru  totdeauna! Şi  faţa mea s-a schimbat pe neaşteptate, încă nu am mai putut vedea.

  40

1. După aceea am văzut mii şi mii, miriade de miriade şi un număr nesfârşit de oameni  care stăteau drepţi în faţa lui Dumnezeu. 2. Sub cele patru aripi ale Domnului duhurilor, pe cele patru părţi, am văzut şi pe alţii, în  afară de primii care stăteau în faţa Lui. Am învăţat în acest timp numele lor, pentru că îngerii care erau  cu mine mi le-au lămurit, dezvăluindu-mi toate tainele. 3. Atunci am auzit vocea acelora care erau în cele patru laturi; ei preamăreau pe Domnul  în toată măreţia Sa. 4. Prima voce preamărea pe Dumnezeu în toate veacurile. 5. A doua voce pe care am auzit-o preamărea pe Cel Ales şi pe aleşii care se frământau  pentru Dumnezeu. 6. A treia voce pe care am auzit-o se ruga şi implora pentru cei care sunt pe pământ şi  care îl invocau pe Dumnezeu. 7. A patra voce pe care am auzit-o respingea îngerii necredincioşi şi îi oprea să se arate în  faţa Domnului duhurilor, pentru ca ei să nu stârnească acuzaţii împotriva celor ce locuiau pe pământ. 8. După aceea i-am cerut îngerului păcii care era cu mine să îmi desluşească toate aceste  taine. I-am zis lui: Cine sunt cei pe care i-am văzut pe cele patru laturi în jurul Domnului şi cărora leam auzit şi le-am scris vorbele? El mi-a răspuns: Mai întâi este Sfântul Mihail, îngerul cel milostiv şi  răbdător, 9. Apoi este Sfântul Rafael, îngerul care veghează asupra durerilor şi a vătămărilor  oamenilor, vine apoi Gabriel, care veghează pe toţi cei puternici. În sfârşit este Phanuel, care veghează căinţa şi speranţa celor care doresc să moştenească viaţa cea veşnică.  10. Aceştia sunt cei patru îngeri ai lui Dumnezeu Celui Preaînalt. Ale lor sunt cele patru  voci pe care le-ai auzit. 

  41 

1. Mai apoi am văzut tainele cerului şi ale Raiului cu toate părţile lor şi tainele faptelor  oamenilor fiecare după importanţa şi valoarea lor. 2. Am scrutat locaşurile celor aleşi, locurile de şedere ale sfinţilor. Acolo, de asemenea,  ochii mei au văzut toţi păcătoşii care au respins şi tăgăduit pe Domnul slavei şi care au fost la rândul  lor respinşi. Căci pedeapsa pentru crimele lor n-a fost încă pronunţată de Dumnezeu.  3. Tot acolo am mai observat cu ochii mei tainele trăsnetele şi tunetelor, tainele  vânturilor şi cum se împacă ele atunci când suflă peste pământ, tainele vânturilor, a picăturilor de rouă  şi a norilor.  4. Am văzut locul lor de origine, locul de unde se slobozesc pentru a merge să se sature  cu pulberea pământului. Acolo am văzut cămările de unde ies vânturile înainte de a se separa, comorile  grindinei, comorile zăpezii, comorile norilor şi chiar acel nor gros, care, înainte de facerea lumii,  plutise peste faţa pământului. 5. Am văzut locaşurile soarelui şi ale lunii, de unde opresc şi unde pornesc întotdeauna  din nou, precum şi întoarcerea lor măreaţă, şi cum una este superioară celeilalte, orbita lor  impresionantă, faptul că ei nu părăsesc niciodată orbita lor, şi nici nu adaugă nimic la ea, în acord  perfect cu promisiunea pe care şi-au făcut-o unul altuia. 6. Am văzut în acelaşi timp conurile lunii, locul în care se nasc fazele sale, începutul lor,  reîntoarcerea lor glorioasă, strălucirea lor, când mai mare, când mai mică, creşterea lor firească,  legăturile dintre ele, supunerea lor şi ascultarea lor după mersul Soarelui, după porunca Domnului  duhurilor. Oh! Numele Său fie lăudat în veacul veacului! 7. După aceea au fost împlinite cărările lunii, atât partea sa ascunsă cât şi partea sa  vizibilă, mergând pe cărările sale cele de zi şi cele de noapte, fiecare dintre acestea întorcându-şi  privirile către Dumnezeu, slăvindu-L şi lăudându-L fără încetare, cu atât mai mult cu cât laudele se  aduc în timpul rânduit odihnei, căci la lumina soareluiacestea se schimbau adesea, când în  binecuvântare, când în blesteme. 8. Lumina lunii este pentru cei aleşi, precum întunericul pentru cei păcătoşi.  9. Aceasta este voinţa lui Dumnezeu, care a deosebit lumina de întuneric, cum a deosebit  şi duhurile oamenilor, întărind pe cele ale drepţilor prin dreptatea Sa. 10. Şi nici un înger nu va trece dinaintea Sa căci nici unul dintre ei nu a primit această  putere. Cât despre Domnul din înaltul tronului Său, El vede toate creaturile Sale şi este singur stăpân în  judecata lor.

  42

1. Înţelepciunea nu a pătut găsi pe pământ nici un locaş să-şi aşeze capul şi pentru  aceasta s-a mutat în cer. 2. Înţelepciunea a coborât din cer pentru a locui cu fiii oamenilor dar nu a putut găsi o  locuinţă. Atunci înţelepciune s-a întors în locuinţa sa dumnezeiască printre îngerii cei sfinţi. 3. După retragerea sa, s-a ivit nedreptatea şi ea a găsit locuinţă şi a fost primită de fiii  oamenilor, la fel cum ploaia este primită în deşert şi cum este primită roua de un teren uscat.

  43

1. Am văzut o altă măreţie şi stelele cerului.  2. Am cunoscut că toate erau chemate pe numele lor şi că ele răspundeau la chemarea  Lui. Am văzut cine le punea în talerul judecăţii, după lumina lor, după mărimea drumurilor pe care ele  le străbăteau şi după ziua în care ele trebuiau să apară sau să dispară. Măreţia aduce măreţie, iar  mişcările lor se potrivesc cu cele ale îngerilor şi cu cele ale credincioşilor. 3. Atunci l-am rugat pe îngerul care era atunci cu mine  4. Şi care mi-a lămurit aceste taine şi l-am întrebat care este numele lor. El mi-a răspuns:  Dumnezeu te-a făcut să ai o descoperire. Acestea sunt numele celor drepţi, care sunt pe pământ şi care  cred în numele Domnului duhurilor în toate veacurile. 

  44

1. Am mai văzut şi o altă apariţie deosebită prin măreţia sa: din ea izvorau stelele şi  deveneau strălucitoare şi, cu toate acestea, nu se împrăştia deloc. 

  45

1. A doua pildă se adresează acelora care nu cunosc numele şi locuinţa îngerilor şi pe  Dumnezeu. 2. Ei nu vor putea urca la cer, ei nu vor putea coborî pe pământ. Iată care va fi soarta  păcătoşilor care nu recunosc numele Domnului duhurilor: ei vor fi păstraţi pentru ziua pedepsei şi a  răzbunării. 3. În această zi, Alesul se va afla pe tronul slavei. El va fi Cel care va hotărî soarta lor, şi,  întărind prin prezenţa Sa duhurile celor sfinţi, El va hărăzi câte o locuinţă tuturor acelora care şi-au pus  încrederea şi iubirea lor în numele Său cel Sfânt şi Preamărit. 4. În acea zi, Eu îmi voi aşeza Alesul în mijlocul lor şi voi schimba faţa cerului şi o voi  acoperi de lumină pentru întotdeauna 5. Şi voi schimba şi faţa pământului, o voi binecuvânta în acelaşi fel precum pe toţi aceea  pe care i-am ales şi pe care îi voi face să locuiască pe pământ, dar pentru aceea care au făcut nedreptăţi  nu vor mai exista locuinţe, căci Eu i-am văzut şi i-am însemnat.  6. Iar pe cei drepţi îi voi sătura cu pacea Mea şi îi voi aşeza dinaintea feţei Mele.  Păcătoşii vor fi condamnaţi pentru totdeauna şi vor fi şterşi de pe faţa pământului.

  46

1. Acolo L-am văzut pe Cel Bătrân de zile, al cărui chip era ca lâna albă şi cu El erau şi  alţii care aveau feţe omeneşti. Faţa Lui era plină de bunătate ca ale îngerilor celor sfinţi. 2. Atunci l-am întrebat pe unul dintre  îngerii care era cu mine şi care mi-a lămurit toate  tainele despre Fiul Omului.  3. Eu l-am întrebat cine era, de unde venea şi de ce îl însoţea pe Cel Vechi în zile. El mia răspuns cu aceste cuvinte: Acesta este Fiul Omului  , la care trimit toate judecăţile, cu care ei  locuiesc şi care ţine în mâna Sa cheia tuturor comorilor ascunse. Căci Dumnezeu L-a ales şi I-a hărăzit  o slavă mai presus decât toate făpturile. 4. Acest Fiu al Omului pe care tu L-ai văzut va smulge regii şi stăpânitorii din paturile  lor pline de desfătări, îi va scoate de pe pământurile lor neclintite, va pune capăt stăpânirilor lor, va  sfărâma dinţii păcătoşilor. 5. El va alunga regii de pe tronurile lor şi din regatele lor pentru că au  refuzat să Îl  slăvească, să ridice laude din graiurile lor şi să se închine în faţa Aceluia Căruia i-au fost date toate  regatele.  6. El va semăna tulburare în neamul celor puternici, îi va sili să se plece în faţa Lui.  Întunericul va deveni locuinţa lor iar viermii le vor fi tovarăşi în paturile lor. Nu va fi nici o speranţă  pentru ei să iasă din acest loc înfricoşător căci ei nu au chemat în ajutor numele Domnului duhurilor. 7. Ei vor dispreţui astrele cerului şi vor ridica mâinile lor împotriva Atotputernicului,  gândurile lor întoarse doar către pământ, pe care vor dori să şi-l facă locuinţă veşnică, precum şi  lucrările lor mu vor fi decât nelegiuiri. Ei îşi vor pune bucuriile lor în averile lor şi încredea lor în idoli  făcuţi de propriile lor mâini. Ei vor refuza să Îl cheme pe Dumnezeul duhurilor, Îl vor izgoni din  templele Sale, 8. Ca şi pe credincioşii care vor fi prigoniţi pentru numele Domnului duhurilor.

  47

1. În ziua aceea, rugăciunile sfinţilor vor urca de la pământ până la picioarele tronului  Domnului duhurilor. 2. În ziua aceea, sfinţii care locuiau sub ceruri se vor aduna şi într-un glas se vor ruga,  vor implora, vor sărbători, vor lăuda, vor preamări numele Domnului duhurilor, în numele sângelui  celor drepţi vărsat pentru El. Şi aceste rugăciuni ale drepţilor se vor ridica neîncetat către tronul  Domnului duhurilor, pentru ca El să facă în sfârşit drepate şi pentru ca răbdarea Lui pentru cei nedrepţi  să nu ţină la nesfârşit. 3. În acest timp, L-am văzut pe Cel Vechi în zile, aşezat pe tronul slavei Sale. Cartea  vieţii era deschisă în faţa Lui şi toţi stăpânii cerului stăteau în picioare în faţa Lui şi în jurul Lui. 4. Atunci inimile sfinţilor au fost copleşite de bucurie pentru că timpul judecăţii a sosit,  pentru că rugăciunile celor drepţi au fost ascultate şi pentru că sângele celor credincioşi avea să fie  preţuit de către Dumnezeu.

  48

1. În acest timp am zărit izvorul dreptăţii, care nu seacă niciodată şi de unde se  răspândesc multe râuleţe, care sunt numite râuri ale înţelepciunii. Acesta este locul în care veneau să  bea toţi cei însetaţi şi astfel se umpleau de îndată de înţelepciune şi îşi făceau locuinţele lor alături de  cei drepţi, de cei aleşi şi de cei sfinţi. 2. Şi în acel timp Fiul Omului a fost chemat în faţa Domnului duhurilor şi numele Său în  faţa Celui Bătrân de zile 3. Şi înainte de facerea soarelui şi a astrelor, înainte ca stelele să fi fost aşezate pe bolta  cerească, a fost chemat numele Fiului Omului în faţa Domnului Duhurilor. El va fi toiagul celor drepţi  şi sfinţi, ei se vor sprijini de El şi astfel nu vor putea fi clintiţi,  4. Astfel El va fi lumina neamurilor. El va fi speranţa pentru cei a căror inimă este  cuprinsă de nelinişte. Toţi cei care locuiesc pe pământ se vor închina în faţa Lui şi Îl vor adora, ei îl  vor cinsti, Îi vor cânta laude Domnului duhurilor. 5. Astfel, Alesul şi Tainicul a fost creat, înainte de facerea lumii şi fiinţa Sa nu va avea  sfârşit.

6. El a prezentat şi a arătat sfinţilor şi dreptcredincioşilor înţelepciunea Domnului  duhurilor, căci El este Cel care a păstrat partea lor de moştenire. Căci ei au urât şi au alungat departe  de ei lumea cea nelegiuită, au urât lucrurile şi drumurile acesteia şi nu au vrut să cheme decât numele  Domnului Duhurilor. 7. Astfel, prin acest nume ei vor fi mântuiţi şi voinţa Sa va fi viaţa lor. În ziua aceea regii  şi puternicii de pe pământ, cei care au cucerit lumea prin forţa braţelor lor, vor fi umiliţi. 8. Căci în acea zi de teamă şi frământare, sufletele lor nu vor putea fi salvate, dar ei se  vor supune acelora pe care Eu i-am ales. 9. Eu mă voi lepăda de ei cum se leapădă paiele în foc, cum se separă plumbul de apă. Ei  vor arde în faţa celor drepţi, se vor îneca sub ochii sfinţilor şi nu va fi găsită nici măcar a zecea parte  din ei. 10. Dar în ziua frământării lor pacea se va instala pe pământ. Ei vor cădea din Slava Sa şi  nu îşi vor mai reveni şi nu va mai fi nimeni care să îi poată smulge din mâinile Sale şi să îi poată apăra  căci ei au respins pe Dumnezeu şi pe Mesia al Său. Fie numele Domnului duhurilor binecuvântat. 

  49 

1. Înţelepciunea curge ca apa şi Slava Sa este nesecată în vecii vecilor căci ea este putere  în toate tainele dreptăţii. 2. Dar nelegiuirea trece ca o umbră, pentru că ea nu îşi poate găsi locaş, căci Cel Ales se  ţine drept în faţa Domnului duhurilor şi slava Sa va dura în vecii vecilor iar puterea Sa este fără sfârşit. 3. Cu El locuieşte duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul cunoaşterii şi al puterii,  duhurile celor adormiţi întru dreptate, El este Cel care judecă şi deosebeşte lucrurile cele mai ascunse. 4. Nimeni nu poate  rosti nici măcar un cuvânt în faţa Lui întrucât Alesul este în faţa  Domnului duhurilor după bunul Său plac.

  50

1. În acele zile va fi vremea celor sfinţi şi aleşi. Lumina zilei se va sălăşlui în ei iar  măreţia şi slava Sa îi va lumina. 2. În zilele de frământări, toate relele vor cădea asupra păcătoşilor iar cei drepţi se vor  arăta biruitori în numele Domnului duhurilor. Ceilalţi vor înţelege în cele din urmă că a venit vremea  căinţei şi că trebuie să înceteze lucrările cele rele ale mâinilor lor.  3. Ei vor înţelege că nu se pot aştepta la cinstire în faţa Domnului duhurilor, dar că ei mai  pot fi încă mântuiţi prin numele Său.  4. Dumnezeu va coborî mila Sa asupra lor, căci mare este puterea iertării Sale şi dreptate  este în judecăţile Sale şi El nu poate fi nedrept.  5. De asemenea, cel care nu se va putea căi, va pieri. Ei nu se vor mai putea aştepta la  iertare din partea Mea, zice Domnul.

  51

1. În acele zile pământul va înapoia din sânul său, precum şi iadul din al său, cele ce au  primit, iar Şeolurile îşi vor înapoia datoria. 2. El va separa drepţii şi sfinţii de cei răi căci acestea vor fi, pentru cei dintâi, zile ale  iertării şi ale mântuirii. 3. În acele Zile, Alesul îşi va ocupa locul pe tronul Său şi toate tainele înţelepciunii şi ale  înţelegerii vor izvorî din gura Sa căci Dumnezeu I-a dat lui o slavă veşnică. 4. În acele zile munţii se vor cutremura ca berbecii şi colinele vor sălta ca nişte miei sătui  de lapte şi cei drepţi vor fi ca îngerii din cer. 5. Feţele lor vor străluci de o veselie uimitoare, căci  în acele zile Cel Ales va fi Slăvit.  Pământul se va cutremura de fericire, cei drepţi îl vor locui şi cei aleşi îl vor călca cu picioarele lor  nevinovate.

  52

1. După acest timp, chiar în locul în care am văzut aceste taine, am fost ridicat de un  vârtej şi dus către apus. 2. Acolo ochii mei au văzut tainele cerului şi ale pământului: un munte de fier, un munte  de bronz, un munte de argint, un munte de aur, un munte de metal lichid şi în cele din urmă, un munte  de plumb. 3. Şi l-am întrebat pe îngerul care era cu mine şi i-am spus: Ce sunt aceste lucruri pe care  le-am văzut? 4. Iar îngerul mi-a răspuns: Toate aceste lucruri pe care le-ai văzut, privesc împărăţia Lui  Mesia şi sunt simbolul domniei Sale şi a puterii Sale pe pământ.  5. Şi acest înger al păcii mi-a răspuns în continuare: Ai răbdare încă puţin timp şi tu vei  vedea şi ţi se vor arăta lucrurile pe care le-a hotărât înţelepciunea Domnului duhurilor.  6. Aceşti munţi pe care tu i-ai văzut şi care sunt unul de bronz, altul de fier, al treilea de  argint, al patrulea de aur, al cincilea din metal lichid şi în cele din urmă cel de-al şaselea de plumb, toţi  aceştia, îţi spun, vor fi în faţa Celui Ales, ca un fagure de miere în faţa unui foc dogorâtor sau ca apa  care curge din înălţimea unui munte; ei se vor prăvăli la picioarele Sale. 7. În zilele acelea oamenii nu îşi vor mai găsi scăparea nici în aur nici în argint. 8. Ei nu vor mai putea nici să fugă şi nici să se apere. Atunci nu vor mai fi arme de făcut  din bronz şi nici platoşe care să le apere pieptul. Fierul va fi inutil, el însuşi nu va mai servi la nimic la  care să ruginească sau să se strice iar plumbul nu va mai fi căutat. 9. Totul va fi aruncat, totul va fi şters de pe faţa pământului, când Cel Ales va apare în  prezenţa Domnului duhurilor.

  53

1. Atunci ochii mei au zărit o vale adâncă a cărei intrare era largă şi încăpătoare. 2. Toţi acei care locuiesc pe pământ, în mare şi pe insule, îşi vor aduce aici triburile lor,  darurile lor şi totuşi, nimic nu îi va umple adâncurile. Mâinile lor vor face nelegiuiri. Tot ceea ce  munca nobilă a drepţilor a făcut, păcătoşii vor distruge în mod ruşinos. Dar ei vor pieri din faţa  Domnului duhurilor şi chiar de pe faţa pământului. pe când cei drepţi, ei se vor ridica şi vor trăi în  vecii vecilor. 3. Am văzut îngeri ai pedepselor care sălăşluiesc aici şi pregătesc uneltele lui satan. 4. Atunci m-am adresat îngerului păcii care era cu mine şi l-am întrebat pentru cine sunt  acele unelte? 5. El mi-a răspuns: Ele sunt pregătite pentru regii şi puternicii pământului, căci prin  acestea vor trebui ei să piară. 6. După aceea va apărea un templu măreţ în care aleşii şi drepţii se vor uni pentru a nu  mai fi niciodată despărţiţi, prin virtutea numelui Domnului duhurilor. 7. Aceşti munţi nu vor mai dăinui în prezenţa Sa, nici pământul, nici colinele ci ele se vor  surpa în faţa Lui, precum nişte izvoare de apă vie. Drepţii atunci vor scăpa de prigoana păcătoşilor.

  54

1. Atunci am văzut o altă parte a pământului spre care m-am întors şi am zărit o vale  adâncă plină de foc.  2. În această vale erau conduşi regii şi stăpânii. 3. Acolo ochii mei au văzut unelte de caznă şi lanţuri dintr-un fier lipsit de greutate. 4. Atunci l-am întrebat pe îngerul păcii care era cu mine şi i-am spus Lui: pentru cine  sunt păstrate aceste lanţuri şi toate aceste unelte de schingiuire? 5. El mi-a răspuns: Toate aceste cazne sunt pregătite pentru armata lui Azazyel. Acesta  este locul în care oştenii săi nelegiuiţi vor fi aruncaţi pe pietre ascuţite, aşa a vrut Domnul oştirilor.  6. Cât priveşte pe Mihail, Gabriel, Rafael, Phanuel, ei vor fi recunoscuţi în acea zi şi ei  vor primi însărcinarea de a arunca în cuptorul dogoritor  îngerii răzvrătiţi. Astfel va fi răzbunat  Dumnezeu, în acest fel vor fi pedepsite păcatele lor căci ei s-au făcut uneltele şi servitorii lui Satan, ei  au fost ademenitorii celor care au locuit pe pământ. 7. În acea zi, Dumnezeu va da semnalul caznelor, cămările apelor care sunt pe cer se vor  deschide, ca şi izvoarele care sunt sub cer şi sub pământ. 8. Toate apele, atât cele de sus cât şi cele de jos se vor amesteca 9. Apa de jos va împlini rolul bărbatului 10. Apa de jos cea a femeii. Toţi aceea care locuiesc pe pământ, toţi aceea care locuiesc  sub hotarele cerului, toţi, spun eu, vor fi nimiciţi. Ei vor înţelege, prin mărimea pedepsei, mărimea  nelegiuirii lor şi ei vor pieri.

  55

1. Şi apoi, Cel Vechi în zile s-a căit şi a spus: fără rost faptul că am distrus pe toţi  locuitorii pământului. 2. Şi El a făcut legământ pe marele Său nume zicând: Eu nu mă voi mai purta niciodată  aşa cu locuitorii pământului. Ci eu voi aşeza un semn pe  cer şi el va fi o mărturie între ei şi mine,  pentru veşnicie, pentru toate timpurile, cât va mai dura cerul şi pământul. 3. Mai mult, iată ce am hotărât: dacă îi voi mai prinde păcătuind, îi voi trimite pe îngeri  ca pe nişte unelte ale răzbunării, în ziua de durere şi de tulburare şi mânia Mea va apăsa greu asupra  lor, a spus Dumnezeu. 4. O, regi! O, puternici ai acestei lumi! Voi veţi vedea pe Alesul Meu aşezat pe tronul  slavei Mele. El îi va judeca pe Azazyel, pe toţi părtaşii şi toată ceata lui, în numele Domnului  duhurilor.

  56

1. Acolo am văzut cetele îngerilor în mijlocul caznelor închişi în capcane de fier şi de  bronz. 2. Atunci am întrebat pe îngerul păcii care era cu mine: către cine merg toţi aceşti  prizonieri? 3. El mi-a răspuns: Către aleşii lor şi copiii lor preaiubiţi, pentru ca ei să fie cu toţii  aruncaţi în adâncurile văii. 4. Şi această vale va fi plină de aleşii lor şi de iubiţii lor, ale căror zile s-au terminat, fără  îndoială, dar ale căror zile de ispăşire nu vor avea niciodată sfârşit.  5. Atunci prinţii se vor aduna şi vor unelti împreună. Principii de la răsărit dintre parţi şi  mezi îşi vor alunga regii, stăpâniţi de gânduri tulburi şi de greşeli. Ei îi vor răsturna de pe tronurile lor,  sărind ca leii din bârlogurile lor şi ca lupii înfometaţi în mijlocul turmei. 6. Ei se vor năpusti şi vor călca sub picioarele lor pământul aleşilor lor. Pământul aleşilor  se va întinde în faţa lor, cuibul, calea şi oraşul înţeleptului Meu va opri caii lor. Ei se vor ridica pentru  a se nimici unul pe celălalt, dreapta lor va căpăta putere şi nici un om nu va mai cunoaşte pe fratele său  pe prietenul său. 7. Nici pe tatăl său, nici pe mama sa până când numărul morţilor va fi împlinit prin  moartea lor şi pedeapsa lor. Şi aşa se va face dreptate. 8. În acele zile Şeolul îşi va deschide gura sa mistuitoare şi va înghiţi păcătoşii care vor  dispărea astfel din ţara celor aleşi.  

  57

1. După aceea, am văzut o altă mulţime de care de luptă şi aceste care erau pline de  război aplecată  în bătaia vânturilor, 2. Ei veneau dinspre răsărit, apus şi miazăzi. Se auzea de departe zgomotul carelor lor  învolburate şi acest zgomot era atât de mare încât sfinţii l-au auzit din cer. Coloanele şi temeliile  pământului s-au zguduit şi zgomotul a răsunat în acelaşi timp, din marginile pământului şi până la cele  ale cerului. 3. Atunci toţi s-au închinat şi L-au slăvit pe Dumnezeu. Aşa se sfârşeşte cea de-a doua  parabolă.

  58

1. Atunci am început să făuresc a treia parabolă despre cei drepţi şi cei aleşi. 2. Fiţi binecuvântaţi cei drepţi şi cei aleşi căci destinul vostru este glorios. 3. Drepţii vor sta în lumina soarelui iar cei drepţi în lumina vieţii veşnice, a acelei vieţi în  care zilele nu cunosc scădere. Zilele sfinţilor nu vor putea fi numărate.  4. Ei au cercetat lumina, ei au găsit dreptatea Domnului duhurilor. Pacea să fie deci a  sfinţilor prin Domnul lumii. 5. Din acel moment se va spune că drepţii caută în cer tainele dreptăţii, precum şi partea  de moştenire care le-a fost promisă prin credinţă. Căci ei s-au ridicat precum soarele peste pământ şi  întunericul a dispărut.  6. Acolo va fi lumina cea fără de sfârşit şi zile fără de număr. Întunericul se va risipi şi  lumina va spori în faţa lui Dumnezeu, lumina dreptăţii va străluci peste ei cu o slavă fără de  asemănare.

  59

1. În acele zile ochii mei au luat seama la tainele fulgerelor şi ale tunetelor şi la rostul lor.  Ele strălucesc când pentru a binecuvânta, când pentru a blestema, urmând voinţa lui Dumnezeu. 2. Am reuşit să înţeleg de asemeni şi taina tunetelor, când tună în cer şi răsună pe  pământ. Am mai văzut locuinţele de pe pământ. În ceea ce priveşte tunetele, chiar dacă uneori bubuie  pentru a anunţa pacea şi pentru a binecuvânta, el bubuie adesea şi pentru a anunţa nenorocirea,  urmâmd voinţa lui Dumnezeu. 3. După aceea am înţeles toate tainele trăsnetelor şi ale fulgerelor. Şi unul şi celălalt  anunţă lumii binecuvântarea şi rodnicia.

  60

1. În ziua cea de-a paisprezecea a lunii a şaptea a celui de-al cinci sutelea an al vieţii lui  Enoh, am primit descoperirea acestei parabole: cerul cerurilor a fost zguduit şi stăpânii cei preaînalţi,  precum şi miliarde de miliarde de îngeri se aflau într-o strare de mare tulburare. Şi privind, L-am văzut  pe Cel Vechi în zile, aşezat pe tronul Său de slavă şi înconjurat de îngeri şi de sfinţi. Am fost cuprins  atunci de o mare teamă, şi, ca lovit de neputinţă, picioarele mi s-au înmuiat şi am căzut cu faţa la  pământ. Atunci îngerul Mihail, unul dintre sfinţii îngeri a fost trimis pentru a mă ridica. 2. Şi când m-am ridicat din nou în picioare, mi-am recăpătat simţurile pe care le  pierdusem, nepătând suporta ceastă descoperire mult prea măreaţă pentru nevrednicia mea, precum  nici toată această frământare şi tresărire a cerului. 3. Atunci Sfântul Mihail mi-a zis: De ce te tulburi de această descoperire? 4. Până întru această zi a fost timpul îndurării Sale şi El a fost milostiv şi răbdător cu toţi  locuitorii pământului 5. Dar când vor veni şi ziua şi puterile , pedeapsa şi judecata pe care Dumnezeu a  pregătit-o pentru toţi cei care se înclină în faţa dreptei judecăţi, ca şi  pentru aceea care tăgăduiesc  dreapta judecată, dar şi pentru aceea care iau în deşert numele Lui. 6. Acea zi va fi pentru cei aleşi o zi de unire, iar pentru păcătoşi o zi de pedeapsă. 7. În acea zi vor fi făcuţi să iasă pentru a se hrăni cu cei răi, doi monştri răi, unul  bărbătesc şi unul femeiasc. Cel femeiesc se numeşte Leviathan şi locuieşte în măruntaiele mării, la  izvoarele apelor. 8. Cel bărbătesc se numeşte Behemoth, el se învărte într-un deşert invizibil.  9. Numele lui era Dendagin la răsărit de grădina unde vor locui aleşii şi drepţii şi unde a  fost aşezat strămoşul meu, al şaptelea după Adam, primul om creat de Dumnezeu.

10. Atunci l-am întrebat pe celălalt înger care mi-a arătat puterea acestor monştri: cum au  fost ei separaţi chiar în aceeaşi zi pentru a nu fi aruncaţi, unul în fundul mării, iar celălalt în adâncul  unui deşert? 11. Iar el mi-a răspuns: O, fiu al oamenilor, tu vrei să ştii chiar toate tainele cele ascunse! 12. Şi îngerul păcii care era cu mine mi-a răspuns: aceşti doi monştri sunt creaturi ale  puterii divine, ei îi vor devora pe aceea care vor fi osândiţi prin răzbunarea lui Dumnezeu. 13. Atuncii copiii vor cădea cu mamele lor, fiii cu taţii lor 14. Şi ei vor primi pedeapsa pe care o merită şi astfel dreptatea lui Dumnezeu va fi  împlinită, dar după această judecată va veni clipa îndurării şi a unei mari răbdări. 15. Atunci, celălalt înger care era cu mine mi-a vorbit 16. Şi mi-a arătat primele şi ultimele taine ale cerului şi ale pământului 17. Pe marginile cerului şi în temeliile sale, în locaşurile vânturilor. 18. El mi-a arăata cum suflurile lor sunt împărţite şi cumpănite, cum vânturile şi izvoarele  sunt împărţite după tăria şi abundenţa lor. 19. El m-a făcut să văd strălucirea luminii lunii, că aceasta este o putere a dreptăţii, felul în  care stelele se împart între ele şi ce nume este propriu fiecăreia dintre ele. 20. El mi-a arătat cum să recunosc tunetele după fel, prin greutatea lor, prin tăria lor şi  prin puterea lor. 21. Am cunoscut felul în care aceste bice cereşti ascultă de voinţa divină, am aflat că  lumina nu se poate separa de trăsnet, şi că, deşi şi unul şi celălalt au fost uniţi prin duhuri diferite ei nu  pot fi despărţiţi 22. Deoarece, când trăsnetul străbate norii, tunetul bubuie, dar dudurile lor se opresc la  momentul potrivit şi restabilesc echilibrul perfect, iar tezaurele lor sunt la fel de numeroase ca firele de  nisip. Şi unul şi altul se liniştesc atunci când trebuie, şi după împrejurări îşia dună forţa sau şi-o  dezlănţuie. 23. În acelaşi fel, duhul mării este şi el puternic şi tare, cu acelaşi prisos de puterecu care  îşi retrage apele în sine însaşi, ea se aruncă apoi înainte şi se năpustesc apoi asupra munţilor. Duhul  chiciurei este îngerul său, duhul este de asemeni un înger bun, la fel ca şi cel al zăpezii, din cauza  forţei sale, şi se află în primul rând un alt duh care le face să se ridice ca un fum, iar numele lui este  prospeţime. 24. Duhul norilor nu locuieşte laolaltă cu cele despre care am vorbit, ci el are o locuinţă  numai a sa, mersul său se petrece în măreţie

  61

1. Pe lumină sau întuneric, iarna sau vara, locul în care el se aşează este întotdeauna  strălucitor iar îngerul său este întotdeauna luminos. 2. Duhul picăturilor de rouă îşi face locuinţa sa chiar pe marginile cerului, aşezarea sa  este învecinată cu cea a ploii: puterea sa se arată atât în timpul iernii, cât şi în timpul verii. Cât priveşte  norii, iată originea lor: este creat mai întâi un nor gros, lui i se alătură mulţi alţii, curînd ei se adună  purtând ploaia în flancurile lor umede, atunci apare îngerul, el deschide cămările de sus şi ploaia este  astfel creată. 3. Acelaşi lucru se întâmplă când ploaia se revarsă pe suprafaţa pământului, când ea se  va uni cu toate apele care curg la sânul său, după ce au fost fecundate, căci apele sunt hrana  pământului, aceasta fiind voinţa Atotputernicului. 4. Iată de ce există măsuri ale ploii şi  îngerii care o însoţesc, o răspândesc cu măsura  dreaptă. 5. Am văzut toate aceste minunăţii, tot aşa ca şi grădina celor drepţi. 6. În acele zile am văzut îngeri care ţineau funii lungi şi care purtaţi pe aripile lor uşoare,  zburau către miazănoapte. 7. Şi l-am întrebat pe înger de ce aveau în mâini aceste funii lungi şi de ce zburau. El mia răspuns: Ei se duc să măsoare. 8. Îngerul care era cu mine mi-a mai spus: acestea sunt măsurile drepţilor. Ei vor pune  funiile drepţilor pentru ca ei să se sprijine pe numele lui Dumnezeu pentru întotdeauna. 9. Aleşii vor începe să locuiască cu Alesul.  10. Iată măsurile care vor fi date credinţei şi care vor adeveri cuvintele dreptăţii. 11. Aceste măsuri vor fi toate secretele din adâncurile pământului 12. Şi toţi cei care au pierit în deşert, cei care au fost devoraţi de peştii mărilor sau de  fiarele sălbatice, vor reveni plini de speranţă în ziua celui Ales, căci nimeni nu va pieri în faţa lui  Dumnezeu, nimeni nu poate pieri. 13. Şi toţi cei care erau în cer au primit cinste şi bucurie, măreţie şi strălucire. 14. Ei vor lăuda prin vocea lor pe Alesul lui Dumnezeu şi Îl vor preaslăvi şi lăuda cu  înţelepciune şi vor vădi înţelepciunea lor în vorbe şi în Duhul vieţii. 15. Atunci Dumnezeu va aşeya pe Alesul Său în tronul slavei Sale 16. Pentru ca El să judece toate lucrările sfinţilor din înaltul cerurilor şi să pună faptele lor  în talgerul dreptăţii. Şi El îşi va ridica faţa pentru a înţelege drumurile tainice pe care ei le-au urmat,  încrezători în numele lui Dumnezeu, ca şi înaintarea lor pe căile dreptăţii.  

17. Şi toţi îşi vor uni vocile , Îl vor binecuvânta, Îl vor preaslăvi şi vor preamări numele  lui Dumnezeu. 18. Şi El va chema la tronul Său de judecată pe toţi puternicii văzduhului, pe toţi  heruvimii, serafimii şi ophanimii, pe toţi  îngerii puterii, pe toţii  îngerii domniilor, adică  îngerii Alesului şi a celorlalţi puternici care în prima zi pluteau pe deasupra apelor. 19. Cu o voce unanimă ei vor preslăvi , vor lăuda, vor preamări aceste duhuri  credincioase, aceste duhuri ale iertării, aceste duhuri ale iertării şi păcii, aceste duhuri ale bunăvoinţei,  toţi vor striga laolaltă: Binecuvântat să fie El! Numele lui Dumnezeu, fie binecuvântat! Toţi aceia care  nu au adormit Îl vor lăuda în ceruri.  20. Toţi Îl vor lăuda: sfinţii din cer, aleşii care trăiesc în Rai şi toate duhurile luminii în  stare să binecuvinteze, să laude şi să preaslăvească să cinstească numele Lui cel Sfânt. Tot ce e carne şi  tot ce e putere va lăuda şi va cinsti numele Său în veacul veacurilor.  21. Căci mila Domnului este mare, mare este  răbdarea Sa şi El a arătat lucrurile Sale,  puterea Sa şi tot ce este El, sfinţilor şi aleşilor în numele lui Dumnezeu.

  62

1. Domnul a poruncit regilor, prinţilor, puternicilor şi tuturor celor care locuiesc pe  pământ şi le-a spus: Deschideţi ochii, ridicaţi frunţile voastre către cer şi încercaţi să-L înţelegeţi pe  Fiul Omului. 2. Şi Dumnezeu S-a aşezat pe tronul slavei Sale.  3. Şi duhul dreptăţii stă răspândit în jurul Lui. 4. Vorbele din gura Sa vor nimici pe toţi păcătoşii şi pe toţi nelegiuiţii, nici unul dintre ei nu va mai trăi în faţa Lui. 5. În acea zi, regii, principii, cei puternici şi cei care stăpânesc pământul se vor ridica,  vor vedea şi vor înţelege, ei îl vor vedea aşezat pe tronul slavei Sale ca şi pe Sfinţii din faţa Lui, care  vor fi judecaţi după dreptatea Sa.  6. Şi nimic din ce se va spune în faţa Lui nu va fi zadarnic. 7. Atunci îi va cuprinde tulburarea, ei vor fi asemenea unei femei cuprinsă de durerile  facerii ale cărei munci sunt chinuitoare, a cărei eliberare este grea. 8. Ei se vor uita unii la alţii şi în uimirea lor îşi vor coborî faţa lor 9. Şi ei vor fi zguduiţi de groază când vor vedea fiul unei femei aşezat pe tronul slavei  Sale. 10. Atunci regii, principii şi toţi stăpânitorii pământului vor sărbători pe Acela Care Îi  conduce pe toţi pe Acela Care era ascuns, căci de la începuturi Fiul Omului a fost ascuns, Prea Înaltul  L-a păstrat în apropierea Slavei Sale şi nu L-a arătat decât aleşilor Săi. 11. Acesta este Cel care i-a adunat pe sfinţi şi pe cei aleşi şi toţi aleşii vor fi deasemenea în  faţa Lui în acea zi. 12. Toţi regii, principii, cei puternici şi acei care conduc pe pământ se vor aşeza cu feţele  la pământ în faţa Lui şi Îl vor adora. 13. Ei îşi vor pune speranţa lor în Fiul Omului, ţi vor adresa rugăciunile lor şi vor invoca  milostivirea Sa. 14. Atunci Dumnezeu se va grăbi să îi gonească din faţa ochilor Săi. Feţele lor se vor  umple atunci de mirare şi se vor acoperi de o apăsare întunecată.

Apoi îngerii pedepselor divine îi vor  apuca şi răzbunarea lui Dumnezeu se va lăsa asupra acelora care i-au prigonit  pe copii şi pe Sfinţi.  Pilda înfricoşătoare pentru sfinţi şi pentru cei aleşi, care se vor bucura de această dreptate fără margini,  căci mânia Domnului va stărui asupra lor.  15. Atunci spada lui Dumnezeu se va sătura de sângele celor răi, dar sfinţii şi aleşii vor fi  salvaţi în acea zi şi nu vor mai avea în faţa ochilor jocurile celor răi şi nelegiuiţi. 16. Dumnezeu va pluti singur în viitor asupra lor 17. Şi ei vor locui cu Fiul Omului, ei vor mânca, vor dormi, se vor scula cu El, în veacul  veacurilor. 18. Sfinţii şi aleşii se vor ridica de la pământ, ei vor înceta să-şi mai coboare privirea, în  semn de supunere şi umilire, ei vor fi îmbrăcaţi cu un nou veşmânt de viaţă. Acest veşmânt al vieţii lor  este asemănător cu cel al lui Dumnezeu, în prezenţa Sa veşmântul vostru nu se va învechi deloc şi  faima voastră nu va apune niciodată. 

  63 

1. În acele zile regii cei puternici şi cei care stăpânesc pământurile îi vor implora pe  îngerii care le vor împărţi pedepsele cereşti, 2. Să le dea răgaz pentru a cădea cu feţele la pământ în faţa lui Dumnezeu, pentru a-L  preamări şi pentru a-şi mărturisi păcatele ei Îl vor lăuda şi preamări pe Dumnezeu zicând: Fie  binecuvântat Dumnezeu, Regele regilor, Prinţul prinţilor, Domnul domnilor, Domnul slavei, Domnul  înţelepciunii 3. El va descoperi toate secretele, puterea Ta este în veacul veacurilor ca şi slava Ta,  tainele Tale sunt adânci şi nenumărate şi dreptatea Ta este fără margini. 4. Noi vedem acum că trebuie să cinstim şi să lăudăm pe Regele regilor, Cel Care este  stăpânul deplin al tuturor lucrurilor  5. Şi ei vor spune: Cine ne-a dat nouă o uşurare a relelor noastre pentru a cinsti, pentru a  lăuda, pentru a binecuvânta, pentru a mărturisi păcatele noastre şi greşelile noastre în prezenţa slavei  Sale? 6. Uşurarea pe care noi o cerem este doar de  câteva clipe şi totuşi nu o putem obţine.  Luminile noastre s-au stins pe veci şi bezna ne va învălui pentru întotdeauna 7. Căci noi nu ne-am destăinuit Lui, nu am cinstitit numele Regelui regilor, nu L-am  preamărit pe Dumnezeu în toate lucrările Sale, ci noi ne-am încrezut în puterea noastră şi în sceptrul  slavei noastre.  8. De asemenea, în ziua durerii şi spaimei El nu ne va mântui şi noi nu ne vom găsi  niciodată odihna. Noi înţelegem acum că Domnul este credincios în toate lucrările Sale, în dreptatea  Sa.  9. În judecăţile Sale El nu ţine cont de absolut nimeni. Şi iată că suntem depărtaţi din  preajma Sa din cauza lucrărilor noastre rele. Păcatele noastre sunt prea bine cântărite!  10. Apoi ei şi-au spus unii altora: Sufletele noastre sunt săturate de bogăţiile nedreptăţii. Şi  iată că ele nu ne sunt de nici un folos în acest moment în care noi coborâm în flăcările iadului. 11. Atunci feţele lor se vor acoperi de umbră şi de buimăceală în prezenţa Fiului Omului  şi ei vor fi alungaţi departe de El, căci în faţa Lui sabia dreptăţii s-a ridicat spre a-i nimici. 12. Şi Dumnezeu a zis: Iată, aceasta a hotărât judecata Mea împotriva prinţilor, regilor,  celor puternici şi celor care au stăpânit pământul. 

  64

1. Am mai avut şi alte viziuni în acest loc pustiu. Am auzit vocea îngerului care mi-a zis:  iată îngerii care au coborât din cer pe pământ, care au arătat secretele lor fiilor oamenilor şi i-au învăţat  să cunoască nedreptatea.  

  65

1. În timpul acela Noe a văzut pământul stricându-se, ameninţat de ruină. 49 2. Din această cauză el a pornit la drum şi s-a îndreptat către marginile pământului, în  partea locuinţei strămoşului său Enoh 3. Şi Noe strigă de trei ori cu vocea amară: Ascultă-mă! Ascultă-mă! Ascultă-mă! Şi el ia mai zis: Spune-mi ce se petrece pe pământ, căci el suferă şi este rău zbuciumat. Sigur eu voi pieri o  dată cu el.  4. Într-adevăr, era o mare tulburare pe pământ şi o voce s-a făcut auzită din cer. Am  căzut cu faţa la pământ. Atunci strămoşul meu Enoh apăru şi se aşeză în faţa mea.  5. Şi el mi-a zis: De ce m-ai strigat cu vocea asta aşa de amară şi atât de jalnică?  6. Domnul a hotărât prin judecata Sa ca toţi locuitorii pământului să piară, pentru că ei  cunoşteau toate tainele îngerilor, pentru că ei aveau în mâinile lor puterea rău făcătoare a lui Satan,  puterea vrăjilor şi ei au creat idoli peste tot pământul.  7. Ei au învăţat cum se trage argintul din pulberea pământului, cum se găsesc în pământ  filoane metalice, căci plumbul şi cositorul nu sunt fructe ale pământului, ci trebuie să mergi să le cauţi  până în măruntaiele sale. 8. Şi un înger a fost pus să-i păzească iar el s-a lăsat ademenit.  9. Atunci strămoşul meu Enoh m-a prins de mână şi ridicându-mă mi-a spus:  10. Căci eu l-am îmtrebat pe Dumnezeu despre această tulburare a pământului şi El mi-a  răspuns: Ei au umplut paharul nelegiuirilor şi dreptatea Mea cere răzbunare! Ei au cercetat astrele şi au  cunoscut că pământul va pieri cu toţi cei ce locuiesc pe el. Ei nu vor găsi loc de scăpare, în vecii  vecilor. 11. Ei au descoperit taine pe care oamenii nu trebuiau să le cunoască. Iată pentru ce vor fi  judecaţi, dar pentru tine, fiul Meu, Dumnezeu cunoaşte curăţia ta şi nevinovăţia ta. El ştie că tu  condamni descoperirea acestor taine. 12. Domnul, primul dintre sfinţi a păstrat numele tău între cele ale sfinţilor. El te va păstra  curat între decăzuţii locuitori ai pământului. El îţi va da pentru urmaşii tăi regate şi o mare cinste, şi El  va naşte din tine un popor de drepţi şi de sfinţi al căror număr va fi fără sfârşit.

  66

1. De aceea El mi-a arătat  îngerii pedepselor cereşti care se pregăteau să vină să dea  apelor pământului toată puterea lor.  2. Pentru ca ei să servească dreptăţii lui Dumnezeu şi ca ei să aducă pedeapsa meritată de  toţi aceia care locuiesc pe pământ. 3. Şi Dumnezeu le-a interzis îngerilor să vină vreunul în ajutorul oamenilor. Căci aceşti  îngeri dirijau puterea apelor. Atunci eu m-am retras din preajma lui Enoh. 

  67

1. În acele zile, cuvintele lui Dumnezeu s-au făcut auzite în urechile mele, ele spuneau:  Noe, viaţa ta s-a ridicat până la mine, o viaţă de păcate, o viaţă plină de iubire şi dreptate. 2. Deja  îngerii zidesc temniţe şi îndată ce ei vor termina lucrul, Eu îţi voi întinde mâna  Mea şi te voi ocroti 3. Din tine va răsări un sâmbure de viaţă care va reface pământul pentru ca el să nu  rămână gol. Eu voi adeveri  seminţia ta înaintea Mea şi neamul acelora care vor locui cu tine va fi  binecuvântată şi se va înmulţi pe faţa pământului prin virtutea numelui Domnului. 4. Cât priveşte acei îngeri care au săvârşit nelegiuiri, ei vor fi închişi şi azvârliţi în  această vale arzătoare pe care strămoşul meu Enoh mi-a arătat-o către apus, unde se află munţii de aur,  argint, fier, metal lichid şi cositor.

5. Eu am văzut această vale şi acolo se află o mare tulburare iar apele se învolburează.  6. Şi după ce s-au făcut toate acestea, s-a răspândit o masă curgătoare de foc, un miros  puternic de pucioasă, cu ape învolburate şi valea îngerilor vinovaţi de ispită ardea în adâncul acestui  pământ.  7. În această vale s-au scurs şi fluviile de foc în care erau aruncaţi îngerii care i-au dus în  greşeală pe locuitorii pămîntului. 8. În acele zile, ele vor ajuta tămăduirea sufletelor şi  trupurile regilor, puternicilor, celor  mari şi celor care locuiesc pe pământ, iar pe de altă parte, ele vor ajuta la pedepsirea duhurilor. 9. Duhurile lor vor fi la bunăvoinţa Lui, pentru ca ei să fie judecaţi în trupurile lor, dat  fiind faptul că L-au tăgăduit pe Dumnezeu şi că, deşi au ştiut de pedepsele care îi ameninţau, totuşi nu  au chemat numele Lui cel sfânt. Şi aşa cum trupurile lor vor fi supuse unor cazne groaznice, în acelaşi  fel, sufletele lor vor suporta o pedeapsă veşnică căci cuvântul lui Dumnezeu a fost întotdeauna  împlinit. 10. Judecata Sa va cădea peste ei, pentru că s-au încrezut în desfătarea trupurilor lor şi  pentru că L-au tăgăduit pe Dumnezeu,

11. În acele zile apele acestei văi vor fi schimbate, când  îngerii vor fi judecaţi, focul din  aceste izvoare va dobândi o nouă tărie. Şi când  îngerii vor urca, apele din aceste izvoare se vor răci  după ce au fost înfierbântate.  12. Atunci l-am auzit pe Sfântul Mihail care mi-a  spus: Judecata pe care o vor îndura  îngerii îi ameninţă la fel pe regi, pe principi şi pe toţi care stăpânesc pământul. 13. Căci aceste ape dând viaţă duhurilor îngerilor vor da moarte trupurilor lor dar ei nu vor  înţelege, ei nu vor crede că aceste ape răcoritoare se pot schimba în jăratec dogoritor care va arde pe  veci.

  68

1. După aceea strămoşul meu Enoh mi-a dat de ştire asupra tuturor tainelor cuprinse în  cartea sa şi mi-a desluşit pildele care i-au fost arătate în mijlocul cuvintelor cărţii.  2. În acest timp Sfântul Mihail a răspuns şi a spus lui Rafael: duhul meu se ridică şi se  tulbură contra judecăţii tainice împotriva îngerilor, cine va putea să suporte oare o judecată atât de  aspră care nu va fi niciodată schimbată care trebuie să-i piardă pentru totdeauna.  3. Sentinţa a fost pronunţată contra lor de către cei care i-au făcut să iasă în felul acesta.  Şi stând înaintea lui Dumnezeu, Sfântul Mihail a răspuns şi a zis către Sfântul Gavriil: Ce inimă nu ar  fi deloc tulburată, ce duh oare nu ar avea milă?  4. Apoi, Sfântul Mihail i-a vorbit lui Gavriil: Eu nu îi apăr deloc în faţa Domnului căci ei  L-au jinit pe Dumnezeu, purtându-se ca nişte idoli de aceea dreptatea cea mare va coborî asupra lor  pentru vecie.  5. Nici un înger nevinovat, nici un om nu îi va simţi asprimea, doar acei singuri, care  sunt vinovaţi şi care vor fi peepsiţi pentru totdeauna. 

  69

1. După aceasta ei vor fi extrem de uimiţi şi vor fi înfricoşaţi de judecata pronunţată  asupra lor, ca pedeapsă pentru cele arătate locuitorilor pământului. 2. Iată numele vinovaţilor: primul dintre toţi este Semiaza, al doilea Artakifa, al treilea  Armen, al patrulea: Kobael, al cincilea: Turael, al şalea: Rumjal, al şaptelea: Danjal, al optulea:  Nuqael, al nouălea:Baraqel, al zecelea: Azazel, al unsprezecelea: Armaros; al doisprezecelea: Batarjal,  al treisprezecelea: Basasejal, al paisprezecea: Hananel, al cincisprezecilea: Turel; al şaisprezecelea:  Simapesiel; al şaptesprezecea: Jetrel; al optâsprezecilea: Tumael, al nouăsprezecilea: Tarel; al  douăzecilea: Rumael, al douăzecişi unulea Azazel. 3. Acestea sunt numele   prinţilor îngerilor vinovaţi. Iată acum numele căpeteniilor peste  o sută, ale căpeteniilor peste cincizeci şi ale căpeteniilor peste zece.

 4. Numele primului este Yekum, acesta este cel care a ademenit pe toţi fii îngerilor sfinţi,  cel care i-a pus să coboare pe pământ  5. Pentru a procrea copii cu fiinţele umane. Numele celui de-al doilea este Asbeel, care a  inspirat gânduri rele fiilor îngerilor şi îi va pune să întineze corpurile lor împerechindu-se cu fiicele  oamenilor. 6. Acesta este cel care a ispitit-o pe Eva şi lea arătat fiilor oamenilor uneltele care dau  moartea, platoşa, scutul spada şi tot ce poate da sau ocoli moartea. 7. Aceste unelte au trecut din mâinile sale în cele ale locuitorilor pământului şi acolo au  rămas pentru întotdeauna.  8. Numele celui de-al patrulea este Tenemue. Acesta este cel care i-a învăţat pe fii  oamenilor ce este amărăciunea şi desfătarea 9. Şi care le-a dezvăluit secretele unei false înţelepciuni. 10. El i-a învăţat să scrie şi i-a învăţat cum să folosească cerneala şi hârtia. 11. De asemenea, prin el s-au văzut înmulţindu-se cei ce s-au rătăcit în ciuda falsei lor  înţelepciuni, de la facerea lumii până în această zi. 12. Căci oamenii nu au fost creaţi pentru a-şi înscrie credinţa lor pe hârtie cu ajutorul  cernelii 13. Ci ei au fost făcuţi pentru a fi în curăţenie şi dreptate, deopotrivă cu îngerii, 14. Ei nu ar ficunoscut moartea care nimiceşte totul. Aceasta pentru că puterea devorează . 15. Ei nu vor pieri decât din cauza prea marii lor ştiinţe. 16. Numele celui de-al cincilea este Kasaide. Acesta este cel care a arătat copiilor  oamenilor toate artele diavoleşti şi rău făcătoare. 

17. Aceste mijloace infame de a ucide un prunc în pântecele mamei sale, aceste arte care  se practică prin muşcătura de şarpe, prin puterea, în mijlocul zilei, din sămânţa şarpelui ce se numeşte  Tabaet. 18. Astfel este numărul Kesbel, principalul jurământ pe care Atotputernicul, din sânul  slavei Sale i-a arătat îngerilor. 19. Numele său este Beka. Acesta i-a cerut Sfântului Mihail să-i dezvăluie numele secret,  pentru a avea inteligenţă şi pentru a ţine minte legământul de temut al lui Dumnezeu şi să-i facă să  trenure la auzul acestui nume şi al acestui legământ, pe aceea care au arătat oamenilor toate secretele  primejdioase. 20. Acesta este cu adevărt, misiunea magică aacestui legământ, el este de temut şi fără  milă. 21. Şi el a dat acest legământ al lui Aka în mâinile Sfântului Mihail. 22. Iată rezultatele acestui legământ:  23. Prin puterea sa magică, cerul a fost despărţit de ape înainte de crearea lumii 24. Prin el, pământul s-a ridicat deasupra şi din părţile ascunse ale colinelor ţâşnesc  izvoare limpezi, de la crearea lumii şi pentru întotdeauna.  25. Prin acest legământ, marea a fost aşezată între graniţele sale şi pe temeliile sale.  26. El a pus fire de nisip pentru a o opri la vreme de furie şi niciodată ea nu va putea  depăşi această limită. Prin acest legământ de temut a fost scobită genunea şi ea îşi păstrează locul  pentru veşnicie.  27. Prin acest legământ soarele şi luna îşi fac fiecare drumul lor, lelreu reînnoit,  fără a se  abate vreodată de la calea care le-a fost hărăzită. 28. Prin acest legământ stelele îşi urmează calea lor eternă. 29. Şi când sunt strigate ele pe numele lor, ele răspund: Iartă-mă! 30. Prin acest legământ vânturile conduc apele, toate au duhul lor propriu care stabileşte  între ele o fericită armonie.  31. Acolo se păstrează izvoarele tunetelor şi fulgerarea trăsnetelor, 32. Acolo sunt păstrate izvoarele grindinei şi gheţei, izvoarele zăpezii, ploii şi ale  picăturile de rouă. 

33. Toţi aceşti îngeri vor păstra şi vor binecuvânta numele lui Dumnezeu. 34. Ei îl vor cinsti prin tot felul de laude şi Dumnezeu îi va sprjini, îi va încuraja în aceste  fapte de mlţumire şi ei vor preamări, vor cinsti şi vor slăvi numele Domnului Dumnezeu în vecii  vecilor. 35. Şi acest legământ va fi adeverit pentru ei şi drumul lor va fi arătat şi nimic nu ţi va  împiedica să îi urmeze. 36. Mare va fi bucuria lor.  37. Ei îl preamăresc, îl sărbătoresc, îl măresc, pentru că taina Fiului omului le-a fost  arătată 38. Şi El va fi aşezat pe tronul slavei sale şi Lui i-a fost păstrată partea cea mai mare a  ajudecăţii. Păcătoşii vor dispărea de pefaţa pământului iar cei care l-au ademenit vor fi legaţi în lanţuri  pentru totdeauna. 39. După gradele lor de vinovăţie, ei vor fi daţi diferitelor cazane, în ceeace priveşte  lucrurile lor ele vor dispărea de pe faţa pământului şi din acel moment nu va mai fi cinesă ispitească  pentru că s-a ivit Fiul Omului aşezat pe tronul Său de glorie.  40. Toate nedreptăţile vor înceta, tot răul va dispare din faţa sa şi cuvântul Fiului omul va fi  singur în faţa lui Dumnezeu.  41. Iată a treia papabolă a lui Enoh: 

  70 

1. După aceasta, numele Fiului Omului, trăind cu Dumnezeu, a fost preaslăvit de  locuitoriipământului. 2. El a fost lăudat în carele lor şi a fost cinstit în mijlocul lor. 3. De la acest moment eu nu m-am mai văzut în mijlocul copiilor oamenilor ci am fost  aşezat între două duhuri, între miazănoapte şi Apus, unde îngerii au primit funii pentru a măsura locul  hărăzit drepţilor şi aleşilor. 4. Acolo am văzut pe primii patriarhi, sfinţii care locuiau în acele locuri frumoase pentru  veşnicie. 

  71

1. După aceea duhul meu s-a ascuns şi şi-a luat zborul spre ceruri. Am văzut fii de îngeri  sfinţi mergând pe un foc arzător, veşmintele lor erau albe iar feţele lor erau transparente precum  cristalul, 2. Am văzut două râuri de foc strălucind ca hiacintul. Atunci m-am aşezat cu faţa la  pământ în faţa lui Dumnezeu. 3. Şi Mihail, unul dintre arhangheli, m-a prins de mână, m-a lămurit şi m-a condus  locaşul secret la iertării şi al dreptăţii. 4. El mi-a arătat toate lucrurile ascunse ale marginilor cerului, locaşurile stelelor, razele  luminoase care veneau să lumineze feţele sfinţilor 5. Şi el m-a mutat cu duhul în cerurile cerurilor. Acolo am văzut în mijlocul luminii un  palat construit din pietre de cristal şi în mijlocul acestor pietre de cristal străluceau limbi de foc,  

6. Duhul meu a văzut un cerc care înconjura locaşul, arzând în cele patru laturi şi fluvii  de foc erau împrejur. 7. Serafimii,  heruvimii şi ophanimii stăteu în picioare de jur împrejur. Ei nu dormeau  nicioadată căci păzeau tronul slavei.  8. Şi am văzut îngeri nenumăraţi, miii de mii şi miriade de miriade care înconjurau acest  palat. Mihail, Rafael, Gabriel, Phanuel şi sfinţii îngeri care erau în cerurile superioare, intrau şi ieşeau.  9. Rafael şi Gabriel ieşeau din acest palat laolaltă cu o mulţime de sfinţi îngeri fără de  număr.  10. Cu ei a apărut atunci şi Cel bătrân în zile, al cărui cap era alb şi curat ca o lână şi ale  cărui veşminte sunt cu neputinţă de descris. 11. Atunci m-am aşezat cu faţa la pământ şi tot trupul meu a fost cuprins de un tremurat  puternic iar duhul meu s-a topit. Am ridicat vocea pentru a binecuvânta, a lăuda şi a preamări 12. Şi laudele care mi-au ieşit atunci din gură erau plăcute Celui Bătrân de zile. Acesta a  venit cu Mihail, Gabriel, Rafael şi Phanuel, cu mii de mii şi miriade de îngeri care nu puteau fi socotiţi.

13. (fragment pierdut)

14. Atunci acest înger s-a apropiat de mine şi m-a salutat în acest fel: Tu eşti Fiul Omului,  tu te-ai născut pentru dreptatea noastră şi dreptatea se află în tine. Dreptatea Celui Bătrân de zile nu te  va părăsi. 15. Apoi el a spus: Voi coborî peste tine pacea, căci pacea vine de la cei ce au creat lumea  şi ea va rămâne în tine pentru totdeauna. Toţi cei care vor trăi şi care vor merge pe calea dreptăţii vor  forma alaiul tău pentru vremurile cele veşnice 16. Şi casa lor va fi lângă tine, soarta lor va fi aceiaşi cu a ta şi ei nu vor fi separaţi  nicioadată şi astfel li se va da lor  un lung şir de zile împreună cu Fiul Omului. Pacea va fi pentru cei  drepţi, drumul înţelepciunii pentru cei sfinţi, în numele lui Dumnezeu în toate veacurile.

Cartea astronomică sau Cartea luminătorilor (72-82), sec. II î.e.n. 

  72 

1. Cartea mersului astrelor cereşti, după regulile lor, epocile lor, numele lor, locul unde  îşi încep drumul lor şi a duferitelor lor poziţii, toate lucrurile pe care Uriel, îngerul cel Sfânt care era cu  mine şi care le conduce, mi le-a lămurit pe rând. 2. Iată care sete prima lege a astrelor: Soarele, lumina zilei, iese pe porţile cerului aflate  la răsărit şi apune în partea opusă intrând pe porţile cerului care sunt la apus. 3. Am observat şase porţi prin care soarele îşi începe drumul său şi alte şase porţi prin  care îl termină. Prin aceleaşi porţi intră şi iese şi luna, şi am văzut aceşti prinţi ai luminătorilor cereşti  cu astrele care merg înaintea lor, cele şase porţi prin care răsar şi cele şase porţi prin care apun.  4. Toate aceste porţi sunt aşezate una lângă alta iar la stânga şi la dreapta sunt făcute  ferestre. În primul rând se vede înaintând luminătorul cel mare care se numeşte soare,  5. Al cărui drum este crugul cerului şi care străluceşte  de foc şi de flăcări. Vântul  împinge cerul pe care este el ridicat. Dar de îndată el se îndreptă către miazănoapte pentru a înainta  apoi către răsărit, el se întoarce trecând prin această poartă şi luminează această parte a cerului.  6. Astfel se arată el în prima lună a drumului său 7. El pleacă prin a patra din aceste porţi, care se află la răsărit. Şi la această a patra poartă  prin care el trece în prima lună sunt douăsprezece ferestre deschise pe unde ies torente de flăcări, când  ele se deschid la timpul care le este lor hotărât.  8. Atunci când soarele se ridică pe cer, el trece prin a patra poartă în timp de treizeci de  zile, prin a patra poartă din partea de apus el coboară în linie dreaptă 9. După acest timp zilele se măresc, nopţile se micşorează timp de treizeci de zile. Atunci  ziua este cu două părţi mai lungă decât noaptea. 10. Într-adevăr ziua are zece părţi, în timp ce noaptea are opt părţi. 11. În acest timp soarele trece prin această a patra poartă şi apune trecând prin poarta  corespunzătoare, după aceea el se apropie de a cincea poartă care este la răsărit timp de 30 de zile şi  apune de asemenea trecând prin poarta corespunzătoare.  12. Atunci ziua se măreşte cu încă o parte, în acest fel ziua are unsprezece părţi iar  noaptea descreşte şi nu are decât şapte părţi. 13. Atunci soarele înintează către răsărit pentru a trece prin a şasea poartă  14. Şi el se ridică şi apune la trecerea prin aceste porţi, la fel, timp de treizeci de zile. 15. În acest timp ziua este de două ori mai lungă decât noaptea şi are doisprezece părţi.  Cât priveşte noaptea, ea se micşorează în aceeaşi măsură şi nu conţine decât şase părţi. În sfârşit  soarele coboară astfel încât ziua se micşorează, pe când noaptea se măreşte. 16. Căci soarele revine către răsărit trecând prin a şasea poartă prin care el iese şi intră  timp de treizeci de zile.

17. După această perioadă ziua se micşorează treptat, aşadar ea nu mai are mai mult de  unsprezece părţi, în timp ce noaptea are şapte. Soarele părăseşte apusul trecând prin poarta a şasea şi  înaintează catre răsărit, răsărind prin a cincea poartă timp de treizeci de zile  18. Şi apunând în acelaşi fel la apus la trecerea prin a cincea poartă. În acest moment ziua  este micşorată cu două doisprezecimi,  19. În aşa fel încât are zece părţi, în timp ce noaptea are opt părţi. Şi soarele trece la răsărit  ca şi la apus prin a cincea poartă.  20. În sfârşit el răsare prin a patra poartă timp de treizeci şi una de zile şi apune la apus. În  această perioadă ziua este egală cu noaptea, astfel încât şi una şi alta au în mod egal câte nouă părţi. 21. Atunci soarele părăseşte această poartă şi înaintează către apus, trecând prin a treia  poartă unde răasre şi apune. 22. În această perioadă noaptea creşte timp de treizeci de zile în şa fel încât noaptea va  avea zece părţi în timp ce ziua va avea numai opt părţi. 23. Atunci soarele va răsări prin a treia poartă şi va apune în acelaşi fel prin a treia poartă  de la apus timp de treizeci de zile. Apoi el trece prin a doua poartă, atât la răsărit cât şi la apus. 24. În acest timp, noaptea are unsprezece părţi iar ziua numai şapte părţi. 25. Acesta este timpul în care soarele trece prin a doua poartă, atât la răsăritul cât şi la  apusul său. Apoi el coboară şi ajunge la prima poartă, ceea ce se întâmplă timp de treizeci de zile. 26. El apune la fel prin prima poartă. Atunci noaptea este dublă faţă de zi, astfel ea are  doisprezece părţi în timp ce ziua nu are decât numai şase părţi. 27. Şi când soarela junge la această poartă el îşi reîncepe crugul său. El trece prin această  poartă timp de treizeci de zile şi apune în aceeaşi poartă la apus. 28. În acest timp noaptea se micşorează cu o parte având astfel unsprezece părţi, cât  priveşte ziua, ea nu are decât numai şapte părţi,

29. Atunci soarele va trece prin a doua poartă la răsărit, 30. Revine prin cea pe care mai înainte o evitase, timp de treizeci de zile, răsăre şi apune  prin două părţi asemănătoare.  31. Noaptea se micşorează în continuare, ea mai are zece părţi şi ziua opt. Soarele trece  prin a doua poartă atât la răsăritul său cât şi la apusul său, apoi el înaintează către răsărit, răsare prin a  treia poartă timp de treizeci şi una de zile şi apune prin poarta corespunzătoare de la apus. 32. Noaptea continuă să se micşoreze, ea nu mai are decât numai nouă părţi la fel ca ziua,  căci este egalitate între una şi cealaltă. Anul este în cea de-a treisuteşaizeci şi patra zi a sa, 33. Asffel, acesta este crugul soarelui însuşi, care duce la lungimea sau la scurtimea  nopţilor. 34. Căci el face ca ziua să crească treătat şi ca noaptea să scadă în acelaşi fel. 35. Aceasta este legea crugului soarelui, el înaintează şi se retrage rând pe  rând. Astfel ia  fost scris acestui astru hărăzit să lumineze pământul. 36. Acesta este astrul căruia Dumnezeu încă din genuni i-a dat numele de soare.  37. Şi astfel el răsare şi apune, fără a avea odihnă niciodată, despicând ziua şi noaptea în  carul său în întinderile diafane. Lumina sa luminează şapte părţi ale lunii, dar mărimile lor la  amândouă sunt egale.

  73

1. După această primă lege am observat acelea care privesc astrul inferior, care poartă  numele de lună, al cărui drum este şi el cel al crugului ceresc. 2. Există u vânt care împinge cerul pe care ea este ridicată dar lumina ei este împărţită cu  măsură. 3. În fiecare lună apusul său, precum şi răsăritul său diferă, iar zilele sale sunt ca cele ale  soarelui, când lumina sa este plină ea conţine şapte părţi de soare. 4. Ea porneşte şi răsare în drumul său către apus timp de treizeci de zile,  5. În acest timp ea apare şi aceasta înseamnă pentru că îi începutul lunii, timp de treizeci  de zile ea trece prin poarta prin care trece si şoarele. 6. Atunci ea este aproape invizibilă, asfel încât nu apare nici o lumină cu excepţia unei  şeptimi din toată lumina ei,  7. Care creşte zilnic cu o parte, dar apunând şi răsărind mereu o dată cu soarele.Când  soarele răsare, luna răsare împreună cu el şi primeşte de la el o parte firavă  de lumină.În această  noapte, prima zi înaintea zilei lunii, luna apune o dată cu soarele.   8. Şi în timpul acestei nopţi luna este întunecată, dar ea răsare cu a şaptea parte din  lumina sa îndepărtându-se de răsăritul soarelui dar puţin câte puţin ea se luminează până când lumina  ei ajunge deplină.

  74

1. Atunci am aflat o altă lege care arată cum se stabileşte luna lunară:  2. Uriel, îngerul meu cel sfânt şi îndrumătorul meu nu mi-a lăsat nimic cunoscut. 3. Aşadar am scris totul aşa cum mi-a fost arătat. Am notat lunile anului în ordinea în  care ele sosesc, apariţia şi fazele lunii în timpul a cinsprezece zile. 4. Am notat în care vreme luna pierde cu desăvârşire lumina sa şi în care vreme ea  străluceşte cu toată lumina sa. 5. În anumite luni, luna trece pe cer singură şi in timpul altor doua luni ea apune odată cu  soarele prin cele două porţi care se află în mijloc, adică prin a treia şi a patra. 6. Ea răsare timp de şapte zile şi îşi împlineşte drumul său. Apoi ea se apropie de poarta  prin care a trecut soarele  7. Şi timp de opt zile ea trece prin a doua poartă la fel ca şi soarele. 8. Şi in timp ce soarele răsare prin poarta a patra, luna răsare timp de şapte zile până când  soarele trece prin poarta a cincea. 

9. Înca din timpul celor şapte zile, ea coboară către poarta a patra, ea este atunci în toată  lumina sa, dar ea se micşorează curând şi înaintează prin prima poartă timp de opt zile. 10. Apoi ea se îndreaptă din nou către a patra poartă de unde răsare soarele. Am aflat deci  locurile lor ca şi răsăritul şi apusul soarelui urmând ordinea lunilor anului. 11. Şi în aceste zile la fiecare cinci ani se adaugă treizeci de zile pentru că ele sunt în plus  în anul solar. Şi toate zilele care vor aparţine unuia dintre aceşti cinci ani vor fi în număr de treisute  şaizeci şi patru. Vor fi mai mult cu şase zile pentru fiecare dintre ele,  12. Astfel încât să se alcătuiască o lună suplimentară de treizeci de zile. Luna lunară este  mai scurtă decât luna solară şi stelară. În rest ea este cea care potriveşte anii în aşa fel încât ei sa nu  difere cu nici o zi şi să fie tot timpul de treisute şaizeci şi patru de zile. În trei ani sunt o mie nouăzeci  şi două de zile, în cinci ani o mie opt sute douăzeci de zile, în opt ani două mii nouă sute douăsprezece  zile. Cât priveşte anii lunari, trei ani conţin o mie nouăzeci şi două de zile, cinci ani mai scurţi decât  cei ai soarelui, cu cincizeci de zile nu cuprind decat decât o mie şapte sute şaptezeci şi două de zile, iar  opt ani lunari cuprind două mii opt sute treizeci şi două de zile. Astfel, opt ani lunari sunt mai scurţi  decât opt ani solari cu optzeci de zile. Anii se socotesc deci prin crugul soarelui sau a lunii, ei sunt mai  lungi sau mai scurţi după cum ne luăm după unul sau după altul dintre aceşti aştri.

  75

1. Iată acum conducătorii şi prinţii care hotărăsc peste toată creaţia, peste toate stelele ca  şi peste cele patru zile adăugate pentru împlinirea anului. 2. Ei au nevoie de aceste patru zile deşi ele nu fac parte din an. Oamenii s-au înselat  asupra acestor zile căci trebuie ţinut cont de aceşti luminători pentru a se face socoteala, ştiind că una  este adăugată la prima poartă, a doua la a treia, alta la a patra şi ultima la a şasea. Acesta este felul în  care se împlineşte numărul de treisute şaizeci şi patru de poziţii care formează tot atâtea zile.  3. Iată semnele: anotimpurile,anii şi zilele, aşa cum Uriel mi le-a făcut cunoscute. Uriel  este ingerul pe care Domnul slavei l-a aşezat peste toţi aştrii care strălucesc în cer şi luminează  pamântul. Aceştia sunt: cei ce împart zilele şi nopţile, altfel spus: soarele, luna astrele întregii armate  cereşti care străbat cerul pe carele lor în toate direcţiile. 4. Astfel Uriel mi-a arătat douăsprezece porţi care se deschid pentru carul soarelui, de  unde izvorăsc raze fără număr. 5. Prin ele vine pe pamânt, atunci când aceste porţi se deschid la timpul hotărât, prin ele  izbucnesc de asemenea vânturile şi dudurile picăturilor de rouă, când ferestrele de la marginea cerului  se deschid la timpul hotărat prin voinţa divină.

6. Am văzut douăsprezece porţi în cer la marginile pământului prin care ies soarele şi  luna şi stelele şi toate lucrările cerului la răsărit şi la apus. 7. Şi alte ferestre se deschid încă la dreapta şi la stânga. 8. Una dintre aceste ferestre mareşte căldura verii, ca şi porţile prin care pleacă şi unde se  reîntorc fără încetare aceste stele într-o rotire fără sfârşit. 9. Şi am văzut în cer carul pe care se află aceste stele rotindu-se deasupra lunii fără a  obosi niciodată. Una dintre ele este mai strălucitoare decât celelalte, aceasta face crugul lumii întregi.  

  76

1. Şi către marginile pământului am văzut douăsprezece porţi  2. Pentru toate vânturile care ies din timp în timp pentru a se răspândi pe pământ. Trei  dintre aceste porţi se deschid în partea opusă cerului, celelalte trei la apus, trei spre dreapta şi trei spre  stânga.  3. Primele trei privesc spre răsărit, ultimile trei spre miazănoapte. Cele care sunt aşezate  la dreapta şi la stânga privesc spre miazăzi şi spre apus. 4. Prin patru porţi ies vânturile de binecuvântare şi de mântuire şi prin celelalte opt  vânturile de jale. Când ele suflă, ele aduc stricăciune pământului şi locuitorilor săi, apelor şi tuturor  celor ce trăiesc în ele. 5. Prinţul vânturilor iese prin poarta aşerată la răsărit şi prin prima poartă de la răsărit  care se apleacă spre miazăzi. Acest vânt aduce distrugerea, seceta, căldura înăbuşitoare şi stricăciunea. 6. De la a doua poartă, care este în mijloc se răspândeşte egalitatea sau măsura dreaptă  pentru toate lucrurile, ploaia, bogăţia roadelor, curaţenia şi forţa; de la ultima poartă, întoarsă către  miazănoapte vine frigul si seceta.

7. După aceste vânturi vin vânturile din sud care suflă prin trei porţi principale, prin  prima, întoarsă către răsărit iese un vânt cald. 8. Dar prin poarta din mijloc se împraştie un miros plăcut, picături de rouă, ploaia,  prosperitatea şi sănătatea. 9. De la a treia poartă, către apus, vin roua, ploaia, tăciunea şi stricăciunea. 10. Vântul din nord suflă prin trei porţi. De la a şaptea, aşezata lângă aceea care priveşte la  miazăzi ies rouă, ploaia, tăciunea si stricăciunea. 11. De la cel de mijloc vine ploaia, roua, viaţa şi mântuirea. De la a treia poartă întoarsă  spre apus, dar apropiată de miazănoapte vine grindina, gheaţa, zăpada, ploaia şi roua. 12. Vin în sfârşit, din a patra regiune, vânturile de apus. De la prima poartă ies roua,  ploaia, gheaţa, frigul, zăpada şi gerul, de la poarta din mijloc, ploaia, liniştea şi bogăţia. De la ultima  din partea de miazăzi, uscăciunea, dezastrul, seceta şi moartea. Astfel se încheie descrierea celor  doisprezece porţi aşezate în patru colţuri ale cerului. Toate legile lor, toate rânduielile lor, bune sau  rele, eu ţi le-am dat lămurit, o fiul meu Metusala! 

  77 

1. Primul vânt se numeşte de răsărit pentru că este primul. 2. Al doilea se numeste vântul de miazăzi, pentru că acesta este momentul când coboară  Cel veşnic, Cel binecuvântat pe veci. 3. Vântul din apus se mai numeşte şi vântul scăderii pentru că acesta este partea în care  toate astrele cereşti se micşorează şi coboară. 4. Al patrulea vânt, vântul de miazănoapte se împarte în trei părţi: una este destinată  locuinţelor oamenilor, cealaltă e ocupată de lacuri, de văi, de pădure, de râuri, de locuri acoperite de  întuneric sau de zăpadă, a treia este Raiul. 5. Am văzut şapte munţi mai inalţi decât toţi munţii de pe pământ, de acolo se împarte  chiciura, zilele, anotimpurile, şi, anii vin şi trec peste ele. 6. Am văzut şapte fluvii pe pământ mai mari decât toate celelalte fluvii, unul curge de la  apus spre răsărit şi merge să se verse în Marea cea Mare. 7. Celelalte două curg din miazănoapte spre mare şi vin să se verse în marea Eritreei,  către răsărit. 8. Am văzut şapte insule mari pe această mare, două în apropierea ţărmului, cinci în  Marea cea Mare.   

  78

1. Numele soarelui sunt: Oz-iares şi Tomas. 2. Luna are patru nume: Primul este Asonia, al doilea Ebla, al treilea Benaces, al patrulea  Erae. 3. Aceştia sunt doi mari luminători, drumurile cărora sunt cât crugul cerului şi care au  mărimi egale. 4. În drumul soarelui există şapte părţi de lumină care sunt reflectate de lună. Aceste  şapte părţi vor lumina luna până la sfârşit. Ele ies prin poarta de la apus, după ce au luminat în  miazănoapte şi revin pe cer prin poarta de la răsărit. 5. Când luna răsare, ea apare în cer, şi ea este luminată de jumatate din a şaptea parte a  lunii.61 6. Această lumină se întregeşte la capătul a paisprezece zile. 7. Curând se vor întregi de trei ori cate cinci părţi de lumină, astfel încât după  cinsprezece zile ea ajunge la mărimea sa întreagă. 8. Atunci luna reflectă toată lumina pe care o primeşte de la soare. Ea descreşte apoi şi  urmează în descreşterea sa acelaşi drum pe care l-a avut şi la creşterea sa. 9. În unele luni luna are 29 de zile. Există alte luni când ea are douăzeci şi opt de zile. 10. Uriel mi-a arătat încă o lege. Aceasta este felul în care lumina dată de soare vine şi se  împrăştie pe lună. 11. În tot timpul în care luna creşte în lumina sa, ea înaintează în faţa soarelui până când,  la terminarea a paisprezece zile lumina sa ajunge până în cer. 12. Dar când ea creşte, sau când această lumină este absorbită puţin câte puţin în cer,  13. În prima zi se numeşte luna nouă, pentru că în această zi ea reîncepe să primească  lumină de la soare. Ea este completă, în ziua când soarele coboară la apus, pe când luna urcă la răsărit. 14. Atunci luna străluceşte toată noaptea până când soarele răsare înaintea ei, atunci luna  se şterge în faţa soarelui. Când lumina se apropie de lună, ea descreşte încă, până când ea este complet  acoperită, atunci timpul său este terminat. Atunci crugul său gol este fără nici o lumină. În timpul a trei  luni ea face drumul său în  treizeci de zile şi în timpul altor trei luni ea îl face în douăzeci şi nouă de  zile.Şi în timpul a trei luni ea are un drum de treizeci de zile şi în timp de trei luni un drum de douăzeci  şi nouă de zile. Noaptea ea apare timp de douăzeci de zile ca un chip de om iar ziua ea se confundă cu  cerul.

  79

1. Şi acum fiul meu, eu ţi-am făcut ţie cunoscut totul,  2. Şi descrierea cerului este terminată. 3. Te-am făcut să vezi cursa tuturor astrelor luminoase care stăpânesc anotimpurile,  diferitele perioade ale anului şi diversele lor influenţe, formarea lunilor, a săptămânilor şi a zilelor. De  asemenea te-am făcut să vezi descreşterile lunii, care se petrec la a şasea poartă, căci aceasta este  poarta la care luna îşi pierde lumina. 4. Acesta este locul în care începe luna, acesta este şi locul unde ea se termină la vremea  hărăzită, după ce ea a parcurs o sută şaptezeci şi şapte de zile, adica douăzeci şi şapte de zile, adică  douăzeci şi cinci de săptămâni şi două zile. 5. Drumul său este mai scurt decât al soarelui, el are cinci zile mai puţin pe semestru. 6. Când ea este plină prezintă o faţă de om. Aceasta mi le-a făcut cunoscute Uriel, marele  înger care le guvernează.62

  80

1. În aceste zile Uriel mi-a spus: Iată, te-am făcut să ştii totul ,o Enoh! Eu ţi-am  descoperit totul. Tu vezi soarele, luna şi îngerii care dirijează stelele din cer, care conduc mişcările lor,  fazele lor şi schimbările lor. 2. Zilele păcătoşilor nu vor fi împlinite. Sămânţa lor nu le va ajunge în şesuri şi câmpii,  muncile pământului vor fi răvăşite, nimic nu le va veni la timpul său. Ploaia va rămâne în aer şi cerul  va fi de bronz.  3. În acele timpuri roadele pământului vor fi întârziate, ele nu vor înflori la timpul lor şi  pomii îşi vor opri fructele. 4. Luna îşi va schimba drumul său, ea nu va mai apare la timpul său.  5. Cerul va dogorî şi nici un nor nu se va vedea şi uscăciunea se va întinde pe suprafaţa  pământului. Stele căzătoare vor brăzda cerul căci multe stele se vor întoarce din drumul lor obişnuit,  rătăcind prin neant. 6. Şi conducătorii stelelor  care îi conduc nu vor putea face nimic ca să le întoarcă pe  drumul lor şi toate stelele se vor răzvrăti împotriva păcătoşilor. 7. Locuitorii pământului vor fi buimaci în gândurile lor, ei îşi vor strica toate căile lor. Ei  vor călca poruncile Domnului şi se vor crede zei,  8. În acest timp răul se va înmulţi în sânul lor. Dar pedeapsa cerului nu se va lăsa  aşteptată, ei vor pierii cu toţii.

  81

1. Şi el mi-a zis: "Enoh, priveşte această carte care este coborâtă din ceruri, citeşte ce este  în ea şi încearcă să întelegi tot ce cuprinde ea". 2. Atunci am văzut tot ce a venit din cer şi am înteles tot ce era scris în carte. Citindu-le,  am cunoscut toate lucrările oamenilor. 3. Toate lucrările copiilor cărnii, de la inceputuri şi până la sfârşit. Şi am lăudat pe  Domnul, Împăratul Slavei, Făuritorul tuturor acestor minunăţii. Şi L-am preamărit pentru marea Sa  răbdare, pentru îndurarea Sa faţă de copiii lumii. 4. Şi am strigat: Binecuvântat este omul care moare în dreptate şi în bine şi căruia nu i se  poate pune în faţă nici o carte a fărădelegii care nu a cunoscut nedreptatea! 5. Atunci cei şapte sfinţi m-au apucat şi m-au dus pe pământ, lăsându-mă în faţa uşii  casei mele. Şi ei mi-au spus: Explică toate aceste lucruri fiului tău Metusala, anunţă-i pe toţi copiii tăi  că nici o fiinţă nu va rămâne fără a fi judecata in faţa lui Dumnezeu, căci El este Creatorul. 6. Timp de un an întreg, noi te vom lăsa cu copiii tăi, pentru ca să îţi gîseşti puterile  dintâi şi ca tu să poţi să îţi înveţi familia, să scrii toate lucrurile pe care le-ai văzut şi să le desluşeşti  copiilor tăi. Dar în anul viitor, te vom ridica din mijlocul alor tăi 63 7. Lasă inima lor să se intoarcă la puterea dintâi, căci Alesul va dezvălui alesului  secretele dreptatii, cel drept se va înveseli cu cel drept, ei vor mărturisi pe Dumnezeu laolaltă.  8. Cât priveşte păcătoşii, ei vor pieri cu păcătoşii şi cei căzuţi cu cei căzuţi. 9. Şi chiar aceia care au trăit în dreptate vor muri din cauza faptelor rele ale oamenilor si  ei isi vor da sufletul din cauza faptelor celor răi. 10. În acele zile, ei vor înceta să îmi mai vorbească. Şi am revenit la fraţii mei, lăudând şi  binecuvântând pe Domnul.

  82

1. Deci, fiul meu Metusala, eu ţi-am spus totul, am scris totul, ţi-am dezvăluit totul şi ţiam dat o carte pentru fiecare lucru. Păstrează, fiul meu, cărţile scrise de mâinile tatălui tău şi transmitele generaţiilor viitoare. 2. Ţi-am dat înţelepciune, ţie, copiilor tăi şi urmaşilor tăi, pentru ca ei să dea mai departe  această înaltă înţelepciune în toate gândurile lor, urmaşilor lor.  3. Şi cei care vor înţelege nu vor mai putea dormi, dar ei vor deschide urechile pentru a  le primi, pentru ca să se facă vrednici de această înţelepciune care va fi pentru ei ca o hrană bună. 4. Fericiţi sunt cei drepţi, fericiţi cei care merg în dreptate, cei care nu cunosc deloc  nedreptatea şi care nu se aseamănă deloc cu păcătoşii, ale căror zile sunt numărate. Cât priveşte  drumul soarelui în cer, el intra şi iese prin diferitele porţi timp de treizeci de zile cu conducătorii a mii  de specii de stele, cu cei patru care le sunt alăturaţi şi care sunt legaţi de cele patru zile suplimentare. 5. Oamenii sunt într-o mare greşeală cu privire la aceste zile, ei nu ţin cont de ele în  calculele lor.  6. Dar aceste zile suplimentare există: una la prima poartă, a doua la a  treia, a treia la a  patra şi ultima la a şasea poartă. Anul se compune astfel din trei sute şaizeci şi patru de zile. 7. Astfel, calculul este exact, căci aceşti aştri, aceste luni, aceste perioade, aceşti ani şi  aceste zile Uriel mi le-a arătat şi lămurit, el,  8. Care din partea lui Dumnezeu are putere asupra tuturor acestor aştri care se sălăşluiesc  în ceruri şi care au putere asupra zilei şi asupra nopţii, deoarece ei sunt izvorul care dă lumină  oamenilor: soarele, luna şi stelele 9. Şi toate puterile cerurilor călătoresc în caleştile lor cereşti. Iată ordinea astrelor fiecare  după locul lor din cer, unde răsare şi apune după anotimpuri, perioade, zile şi luni.

10. Iată numele celor care le conduc, care veghează asupra drumurilor lor, perioadele lor,  înrâuririle lor. 11. Patru dintre ei deschid drumul, ei împart anul în patru părţi. Alţi doisprezece vin după  aceea, cei care formează cele doisprezece luni ale anului, împărţite în trei sute şaizeci şi patru de zile, 64 cu conducătorii de câte o mie care deosebesc zilele, zilele obişnuite ca şi zilele suplimentare, cei care,  ca primii conducători împart anul în patru părţi. 12. Conducătorii miilor sunt aşezati în mijlocul celorlalţi  13. Şi fiecare dintre ei este aşezat la locul său. Ci, iată numele celor care conduc cele patru  părţi ale anului, anume: Milkiel, Helemmelek,  14. Melejal şi Narel. 15. Cât priveşte numele celorlalţi, acestea sunt: Adnarel, Ijisusael şi Elomeel. Aceştia trei  din urmă merg după comandanţii claselor de stele, fiecare merge de fiecare dată după aceia care  împarte anul în patru părţi. În prima parte a anului apare Melkejal, care se mai numeşte şi Tamaini şi  soarele.  16. Zilele supuse influenţei sale sunt în număr de nouăzeci şi una. Şi iată ce se întâmplă pe  pământ în timpul acestor zile: sudoare, căldură şi muncă. Toţi arborii devin fertili, frunzele cresc,  recolta de cereale îi bucură pe agricultori , trandafirii şi toate florile împodobesc câmpiile iar copacii  morţi în iarnă, acum se usucă. 17. Iată-i pe cei care conduc al doilea rând: Berkael, Zelebsel şi încă unul care a fost  aşezat peste mii, a cărui nume este Hilujaseph, pe care îl ajută şi Helammelak, iar zilele stăpânirilor loe  se apropie de sfârşit. 18. Numele următorului conducător după ei va fi Helemmelek al cărui nume a fi la fel de  strălucitor ca al soarelui. 19. Iată ce se întâmplă pe pământ în acest timp: din cauza căldurii şi a secetei, pomii îşi  dau fructele lor şi fructele sunt bune de uscat. Turmele merg la păşunile lor şi oile se aşează jos. Se  recoltează toate darurile pământului, se îngrămădesc grânele în hambare şi se pun strugurii în prese. 20. Numele celorlalţi sunt: Gidaljal, Keel, Heel. Cărora trebuie să îl adaugăm pe Asfael. Şi  zilele stăpânirilor lor sunt pe sfârşite. 

Cartea viselor (83-90), c. 150 î.e.n.

  83

 1. Şi acum fiul meu Metusala, ţi-am împărtăşit toate viziunile care le-am avut înaintea ta.  2. Am avut altele două înainte de căsătoria mea şi nici una dintre ele nu seamănă cu  cealaltă. 3. Prima mi-a apărut în timpul când eram ocupat să citesc, şi a doua cu câtva timp înainte  de căsătoria cu mama ta. Acestea au fost două viziuni importante. În legătură cu ele am întrebat pe  Domnul. M-am odihnit în casa bunicului meu Mahalaleel şi am văzut cerul strălucitor şi luminos. 4. Şi am căzut cu faţa la pământ şi am văzut pământul mistuit de o mare genune şi munţii  agăţaţi deasupra munţilor. 5. Coline cădeau peste coline, copacii cei mai înalţi se despicau pe toată lungimea lor şi  erau aruncati în adânc şi cădeau până la fund.65 6. Văzând acest prăpăd, vocea mea s-a împleticit. Am strigat: Gata, s-a sfârşit cu  pământul! Atunci bunicul meu Mahalaleel mă ridică şi îmi spuse: Pentru ce strigi fiul meu, de ce  jeleşti? 7. Îi povestii viziunea pe care am avut-o şi el îmi spuse: Ce ai văzut tu este grav fiul meu. 8. Şi viziunea pe care tu ai avut-o este izbitoare, ea se referă bineînţeles la păcatele  pământului, pe care trebuie sa îl înghită adâncurile. Da, va veni o mare pustiire. 9. Pentru aceasta, O! fiul meu, ridică-te şi roaga-L pe Domnul slavei, căci tu eşti  credincios şi pentru ca El să lase câteva persoane pe pământ şi pentru ca oamenii să nu piară cu toţii.  Fiul meu, pustiirea va veni din cer pe pământ şi aceasta va fi o mare ruină. 10. Atunci m-am ridicat şi L-am implorat pe Domnul, mi-am scris rugile mele pentru  seminţiile din lume, dându-i fiului Metusala toate lămuririle pe care el putea sa le dorească.Şi când am  ieşit şi am văzut soarele ridicându-se la răsărit, luna coborând la apus, toate stelele pe care Dumnezeu  le-a creat înaintând falnic pe cer, atunci L-am preamarit pe Domnul a toată dreptatea, am slăvit numele  Său cel sfânt, pentru ca El a facut ca soarele să se ivească prin ferestrele de la răsărit, el urcă şi se  ridica pe bolta cerului şi îşi împlineşte calea sa strălucitoare.   

  84

1. Şi am ridicat mâinile spre cer şi am lăudat pe Cel Prea Înalt. Şi deschisei gura şi mă  folosii de limba pe care Dumnezeu a  dat-o tuturor copiilor oamenilor, pentru a o folosi ca unealtă  pentru gândurile lor şi L-am slăvit în felul acesta: 2. Tu eşti binecuvântat Doamne, Rege puternic şi desăvârşit, Domnul tuturor creaturilor  din cer, Rege al regilor, Domn al întregului univers a Cărui Domnie, Stăpanire şi Măreţie nu se va  termina niciodată. Din veac în veac Domnia Ta va dăinui. Cerurile sunt tronul Tău pentru totdeauna şi  pământul este scara Ta din veşnicie în veşnicie. 3. Căci Tu le-ai făcut şi Tu eşti Cel care le conduci. Nimic nu poate ocoli puterea Ta fără  sfârşit. Cu Tine înţelepciunea rămâne veşnic aceeaşi, ea vegheză fără încetare lângă tronul Tău. Tu  cunoşti, Tu vezi, Tu auzi tot, numic nu scăpa privirii Tale puternice, căci ochiul Tău este pretutindeni. 4. Iată îngerii care au călcat poruncile Tale şi furia Ta pluteşte asupra trupurilor omeneşti  până în marea zi a judecăţii. 5. Ci, Domnul Dumnezeul meu, Rege puternic şi îndurător, te rog, cer de la tine cu  sârguinţă,  ascultă rugile mele, fă ca paşii mei să dăinuiască pe pământ şi ca neamul omenesc să nu  piară cu totul! Nu părăsi pământul devastat şi fă ca el să nu fie distrus niciodată! 6. O, Doamne! înlătură de pe faţa pământului fiinţele care nu Te-au cinstit. Dar  păstrează seminţia celor drepţi pentru a dăinui pentru totdeauna. O Doamne nu îţi întoarce faţa de la  servitorul tău!66

  85

1. După aceea  am  avut o altă viziune pe care vreau să ţi-o lămuresc, o, fiul meu! Şi  Enoch se ridică şi spuse către fiul său Metusala: Lasă-mă să îţi povestesc, o, fiul meu. Ascultă vorba  din gura mea şi pleacă-ţi urechea la viziunea şi visul tatălui tău. Înainte de a lua în căsătorie pe mama  ta Edna, am avut o viziune în patul meu. 2. Iată un taur ieşind din pământ. Şi acest taur era alb. După aceea a ieşit o juncă şi cu ea  doi viţei tineri dintre care unul era negru şi unul roşu. 3. Cel negru îl lovea pe cel roşu şi îl urmărea pe tot pământul. 4. Din acel moment nu l-am mai observat pe viţelul cel roşu,  5. Dar cel negru deveni deodată foarte bătrân şi avea cu el o juncă. 6. Dupa aceea am văzut mai mulţi tauri născuţi din acest cuplu care le semănau şi care îi  urmau. 7. Şi prima juncă se îndepărtă din apropierea primului taur şi ea căuta viţelul roşu dar nu  îl găsi. 8. Şi ea scotea gemete jalnice căutându-l. Şi ea continua ţipetele sale până când taurul se  apropie de ea, din acel moment ea încetă să mai plângă şi să geamă. Şi apoi ea aduse pe lume un taur  alb. Şi după aceea mulţi alţi tauri şi alte junci. 9. Am mai văzut în visul meu un bou alb care crescu la fel şi sfârşi prin a deveni un mare  bou alb. Şi din el ieşiră mulţi boi care erau asemănători cu el. Şi ei începură să facă alţi boi albi  asemănători şi ei urmau unii după alţii. 

  86

1. Mi-am ridicat privirea şiam  văzut cerul deasupra capului meu. Şi iată că o stea căzu  din cer. Şi ea se înălţa în mijlocul acestor tauri şi păru că paşte împreună cu ei. 2. După aceea am văzut alţi tauri mari şi negri şi iată că ei schimbau fără încetare  păşunile şi staulele, în timp ce tinerii lor viţei încep să se jelească împreună cu ei şi uitându-mă încă o  dată la cer, am văzut mai multe astre care coborau şi se îndreptau spre această stea unică. 3. În mijlocul viţeilor tineri, taurii erau cu ei şi păşteau cu ei. 4. Priveam şi admiram aceste lucruri şi iată că taurii au început să intre în călduri şi să se  suie peste junici, acestea primind sămânţa lor au adus pe lume elefanţi, cămile şi măgari. 5. Şi taurii erau înspăimântaţi de această generaţie monstruoasă şi imediat ei i-au muşcat  şi i-au lovit cu coarnele lor. 6. Şi elefanţii i-au devorat pe tauri şi iată ca toţi copiii pământului s-au cutremurat de  cele ce au văzut şi au rămas îngroziţi.

  87

1. Priveam în continuare şi am văzut cum se loveau unii pe alţii, se mâncau între ei şi am  auzit pământul care gemea.  2. Atunci am întors a doua oară privirile mele către cer şi într-o a doua viziune, am văzut  iesind oameni asemănători cu oamenii albi. Era unul şi alţii trei care îl însoţeau. 3. Aceşti trei oameni care au ieşit la urmă, m-au luat de mână şi ridicându-mă deasupra  pământului şi a locuitorilor săi m-au condus într-un loc deosebit. 4. Şi de acolo m-au urcat pe un turn înalt înconjurat de coline mai joase şi ei mi-au spus:  Rămâi aici până când tu vei vedea ce se va întâmpla cu aceşti elefanţi, aceste cămile şi aceşti măgari,  aceste stele şi toate aceste vite.   

  88

1. Atunci am observat pe acela dintre cei patru albi, care ieşise primul.Şi el apucă prima  stea care căzuse din cer. Şi el îi legă picioarele şi mâinile şi o aruncă într-o vale îngustă, adâncă,  dezgustătoare şi întunecată. 2. Atunci unul din cei patru trase o sabie şi o întinse elefanţilor, cămilelor şi măgarilor,  care au început să se lovească cu ea unii pe alţii, şi tot pământul se cutremura. 3. Şi în viziunea mea, iată: am văzut pe unul din cei patru oameni coborâţi din cer cum  aduna şi apuca toate stelele mari ale căror părţi sexuale erau asemănătoare cu părtile sexuale ale cailor  şi le aruncă pe toate, cu picioarele şi mâinile legate, în peşterile pământului.

  89

1. Atunci unul din cei patru oameni se apropie de ceilalţi tauri şi le arată lor anumite  taine la care ei s-au cutremurat. Şi se născu un om care construi o corabie mare.  2. El locui în această corabie şi cu el trei tauri şi s-a făcut o învelitoare pe deasupra lor. 3. Îmi ridicai din nou privirea către cer şi observai o mare boltire şi avea deasupra şapte  cascade care vărsau torente de ploaie peste sat. Privii iarăşi şi iată că izvoarele pământului se  răspândiră peste pământ în acest sat. Şi apa începu să se învolbureze şi să crească peste pământ în aşa  fel încât nu mai putu zări acel sat,  4. Pentru ca era acoperit  cu apă. Era într-adevăr multă apă, întuneric şi nori şi iată că  înălţimea apei depăşi înălţimea tuturor satelor. Apele au acoperit în întregime şi au învăluit pământul. 5. Şi toţi taurii care erau adunaţi fură înecaţi şi pieiră în ape. 6. Dar nava plutea peste suprafaţa acestor ape. În acest timp toţi taurii şi elefanţii,  cămilele şi măgarii şi cirezile, pieiră în această inundaţie imensă, ei dispărură înghiţiţi şi nu i-am mai  putut vedea în adâncimile din care nu au mai putut să scape. Mai privii încă şi iată cascadele încetară  să mai cadă din înalt, izvoarele pământului să mai curgă, iar adâncurile se întredeschiseră.68 7. Şi apele se retrăgeau în ele şi apăru pământul. 8. Şi corabia se aşeză pe pământ, întunericul se împrăştie şi apăru lumina. 9. Atunci boul alb, care s-a făcut om, ieşi din arcă şi cu el a tras tauri. Şi unul din cei trei  tauri era alb şi semăna cu acest bou, un altul era roşu ca sângele şi al treilea era negru, şi taurul alb se  retrăsese cu ceilalţi. 10. Şi animalele câmpului şi păsările cerului începură să se înmulţească. Şi diferitele  specii ale acestor animale se grupară, lei, tigri, lupi, câini, mistreţi, vulpi, cămile şi porci. 11. Canari, ulii, vulturi şi corbi. Şi printre ei se născu un bou alb. Şi ei începură să se  muşte unii pe ceilalţi  12. Şi boul alb care a fost născut între ei va zămisli un catâr şi un bou alb şi după aceea şi  mai mulţi catâri. Şi boul alb care a fost zămislit din el a născut la rândul său un mistreţ şi o oaie albă. 13. Mistreţul zămisli mulţi alţi mistreţi. Şi oaia alte douăsprezece oi. Când  aceste  douăsprezece oi s-au făcut mari ele vândură una dintre ele măgarilor. Şi măgarii vândură oaia lupilor. Şi ea crescu printre ei.

14. Atunci Domnul aduse celelalte oi pentru a locui cu prima şi să pască cu ea în jurul  lupilor. Şi ele se înmulţiră şi păşunile lor erau din abundenţă. Dar lupii începură să le înspăimânte şi să  le prigonească şi să le omoare mieii. 15. Şi ei îi aruncau în adîncurile unui mare fluviu. Atunci oile au început a se jeli din  cauza pierderii micuţilor lor şi a se întoarce către Domnul lor,  16. Una dintre ele reuşi să scape şi se întoarse printre catâri. Şi văzu oile gemând,  rugându-se şi implorând pe Domnul din toate puterile lor, până când Domnul a coborât la strigătele lor,  din înălţimea locuinţei Sale cereşti si binevoi să le viziteze. 17. Şi El chema oaia scăpată din mijlocul lupilor şi i-a comandat să meargă să îi găsească  pe lupii ucigaşi şi să le spună să nu le mai supere pe oi. 18. Atunci oaia merse să ducă lupilor forţa Cuvântului lui Dumnezeu şi o altă oaie a venit  în întâmpinarea primei şi merse cu ea. Şi amândouă intrară în locuinţa lupilor şi le-au spus să nu mai  persecute oile.

19. După aceea văzui lupii năpăstuind tot mai mult turmele de oi. Şi oile strigară iarăşi  către Domnul şi Domnul coboră în mijlocul lor. 20. Şi El începu să omoare lupii care urlau, dar oile au păstrat liniştea şi nu au strigat. 21. Şi iată că am văzut cum ele ieşiră din ţara lupilor. Ochii acestor lupi au orbit şi ei au  ieşit şi au urmărit oile cu toate forţele lor.  22. Dar Domnul oilor mergea cu ele şi le conducea. Şi toate oile L-au urmat. 23. Faţa Sa era înfricoşătoare, înfăţişarea Sa era strălucitoare şi măreaţă. 69 24. În acest timp lupii au început să urmărească oile până când au ajuns la marginea unei  mări întinse. Atunci marea a fost împărţită şi apele se traseră în părţi ca un zid. Şi Domnul oilor care le  conducea se aşeză între ele şi lupi. 25. În acest timp lupii nu puteau vedea deloc oile, dar ei le-au urmărit până in mijlocul  mării şi atunci apele s-au închis în spatele lor 26. Dar când l-au văzut pe Domnul, ei s-au întors pentru a  fugi dinaintea feţei Lui. Dar  atunci apele s-au reunit dupa legile fireşti si ele i-au inghiţit pe lupi. 27. Şi eu am văzut pe toţi aceia care au urmărit oile înecându-se în valuri. 28. Cât pentru oi ele trecură marea si au mers în acel pustiu care nu avea nici un copac,  nici apă, nici verdeaţă. Şi ele vor incepe să deschidă ochii şi să vadă.

29. Şi l-am văzut pe Domnul acestor oi trăind împreună cu ele si dându-le apa necesară. Cu oaia care le conducea pe celelalte. 30. Şi această oaie se sui pe culmea unei stânci înalte şi Domnul oilor a trimis-o către  celelalte. Şi l-am văzut pe Domnul acestor oi in mijlocul lor şi faţa Sa era aspră şi infricoşătoare. 31. Şi când l-au observat, oile s-au înspăimântat. Şi tremurând toate au inconjurat-o pe  oaia care le conducea şi pe cea care era cu ea şi ele i-au zis:  32. Noi nu putem nici să rămânem în faţa Domnului, nici să îl privim în faţă. Atunci oaia  care le conducea se sui din nou pe piscul muntelui. 33. Şi celelalte oi au început să fie orbite şi să se depărteze de drumul pe care le-a arătat  oaia. Dar aceasta nu ştia nimic. Şi Domnul s-a mâniat contra lor si când oaia a înteles ce se întampla la  poalele muntelui, ea coboară în grabă şi când se apropie de ele, ea gasi multe, care erau oarbe şi care  şi-au părăsit drumul.  34. Şi când celelalte oi au văzut-o, ele strigară şi tremurară în prezenţa sa. Şi ele îi cerură  să revină la staulul lor. 35. Atunci aceasta oaie, conducând pe celelalte oi cu ea s-a apropiat de cele care erau  rătăcite. Şi ea începu să le lovească şi ele erau înspăimântate de prezenţa ei. Atunci ea a adus înapoi la  stâna pe cele care erau rătăcite. 36. Şi am mai văzut într-o viziune ca această oaie se facu om şi el construi pentru Domnul  o stână şi el a adus oile in ea. 37. Am văzut cum a căzut o oaie care era venită în faţa celui care era conducătorul  celorlalte. Am văzut în sfârşit pierind un mare număr din celelalte oi, micuţii lor crescând în locul lor,  intrând într-o nouă păşune şi venind la malul unui fluviu. 38. Şi oaia care le-a condus şi a devenit om, se desparţi de ele şi muri. 39. Şi toate oile au căutat-o şi au strigat-o cu ţipete jalnice. Am văzut şi că ele se opriră  din plâns şi că acelea trecură peste apele unui fluviu. Acolo crescură alte oi, pentru a le înlocui pe cele  care muriseră şi care le-au condus mai înainte.

40. În sfârşit le-am văzut  intrând în acest loc norocos, pe un pământ al binefacerii şi al  bucuriei. Ele şi-au potolit foamea si stânele lor se ridicară pe acest pământ preafericit  41. Şi ochii lor erau când deschişi când orbiţi, până când una dintre oi s-a ridicat din  mijlocul lor şi le-a condus în aşa fel încat le-a readus pe toate şi le-a deschis ochii. 42. Dar câinii, vulpile şi mistreţii au început să le mănânce până când o alta oaie a ajuns  ruina turmei şi berbecul care le condusese. Acest berbec începu să lovească cu coarnele sale câinii,  vulpile şi mistreţii şi i-a omorât pe toţi. 43. Dar când prima oaie deschise ochii, a văzut fala berbecului pălind si stingându-se. 44. Căci el începuse să lovească şi oile, să le năpăstuiască şi să işi uite toata onoarea. 45. Atunci Domnul trimise pe aceasta primă oaie la o altă oaie pentru a o face berbec şi  conducator al turmei în locul celui care şi-a mânjit gloria sa. 46. Ea a mers şi i-a vorbit şi a asezat ca un berbec şi câinii nu încetau să le supere pe oi. 47. Şi primul berbec l-a năpăstuit pe al doilea. Atunci acesta se sculă şi fugi din faţa  primului berbec. Văzui câinii care l-au chinuit pe acest prim berbec. 48. Dar al doilea se ridica şi conduse tinerele oi. 49. Şi el zămisli mai multe oi, dar în cele din urmă muri. Şi el a pus ca urmaş un berbec  tânăr care deveni comandantul şi conducătorul turmei. Şi sub el oile crescură şi se înmultiră. Şi toţi  câinii, vulpile şi mistreţii se temeau şi fugeau din faţa lui. Căci acest berbec lovea şi ţinea la distanţă  toate fiarele sălbatice în aşa fel că lor le era peste putinţă să mai prigonească oile sau să răpească măcar  una singură. 50. Şi stâna deveni mare şi minunată şi se ridică un turn înalt cu ajutorul acestor oi. Stâna  era puţin ridicată, dar turnul era foarte înalt. Şi Domnul oilor se aşeză în acest turn şi voi să i se ridice o  masa măreaţă. 51. Dar am văzut curând că oile au început să greşească din nou, să urmeze drumuri  diferite şi să părăsească stâna lor. Şi Domnul chema pe unele şi le trimitea pe celelalte. Dar acestea  începură să le omoare pe primele.  52. Cu toate acestea una dintre ele a reuşit să ocolească năpasta care o ameninţa şi fugind,  predica împotriva celor care au vrut să o ucidă. Şi Domnul oilor a scapat-o din mâinile lor, a urcat-o şi  a aşezat-o lângă mine şi rămase aici.  53. El trimise atunci la aceste oi nelegiuite alte oi pentru a avea un martor impotriva lor. Am mai văzut că aceste oi care l-au abandonat pe Domnul şi turnul înalţat în onoarea Sa, rătăceau  orbecăind in regiuni necunoscute. 54. În sfârşit L-am văzut pe Domnul însuşi răzbunându-se, căci El facu un mare masacru,  dar ele strigară împotriva lui,  55. Atunci El abandona  casa Sa şi  le lăsă în mâinile leilor, tigrilor, lupilor, vulpilor si  tuturor soiurilor de animale. 56. Şi aceste animale vor începe să le sfâşie. Am văzut de asemenea că Domnul pe care  ele îl abandonaseră le părăsi prada leilor răi şi cruzi şi la toate soiurile de fiare sălbatice.

57. Atunci ţipam din toate puterile mele şi îl imploram pe Dumnezeu pentru aceste oi care  erau sfâşiate de toate soiurile de animale sălbatice. 58. Dar El nu a răspuns deloc şi privea cu un ochi mulţumit aceste oi care erau sfâşiate şi  nimicite.  59. În sfârşit el chema şaptezeci de păstori şi dădu lor în grijă să vegheze asupra turmei. 60. Şi El le-a spus lor: Fiecare dintre voi să vegheze asupra oilor şi să facă ceea ce Eu ii  voi porunci, Eu vă voi da fiecăruia un anumit număr să le conduceti. Şi acelea pe care vă voi spune să  le omoraţi, voi le veţi omorî,  61. Şi le dadu lor. Apoi El chema un altul si îi spuse: Priveşte şi fii atent la tot ce păstorii  vor face cu aceste oi, pentru că ei vor face să piară mult mai multe decât le voi arăta eu. 62. Şi orice încălcare a ordinelor mele, toate omorurile pe care pastorii le vor face, vor fi  notate, adică vor fi însemnate cele pe care ei le vor omora din ordinile mele şi cele care vor pieri din  propria lor autoritate. Toate omorurile comise de păstori le vor fi socotite.  63. Nu uita deci să scrii câte oi le-au făcut să piară din propria lor viaţă, câte le-au dat ei  chinurilor, pentru că această socoteală să fie o mărturie împotriva lor, ca să ştiu tot ce au făcut, daca  mi-au ascultat ordinele sau dacă ei au uitat să le îndeplinească. 64. Dar ei să nu ştie ce ţi-am poruncit, nu le deschide lor câtuşi de puţin ochii, nu le da  niciun avertisment, ci socoteşte cu grijă toate omorurile pe care le vor face şi dă-mi Mie o socoteală  bună a lor.  65. Şi am văzut cum aceşti păstori conduseră turma fiecare la timpul său. Şi ei au început  să omoare mai multe oi decât trebuia ei să facă să piară. Şi ei şi-au abandonat oile în puterea leilor,  66. Astfel încat multe dintre ele au fost mâncate de lei şi de tigri, şi mistreţii s-au aruncat  asupra lor, au dat foc turnului închinat Domnului şi au distrus stâna. 67. Şi am fost mult întristat de arderea acestui turn şi de distrugerea stânei. Căci după  aceea nu am mai putut-o vedea. 68. Cât priveşte păstorii şi complicii lor, ei inşişi au dat oile tuturor fiarelor sălbatice,  pentru a le mânca. Fiecare dintre ele le-a fost dată la rândul său şi la timpul său.  69. Ci fiecare era înscrisă într-o carte şi toate cele care pierea erau notate cu grijă. 70. Căci fiecare păstor făcea să piară mult mai multe decât ar fi trebuit. Atunci am început  să plâng şi să mă revolt pentru soarta nenorocită a acestor oi. Şi am văzut în viziunea mea cum cel care  scria, nota zi de zi omorurile comise de păstori, cum el urca şi prezenţa Domului oilor şi ii dădea Lui  cartea în care era socoteala exactă a tot ce făcuseră păstorii cu toţi aceia pe care i-au făcut să dispară. Şi  tot răul pe care ei l-au făcut. 71. Şi cartea a fost dusă în faţa Domnului spiritelor care întinse mâna, semna şi apoi o  puse deoparte. 72. După aceea am văzut cum păstorii au căpătat autoritate timp de douasprezece ore. Şi  iată că trei din aceste oi revenite din captivitate s-au reîntors şi au intrat în locul stânei şi au început să  ridice tot ce a fost distrus. 73. Dar mistreţii îi împiedicau, însă eforturile lor erau zadarnice. Şi oile au continuat să  clădească, întocmai ca mai înainte şi ridicară un turn care se numea turnul înalt.  74. Şi ei au început să aşeze o masă în faţa turnului, dar pâinea pe care ei o puneau pe ea  era murdară şi stricată.  75. În plus toate oile erau orbite, ele nu puteau vedea mai mult ca pastorii. Păstorii le-au  dat, de asemenea, pentru a fi omorâte in numar mare. 

76. Dar Domnul oilor a tăcut şi toate oile s-au lăsat târâte. Păstorii şi oile, toţi s-au  amestecat şi nimeni nu le-a mai aparat de atacul animalelor salbatice. 77. Atunci cel care scria cartea, urca şi o dădu Domnului oilor. Dar în acelaşi timp el se  ruga pentru ele, aducând mărturie împotriva păstorilor care le-au făcut să piară. Şi dupa ce depune  cartea, el plecă.

  90

1. Şi am observat cum treizeci şi cinci de păstori au reînceput să aiba grijă de turmă până  când fiecare dispăru la rândul său, ca şi primii. Atunci oile au fost lăsate în grija celorlalţi păstori care  le-au păzit fiecare un timp anume. 2. Apoi am observat în viziunea mea toate oile din cer care erau fugărite de vulturi, ulii şi  corbi. Şi vulturii îi conduceau pe toţi ceilalţi. Şi ei au început să mănânce oile, să le crape ochii cu  ciocurile lor şi să se hrănească cu carnea lor. 3. Şi oile au acos strigăte jalnice simţindu-se mâncate în felul acesta. 4. Şi eu am strigat, de asemenea şi am gemut în somnul meu împotriva păstorului care şia luat asupra sa paza turmelor. Şi am văzut oi sfâşiate de câini, de vulturi şi de corbi. Carnea lor,  muşchii lor, totul a fost mâncat, nu le-au rămas decât oasele care au căzut pe pământ. Şi numărul oilor  a scăzut mult. 5. Şi am văzut după aceea douăzeci şi trei de păstori aşezaţi în capul turmelor şi al căror  timp, adunat, făcea cincizeci şi opt de ani. 6. Atunci mieii au fost aduşi pe lume de către oile albe şi ei au început să deschidă ochii  şi să vadă şi să işi cheme mamele. 7. Dar oile nu i-au privit, nu au ascultat deloc plânsetul lor, căci ele erau surde, oarbe şi  împietrite.

8. Şi am văzut în viziunea mea cum  corbii se aruncau asupra acestor miei. Care le  înhăţau şi mâncau oile după ce le sfâşiau. 9. Am văzut de asemenea corniţele acestor miei crescând, dar corbii încercau să le  smulgă. Iata că în sfârşit, un corn mare a crescut pe capul uneia dintre aceste oi şi  ochii tuturor  celorlalte s-au deschis. 10. Şi prima le privi şi ochii lor au fost deschişi şi ele i-au chemat. Boii prezicători se  grăbiră către ea. 11. În acest timp, acvilele, ulii, corbii şi vulturii continuau să năpăstuiască oile, zburând  peste ele si mâncandu-le. Şi oile au tăcut, dar boii se jeleau si gemeau. Atunci corbii s-au luptat cu ea. Căutând să îi zdrobească cornul, dar eforturile lor au fost zadarnice. Şi am privit până când veniră  păstorii, acvilele, ulii şi vulturii. 12. Care puseseră pe corbi să rupă cornul acestei vite şi ale celor care se luptau cu ea. Dar  ea suporta atacul lor şi ceru ajutoare. 13. Atunci am văzut venind omul care avea înscris numele păstorilor şi care era ridicat în  prezenţa Domnului oilor. 14. El veni să aducă ajutoare vitei şi îi anunţa  pe toţi că el este venit pentru a aduce  ajutoare vitei. 15. Şi iată că Domnul oilor coboară înflăcărat de mânie şi toţi cei care l-au zărit au rupt-o  la fugă. Ceilalţi s-au închinat în tabernacol, iar acvilele, ulii, corbii şi vulturii s-au unit şi au adus cu ei  toate oile de pe câmp. 16. Se uniră cu toţi încercând să rupă cornul vitei. 17. Atunci am văzut omul care a scris la ordinele Domnului luând cartea distrugerilor  împlinită cu ultimii doisprezece păstori şi aduse dovada că ei au făcut să piară mai multă lume decât de  către cei care au fost înaintea lor. 18. Am văzut încă venind la ei pe Domnul oilor ţinând în mână sceptrul mâniei Sale, lovi  pământul care se întredeschise şi animalele şi păsările cerului încetară să mai năpăstuiască pe oi şi  căzură în prăpăstiile căscate în pământ, care s-au închis apoi deasupra lor. 19. Am mai văzut apoi dându-se o sabie mare oilor cu care acestea au urmărit la rândul lor  pe fiarele sălbatice si le-au ucis. Ci toate animalele şi toate păsările cerului s-au retras din faţa lor 20. Şi am văzut un tron ridicat într-o regiune promiţătoare. Pe care stătea Domnul  spiritelor care a primit toate cărtile, şi le deschise. 21. Atunci Domnul chema primii şapte oameni albi şi le ordona să ducă prima stea, cea  care a fost înaintea tuturor celorlalte, ale cărei părţi sexuale erau asemănătoare cu părţile sexuale ale  cailor, care în sfârşit a căzut prima, şi l-au adus cu toţii în faţa Lui.74 22. Şi El zise omului care scria în prezenţa Sa şi care era unul din cei şapte oameni albi:  Aduceti aceşti şaptezeci de păstori cărora le-am încredinţat oile şi care au facut să piară mai multe  decât le-am dat ordin.  23. Şi iată, i-am văzut înlănţuiţi şi în picioare în faţa Lui.  24. Şi se începu prin a se judeca astrele şi ele au fost găsite vinovate şi au fost duse la  judecată şi le-au aruncat într-un loc adânc şi plin de flăcări. După aceea au fost judecaţi cei şaptezeci  de păstori şi au fost găsiţi vinovaţi, ei au fost la fel aruncaţi intr-o prăpastie în flăcări. 25. În acelaşi timp, am văzut în mijlocul pământului o genune plina cu foc. 26. Acesta era locul în care au fost duse oile orbite care au fost judecate ca vinovate, toate  au fost aruncate în prăpastia de foc. 27. Şi prăpastia era aşezată la dreapta acestei stâne. 28. Şi am văzut oile arzând şi oasele lor mistuite de foc. 29. Şi am socotit în sinea mea că această străveche stână era distrusă, dar mai înainte au  fost luate coloanele, fildeşul şi toate bogaţiile pe care le conţinea şi acestea au fost îngrămădite într-un  loc aflat la răsărit. 30. Am văzut de asemenea şi pe Domnul oilor ridicând o casă mai mare şi mai înaltă ca  prima şi clădită în acelaşi loc unde fusese prima. Toate aceste coloane erau noi, fildeşul era nou şi era  mai mult ca mai înainte. 31. Şi Domnul oilor locuia în interior. Şi toate fiarele sălbatice, toate păsările cerului s-au  închinat în  faţa oilor care rămăseseră şi le adorau, le adresau rugăciuni, supunându-se lor in toate  lucrurile. 32. Atunci cei trei oameni care erau îmbracaţi în alb şi care m-au prins de mâna făcândumă să urc, mă ridicară din nou şi mă aşezară în mijlocul oilor, înainte de începutul judecaţii. 33. Oile erau toate albe, lâna lungă şi curăţată de toate petele. Şi toate celelalte care au  pierit sau care au fost omorâte, toate fiarele sălbatice, toate păsările cerului s-au adunat in această casă  şi Domnul oilor tresărea de bucuria de a vedea oile intrând în stână. 34. Şi am văzut că ele asezară jos sabia care le-a fost dată, pe care ele au adus-o la stână şi  au pecetluit-o în prezenţa Domnului. 35. Oile erau închise în casa care se străduia să le cuprindă pe toate. Şi ochii lor erau  deschişi şi ele priveau pe Cel Bun şi nu era nici una printre ele care sa nu Îl vadă. 36. Am mai văzut că această casă era mare şi încăpătoare şi plină de lume. Şi iată că s-a  născut un vitel alb ale cărui coarne erau mari şi toate animalele sălbatice, toate păsările cerului îl  adorau si îl implorau fără încetare.

37. Atunci am văzut cum se preschimbau cu toţii şi ei deveneau vaci albe. 38. Şi prima dintre ele a fost făcut Cuvântul şi  Cuvântul deveni un animal mare şi El  purta pe capul său coarne mari şi negre. 39. Şi Domnul oilor se bucura să vadă toate aceste vaci. 40. Şi eu care m-am prosternat, m-am trezit, dar am păstrat în minte tot ceea ce am văzut.  Aceasta este viziunea care mi-a apărut în timpul somnului meu. Eu am sărbătorit la trezirea mea pe  Domnul a toată dreptatea şi i-am adus Lui Toată slăvirea. 41. După aceea, am vărsat multe lacrimi şi ele curgeau fără întrerupere amintindu-mi de  cele ce am văzut. Căci toate aceste lucruri se vor împlini şi toate lucrările celor fericiţi se vor vădi la  timpul lor. 42. Şi mă gândesc noaptea la visul pe care l-am avut şi am plâns amarnic, tulburat înca de  viziunile pe care le-am avut.

Epistola lui Enoh (91-105), sec. I e.n.

  91

1. Şi acum, O, fiul meu Metusala! fă-i să vină la mine pe toţi fraţii tăi şi strânge în faţa mea  pe toţi copiii mamei tale. Căci mă frământă o voce interioara, spiritul din înalt m-a acaparat, vreau să  vă arat ceea ce se va întâmpla în vremurile care vor veni. 2. Atunci Metusala se duse şi aduna în faţa lui Enoh pe toţi fraţii săi şi pe toate rubedeniile  sale. 3. Atunci Enoh, se adresa tuturor copiilor săi: Ascultaţi, zise el, copiii mei, ascultaţi vorbele  tatălui vostru şi dechideţi urechile la ceea ce vreau să vă spun căci voi trebuie să fiţi atenţi când am să  vă vorbesc.  4. Iubiţii mei, urmaţi căile dreptăţii şi nu vă depărtaţi de ele deloc. Să nu aveţi inima îndoită  şi să nu vă însoţiţi cu oamenii înşelători, ci mergeţi pe căile dreptăţii, urmaţi drumul cel bun şi adevărul  să fie tovarăşul vostru. 5. Căci vă anunţ: prigoana va domni într-o zi pe pământ, dar la sfârşit Dumnezeu va face o  mare judecată, când nedreptatea va fi alungată, ea va fi stârpită din rădăcină.  6.  Ea se va ridica totuşi din nou, dar zadarnice eforturi! Lucrările sale vor fi din nou  nimicite, toate asupririle, toate nelegiuirile vor fi din nou pedepsite. 7.  Pentru aceasta, atunci când nedreptatile, păcatele, blasfemiile, tirania, toate soiurile rele  într-un cuvânt, se vor întinde peste pământ, când neascultarea, nedreptatea şi nepedepsirea vor  predomina, atunci va veni din cer o osândă înspăimântătoare.

8. Domnul în toata Sfinţenia Sa, va apărea plin de mânie şi va pedepsi pe vinovaţi cu  pedepse teribile. Domnul în toată Sfinţenia Sa, va apărea plin de mânie şi va veni să judece pământul.  Atunci prigoana va fi stârpită din rădăcină şi nedreptatea va fi nimicită. 9. Toate locurile pământului vor fi distruse de foc cu locuitorii lor. Toţi, de oriunde ar veni,  vor fi judecaţi şi pedepsiţi după lucrările lor şi pedepsele vor fi veşnice. 10. Atunci cei drepţi se vor trezi din somnul lor şi Domnul se va ridica împotriva celor răi. Atunci rădăcinile nedreptăţii vor fi nimicite, păcătoşii vor pieri cu foc şi cei care hulesc vor  pieri prin sabie... Cei care îşi asupresc fraţii, ca şi cei care hulesc vor pieri prin sabie.  18. Şi acum lasaţi-mă, copiii mei, să vă arăt căile dreptăţii şi cele ale nedreptăţii. Apoi vă voi  spune ce mai trebuie să se mai întâmple. 19. Ascultaţi-mă deci, O copiii mei! Mergeţi pe calea dreptăţii, ocoliţi calea nedreptăţii, căci  toţi aceia care vor urma aceasta cale vor pieri pentru totdeauna.

  92

1. Iata ceea ce a fost scris de Enoh: El a scris acest tratat de întelepciune pentru toţi oamenii  chemaţi să îi conducă sau să îi judece pe ceilalţi oameni. El l-a mai scris pentru toţi copiii mei care vor  trebui să locuiască pe pământ în vremurile ce vor veni si să meargă pe căile dreptaţii si păcii. 2. Fie ca spiritele voastre să ni se îndurereze pentru cele ce vor veni. Căci Prea-Sfântul şi  prea-Înaltul a stabilit fiecăruia timpul său. 3. Fie ca omul drept să se trezească din somnul său, fie ca el să se ridice şi să meargă pe  căile dreptaţii, ale bunătăţii şi ale iertării. 4. Mila va coborî peste omul drept şi el va fi investit pentru totdeauna cu putere şi sfinţenie.  El va trăi în bine şi în dreptate şi calea sa va merge spre lumina vesnică,  5. Dar pentru păcătoşi ea nu va merge decât în întuneric. 

  93

1.   În sfârşit Enoh a început să vorbească după o carte. 2. Şi el zise: despre copiii dreptăţii, despre aleşii lumii, despre planetele dreptăţii şi  nevinovăţieiespre toate aceste lucruri am vrut să vă vorbesc, vi le voi lămuri pe toate copiii mei, eu  care sunt Enoh. Căci prin viziunile pe care le-am avut, eu am obţinut o mare cunoaştere şi mi-a fost dat  să citesc chiar tablele din cer. 3. Atunci Enoh a început să vorbească după o carte şi zise: Sunt născut în a şaptea zi din  prima săptămână în timp ce judecata şi dreptatea aşteptau cu nerăbdare. 4. Dar după mine în a doua săptămână, se va arăta o mare nedreptate şi înşelătoria se va  înmulţi rapid pe pământ. Şi va fi atunci un prim sfârşit şi un singur om va fi salvat. Dar de când prima  săptămână va fi terminată, nedreptatea va spori şi Domnul va pune să se împlinească cele ce a hotărât  împotriva păcătoşilor. 5. După aceea, în timpul săptămânii a treia, un om va fi ales pentru a fi tulpina unui  popor puternic şi drept şi dupa el planta dreptăţii va creşte pentru totodeauna. 6. După aceea, în timpul celei de a patra săptămâni sfintii şi drepţii vor avea viziuni,  ordinea generaţiilor va fi stabilită şi se va construi pentru ele o locuinţă,  7. În a cincea săptămână se va ridica pentru ele o casă glorioasă şi puternică. 8. Apoi în timpul celei de a şasea săptămâni, toţi cei care vor exista vor fi învăluiţi de  întuneric şi inimile lor vor uita înţelepciunea şi omul va fi ridicat din mijlocul lor. Chiar în timpul 77 acestei perioade, casa puternică şi măreaţă va fi prada flăcărilor şi rasa celor aleşi va fi risipită pe tot  pământul. 9. După aceea în timpul cele de a şaptea săptămâni se va ridica o rasă coruptă, ale cărei  numeroase lucrari vor fi lucrari ale nedreptăţii.  10. Atunci drepţii şi aleşii vor fi răsplatiţi şi lor li se va da o cunoaştere de şapte ori mai  mare asupra părţilor creaţiei.

11. .......

12. Va veni după aceea o altă săptămână, săptămâna dreptăţii care va avea sabia judecaţii  şi a dreptăţii, pentru a lovi pe toţi cei ce asupresc. 13. Atunci păcătoşii vor fi daţi în mâinile celor drepţi, care în timpul acestei săptămâni vor  fi binemeritat o locuinţă pentru dreptatea lor şi vor cladi un palat pentru marele Rege.  14. După această săptămână va veni a noua, în timpul căreia va veni judecata universală. Lucrările necredincioşilor se vor şterge de pe faţa pământului. Lumea va fi condamnată la distrugere  şi toţi oamenii vor merge pe calea dreptăţii. 15. Apoi în a şaptea parte a săptămânii a zecea va fi judecată de veci, care va fi aplicată  contra veghetorilor şi tot cerul va renaşte în mijlocul îngerilor. 16. Primul cer va fi înlăturat şi va dispărea, va apărea cel de al doilea şi toate puterile  cereşti vor străluci într-o splendoare de şapte ori mai mare.  17. Apoi vor veni multe alte săptămâni al cărui număr este nesocotit care se vor petrece în  sfinţenie şi dreptate. Atunci nu vor mai exista păcate. 18. Care dintre copiii oamenilor va auzi vocea Sfântului şi nu va fi impresionat? Cine va  putea socoti gândurile Lui? Cine va putea privi lucrarea prin care a fost creat cerul şi să înţeleagă  aceste minuni? 19. Se va putea vedea sufletul său , dar niciodată duhul său. Nu se va putea vorbi despre  ea cu înţelepciune, nici să se ridice până la înălţimea sa. Cine priveşte spre limitele cerului va vedea că  ii este imposibil să atingă imensitatea acestuia. 20. Care dintre copiii oamenilor va putea cerceta lungimea şi lăţimea pământului? 21. Cui au fost oare dezvăluite dimensiunile tuturor lucrurilor? Exista oare un singur om  care să poată prin inteligenta sa să cuprindă cerul, să cerceteze adâncimea lui, să coboare până la  temeliile sale? Cine ştie oare numărul stelelor şi cunoaşte locul de odihna al tuturor astrelor?                                                 

  94 

1. Şi acum copiii mei, eu vă îndemn să iubiţi dreptatea, să mergeţi pe căile sale. Căci căile  dreptăţii merită să fie urmate, în timp ce cele ale nedreptăţii se curmă dintr-o dată şi se termine într-o  prăpastie. 2. Căile nedreptăţii şi ale morţii vor fi arătate oamenilor cinstiţi, dar ei se vor ţine departe de  ele şi nu vor merge niciodată pe ele. 3. Mă adresez acum vouă, O cei nedrepţi! nu urmaţi niciodată căile răutaţii şi ale asupririi.  Feriţi-vă de căile morţii, nu vă apropiaţi de ele câtuşi de puţin, căci veţi pieri! 4. Alegeţi mai bine dreptatea şi viaţa sfântă şi curată. 5. Mergeţi pe calea păcii şi veţi fi vrednici de viaţa veşnică. Păstraţi amintirea vorbelor mele,  nu le lăsaţi niciodată să se steargă din inima voastră, căci eu ştiu că păcătoşii îmboldesc cu încrâncenare omul să facă rău. Dar ei nu vor reuşi în nici un loc şi încercările lor vor fi fără rezultat. 6. Nenorocirea e a celor care înalţă nedreptatea şi părtinirea şi care susţin înşelătoria căci ei vor fi răsturnaţi şi nu vor obţine niciodata pacea. 7. Nenorocirea e a celor care îşi construiesc locuinţa în păcat căci  fundamentele acestei 

locuinţe vor fi răsturnate , iar ei vor pieri prin fier. Nenorocirea e încă şi acelora care au aur şi argint căci ei vor pieri, nenorocire deci vouă, bogaţilor, care aveţi încredere în bogăţii, dar voi veţi pierde aceste bogaţi, pentru că voi l-ati uitat pe Atot-Înaltul în ziua îmbelşugării voastre.  8. Voi aţi hulit şi aţi făcut nelegiuiri, vouă vă este destinată o zi de masacru, o zi a  întunericului, o zi a marii judecaţi. 9. Eu v-am spus adevărul, v-am spus vouă, Cel ce v-a creat vă va pierde! 10. Lui nu îi va fi deloc milă de soarta voastră, din contră, El se va bucura de pieirea voastră. 11. Şi drepţii care sunt in mijlocul vostru sunt în zilele acelea bătaia de joc a păcătoşilor şi  nelegiuiţilor.

  95

1. Ia plăcut lui Dumnezeu ca ochii mei să fie doi nori de apă pentru a-mi plânge  stricăciunile şi să vărs puhoaie de lacrimi şi să imi potolesc astfel neliniştea din inima mea. 2. Cine v-a dat voie vouă să faceţi astfel de nedreptăţi şi nelegiuiri? Nenorocire vouă  păcătoşilor, iată judecata! 3. Drepţii nu se vor teme de cei răi, căci Dumnezeu îi va supune într-o zi puterilor voastre,  pentru ca voi să vă răzbunaţi pe ei după bunul vostru plac. 4. Nenorocire vouă care blestemaţi, veţi pieri din cauza păcatului vostru!  5. Nenorocire vouă care faceţi rău vecinului vostru pentru că veţi avea răsplata pe care o  merită lucrările voastre. 6. Nenorocire vouă, martori ai minciunii care sporiţi nedreptatea, căci veţi pieri!79 7. Nenorocire vouă păcătoşilor, care respingeţi pe cei drepţi care primiţi sau respingeţi dupa  pofta voastră, cei care faceţi nedreptăţi, căci veţi fi duşi sub jugul lor.   

  96

1. Aveţi deci speranţe de bine O, drepţilor! căci păcătoşii vor pieri în faşa voastră, voi veţi  deveni stăpânii lor şi le veţi porunci cum veţi vrea. 2. În ziua judecăţii păcătoşilor, rasa voastră va fi slăvită si se va ridica precum cea a  vulturilor. Cuibul vostru va fi purtat la o înălţime mai mare decât zborul uliului, voi veţi urca, veţi intra  în maruntaiele pământului şi în peşterile de piatră pentru a scăpa de păcătoşi. 3. Şi vă vor crede pierduţi şi vor gemete si plânsete. 4. Dar nu vă fie teama de cei care vă chinuiesc, căci voi veţi fi salvaţi şi o lumină  strălucitoare vă va învălui şi un cuvânt de pace se va auzi din cer. Nenorocire vouă păcătoşilor, căci  bogăţiile vă vor face să treceţi drept sfinţi, dar conştiinţa voastră va mărturisi că voi nu sunteţi decât  nişte păcătoşi. Şi această învinuire interioara va fi condamnarea voastră. 5. Nenorocirea voastră, care vă hrăniţi cu cel mai bun grâu si beţi cele mai bune lichioruri şi  care, în marea voastră îngâmfare, îi împovăraţi pe săraci. 6. Nenorocire vouă care beţi apa în toate timpurile, căci voi veţi avea în curând răsplata  voastră, vetâţi fi nimiciţi, veţi fi masacraţi pentru că voi nu v-aţi potolit câtuşi de puţin setea din  izvoarele vieţii. 7. Nenorocire vouă care faceţi nelegiuiri, înşelătorii si blestemăţii, voi veţi lăsa în urma  voastră o amintire rea. 8. Nenorocire vouă puternicilor, care călcaţi în picioare dreptatea,  căci iată vine ziua  pedepsirii voastre. Atunci, în timp ce veţi suferi pedepsele meritate pentru crimele voastre, cei drepţi se  vor bucura de zile numeroase si norocoase.

  97

1. Cei drepţi au încredinţare, dar păcătoşii vor fi răvăşiţi şi vor pieri in ziua fărădelegii. 2. Voi înşivă veţi fi conştienţi de aceasta căci Prea-Înaltul îşi va aminti de pieirea voastră şi  îngerii se vor bucura.  3. Ce veţi face voi atunci păcătoşilor şi unde veţi fugi în ziua judecaţii, când veţi auzi vocea  rugăciunii celor drepţi? 4. Voi nu vă semanaţi deloc cu ei, căci se va rosti împotriva voastră un cuvânt  înspăimântător: sunteţi însoţitorii păcătoşilor. 5. În acele zile rugăciunile celor drepţi se vor ridica spre Dumnezeu, dar ziua judecăţii  voastre va sosi 80 6. Şi toate fărădelegile voastre vor fi arătate în faţa celui Mare şi Sfânt. Faţa voastră se va  acoperi de ruşine, toţi cei care au făcut crime vor fi respinşi. 7. Nenorocire vouă păcătoşilor, chiar dacă aţi fi in mijlocul mării sau pe o câmpie uscată,  căci o mărturie de rea credinţă este îndreptată contra voastră.  8. Nenorocire vouă care aveţi argint şi aur, bogăţii pe care nu le-aţi strâns câtuşi de puţin pe  căi cinstite. Voi care ziceţi: Noi suntem bogaţi, noi trăim în belşug şi avem strâns tot ce ne putem dori. 9. Noi vom face prin urmare tot ce ne place, căci noi avem grămezi de argint, grânarele  noastre sunt pline si familiile fermierilor noştri sunt atât de numeroase ca apa dintr-un izvor  îmbelşugat. 10. Aceste false bogaţii se scurg ca apa si comorile voastre se vor topi si vă vor fi luate,  pentru că le-ati strâns pe căi necinstite şi veţi fi copleşiţi de blestemul divin.

  98

1. Eu va blestem de asemenea, prudenţii veacului, voi adevaraţii smintiţi care cu ochii  pironiţi în pământ  2. Aţi încercat să vă acoperiţi cu veşminte mai elegante ca o tânără logodnică şi mai  bogate ca cele ale fecioarelor. Voi aţi arătat peste tot măreţia voastră, generozitatea, strălucirea si  norocul, dar aurul vostru, măreţia şi bogăţia voastră se vor topi ca si o apa. 3. Căci nu aceasta este înţelepciunea. Aşa că vor pieri şi ei cu bogăţiile lor, cu falsa lor  glorie şi cu onoarea lor zadarnică. Ei vor pierii de ruşine şi dispreţ şi sufletele lor vor fi azvârlite în  cuptoare dogoritoare. 4. Eu vă jur, o , păcătoşilor, nici un munte, nici o culme nu a fost creată pentru a folosi ca  o podoabă a unei femei. Păcatele nu vin niciodată de sus, ci oamenii au găsit secretul de a face răul,  dar nenorocire, celor ce îl fac. 5. Femeia nu a fost creata ca să nu facă copii, dar cele care nu vor copii fac aceasta cu  propiile lor mâini. 6. Dar eu jur pe Cel Mare şi Sfânt, toate lucrările voastre rele vor fi vădite şi nimeni nu  se va putea feri în ziua cea mare. 7. Nu vă gândiţi şi nu spuneţi: Crima mea este ascunsă, păcatul meu nu este cunoscut de  nimeni, căci în cer se notează întocmai, în faţa Atot-Înaltului, tot ce se face pe pământ si toate  gândurile oamenilor. Se ştiu în fiecare zi nedreptăţile de care vă facem vinovaţi. 8. Nenorocire vouă smintiţilor, căci veţi pieri în nebunia voastră. Voi nu vreţi deloc să îi  ascultai pe cei înţelepţi, voi nu veţi obţine răsplata celor drepţi. 9. Aflaţi aşadar că sunteţi hărăziţi zilei judecăţii, nu speraţi să trăiţi dacă aţi fost păcătoşi,  veţi muri, căci voi nu v-aţi folosit de preţul izbăvirii.81 10. Da, voi sunteţi destinaţi pentru ziua mâniei divine, pentru ziua de doliu şi de ruşine a  sufletelor voastre. 11. Nenorocire vouă a căror inima este impietrită, care aţi făcut atât de uşor crima şi v-aţi  hrănit cu sânge! Cine v-a dat bunătăţile de care vă bucuraţi? Nu este cumva Atot-Înaltul, care le-a  răspândit pe pământ pentru a le folosi voi? Voi l-aţi uitat: deci nici o fărâme de pace pentru voi. 12. Nenorocirea voastră, celor care iubiţi nedreptatea. Cu ce drept primiţi voi vreo  răsplată? Aflaţi că veţi fi daţi pe mâna celor drepţi care vă vor sparge capetele, care nu vor avea pentru  voi nici o milă. 13. Nenorocire vouă, care vă bucuraţi în prigonirea celor drepţi, căci nu veţi avea nici un  mormânt. 14. Nenorocire vouă care faceţi să fie fără rost cuvintele Domnului, căci pentru voi nu  exista deloc speranţa vieţii. 15. Nenorocire vouă, care scrieţi cuvinte amăgitoare, cuvinte nedrepte, căci minciunile  voastre, nelegiuirile voastre sunt şi ele scrise şi nici una nu va fi uitată. 16. Nici o pace pentru păcătoşi! Moartea, doar moartea pentru păcătoşi!.   

  99

1. Nenorocire celor ce se poartă fără credinţa, care laudă şi linguşesc minciuna. Voi sunteţi  nişte stricaţi şi viaţa voastră este o viaţă dezgustătoare. 2. Nenorocire vouă care stricaţi cuvintele adevărului, ei păcătuiesc împotriva hotărârii de  veci. 3. Şi ei au făcut să fie condamnat cel nevinovat. 4. În acele zile, o drepţilor, voi meritaţi ca rugăciunile voastre să fie îndeplinite, ele vor urca  şi vor fi aşezate în faţa îngerilor ca o mărturie acuzatoare împotriva crimelor celor păcătoşi. 5. În acele zile, popoarele vor fi înspăimântate şi neamurile îngrozite se vor ridica pentru  ziua celei mai înalte judecati. 6. În acele zile femeile gravide vor aduce pe lume şi vor lepăda fructul măruntaielor lor.  Copiii vor muri sub ochii mamelor lor, şi în timp ce ei vor suge laptele, ele îi vor respinge şi vor fi fără  milă pentru fructele iubirii lor. 7. Eu vă mai anunţ, o păcătoşilor, pedeapsa vă aşteaptă în ziua judecaţii care nu se va sfârşi. 8. Ei iubesc pietrele, icoanele de aur, argint şi lemn, spiritele josnice, demonii şi toţi idolii  din temple, dar ei nu vor obţine nici o mântuire. Inima lor va deveni nesimtitoare din cauza necredinţei  si ochii lor vor fi orbiţi de superstiţii. În visele şi viziunile lor, ei vor fi necredincioşi şi superstiţioşi, ei  vor fi mincinoşi şi păgâni. De asemenea ei vor pieri cu toţii. 9. Dar în acele zile preafericiţi vor fi cei care vor fi primit vorba înţelepciunii, care vor fi  căutat şi urmat căile Celui Prea-Înalt care vor fi mers pe căile dreptăţii şi nu pe cele ale necredinţei.82 10. Da, ei vor fi mântuiţi!

11. Dar, nenorocire vouă care veţi fi răi cu aproapele vostru, veţi cădea în Şeol. 12. Nenorocire vouă care aşezaţi temelia păcatului şi înşelătoriei, care sunteţi răi şi  batjocoritori cu semenii voştri: vai veţi fi nimiciţi. 13. Nenorocire vouă care înălţaţi cu sudoarea altora palate pentru voi, fiecare din pietrele  care le alcătuiesc, fiecare fărâmă de mortar care le leagă este pentru voi un pacat. Aşadar eu vă spun  vouă, nu veţi avea pace deloc. 14. Nenorocire vouă care dispreţuiţi cocioaba şi moştenirea părinţilor voştri şi care purtaţi o  credinţă nelegiuită în idoli. Nu, nici o pace pentru voi. 15. Nenorocire acelora care fac nedreptăţi, care sunt ca uneltele asupririi, care ucid pe  aproapele lor. Căci Dumnezeu însuşi va ofili măreţia voastră, El va împietri inimile voastre şi va stârni  focul mâniei Sale şi vă va nimici pe toţi. 16. Atunci drepţi şi sfinţii, martori ai consecinţelor răzbunării Sale işi vor reaminti crimele  voastre şi vă vor blestema.

  100

1. În aceea zi părinţii vor fi măcelăriţi împreună cu copiii lor şi fraţii împreună cu fraţii lor,  sângele va curge ca valurile unui fluviu. 2. Căci omul nu va opri braţul său să îl lovească pe fiul său şi copiii pe copiii săi, el va crede  că se poartă cu milostivire şi nu ii va cruţa. 3. Păcătosul nu se va teme să îl ucidă pe fratele mai cinstit ca el. Omorurile vor continua fără  lâncezeală de la răsăritul soarelui şi pânp la apus. Calul va fi în sânge până la piept, iar carul său până  la osii.  4. În acest timp îngerii vor coborî în locurile ascunse şi toţi aceia care au înlesnit crimele vor  fi adunaţi în acelaţi loc. Atunci Prea-Înaltul va coborî pentru a face dreptate peste toţi păcătoşii  5. Şi El va da îngerilor sfinţi paza drepţilor şi sfinţilor şi ei ii vor apăra ca pe lumina ochilor  până când răul şi toată nedreptatea va fi nimicită. Când drepţii vor fi scufundaţi în cel mai adânc somn,  ei nu vor avea de ce se teme, înţelepţii vor vedea adevarul. 6. Şi copiii pământului vor avea deşteptăciunea tuturor cuvintelor din această carte, ştiind de  acum că bogăţiile nu vor putea să îi mântuiască de pedeapsa pe care o vor merita pentru crimele lor. 

7. Nenorocire vouă păcătoşilor care îi chinuiţi pe cei drepţi şi îi faceţi să ardă în foc, în ziua  marii frământări, voi veţi primi răsplata pentru lucrările voastre. 8. Nenorocire vouă stricători de inimi, care căutaţi să aveţi asupra răului o cunoaştere totală,  frica o să vă cuprindă. Nimeni nu va veni în ajutorul vostru. 9. Nenorocire vouă păcătoşilor, căci cuvintele din gura voastră şi lucrările mâinilor voastre  au fost reale, aşadar veţi cădea în flăcările veşnice.83 10. Aflaţi că îngerii din cer vor cerceta cu grija toate lucrările voastre, ei vor întreba soarele,  luna şi stelele, despre păcatele voastre, pentru că voi aţi îndrăznit să îi judecaţi pe cei drepţi. 11. Toate vor da mărturie împotriva voastră: norii, zăpada, roua şi ploaia, căci din cauza  voastră toate aceste creaţii vor fi oprite, ca vouă să nu vă mai fie de folos. 12. Aduceţi prin urmare jertfe ploii pentru  ca ea să cada în sfârşit, şi rugaţi roua pentru ca ea  să primească de la voi aur şi argint. Dar, în zadar! Gheaţa, frigul, vântul furtunos şi toată chiciura se  vor năpusti peste voi şi voi nu veţi mai putea îndura înverşunarea lor. 

  101

1. Priviţi cerul, copii ai cerului, gândiţi asupra lucrărilor Celui Prea-Înalt şi temeţi-vă de ele  şi nu faceţi nimic rău în prezenţa Sa. 2. Dacă El închide ferestrele cerului şi opreşte ploaia şi roua, lăsând pământul neroditor, ce  veţi face? 3. Când el işi coboară mânia sa asupra voastră şi peste lucrările voastre, voi nu ştiţi să îi  cereţi mila, voi blestemaţi contra judecaţii Sale şi vorbele voastre sunt pline de trufie şi semeţie. Deci  nu va fi pace pentru voi! 4. Priviţi aceste corăbii, cum plutesc în voia vântului şi ameninţate fără încetare de o  ameninţare înfricoşătoare. 5. Şi cârmaciul tremură, pentru că duce cu el pe ocean bogăţiile sale, el tremură să nu se  scufunde şi să piară. 6. Or, marea, valurile sale furtunoase, genunile sale adânci nu sunt ele făcute de AtotPuternicul? Nu este El cel care i-a pus hotare şi i-a aşezat malurile? 7. La vocea Sa valurile se retrag înfricosate şi peştii care traiesc în interiorul lor sunt loviţi  de moarte. Şi voi păcătoşilor care trăiţi pe pământ, nu vă temeţi deloc? Nu este El Creatorul a tot ce se  afla pe el? 8. Şi deci cine, daca nu El a dat cunoaşterea şi înţelepciunea pentru toţi cei care trăiesc pe  pământ şi celor care sunt pe mare? 9. Ori navigatorii nu se tem oare de ocean? Voi singuri nu aveţi nici o teama de Atot-Înaltul?

  102

1. În toate aceste zile când veti fi învăluiţi de flăcări arzând, unde veţi fugi, unde veţi căuta  adăpost? Si când Cuvântul se va ridica împotriva voastră, nu veţi tremura, nu vă veţi îngrozi? 2. Toate marile astre se cutremură de teamă, pământul se cutremură de spaimă şi groază. 3. Toţi  îngerii îşi vor îndeplini datoria aspră şi vor încerca să stea deoparte înaintea  maiestăţii supreme, în ce priveşte fiii pământului ei vor fi loviţi de buimăceală. Dar voi păcătoşilor,  dezgustatori pentru vecir, nu va fi salvare pentru voi.84 4. Nu va temeţi deloc, sufelete ale celor drepţi, ci aşteptaţi în pace şi siguranţă ziua în care  veţi muri, ca o zi a judecăţii. 5. Nu plângeţi deloc pentru că sufletele voastre vor coborî cu tristeţe şi amărăciune în  mormânt, ori pentru ca în această viată nu ati primit răsplata pe care o meritau lucrările voastre bune ci  din contra, păcătoşii au fost mai presus în zilele vieţii voastre, căci iata va veni pentru ei ziua groazei şi  a caznelor. 6. Când veţi muri păcătoşii vă vor zice: Iată drepţii mor ca şi noi! Ce au avut ei din lucrările  lor? 7.  Iată că ei părăsesc viaţa în acelaşi mod ca şi noi, tulburaţi şi înfricoşaţi. Cu ce sunt ei mai  bine trataţi ca noi? Noi suntem deci egali.  8. Iată, ei sunt morţi şi nu vor mai reveni niciodată la lumină!  9. Dar eu vă spun, o păcătoşilor, voi v-ati săturat de carne si băutură, despuindu-i pe fraţii  voştri, prăpădindu-i, păcătuind în toate felurile, nu aţi precupeţit nimic  10. Pentru a câştiga averi, zilele voastre au fost zile de veselie şi fericire. Dar voi nu aţi  văzut sfârşitul celor drepţi, felul în care ei vor avea pace şi linişte. Aceştia nu au cunoscut nelegiuirea  până în ziua morţii lor.  11. Ei sunt morţi şi sunt ca şi cum nu ar fi fost niciodată şi sufletele lor sunt coborâte în  lăcaşul morţii

  103

1. Deci, vă jur, o drepţilor pe măreţia şi pe gloria Sa,  2. Pe regalul şi pe maiestatea Sa, vă jur că eu am căpătat cunoştinţă de aceste taine, căci mi-a  fost dat să citesc înscrisurile cerului, am văzut scrierile sfinţilor, am descoperit ce era scris în ele. 3. Am aflat despre toată bunătatea, bucuria şi gloria care vă este pregătită şi îi aşteaptă pe cei  care vor muri în dreptate şi sfinţenie. Voi veţi căpăta atunci răsplată pentru suferinţele voastre şi pentru  partea voastră de rău pe care aţi primit-o pe pământ. 4. Duhurile celor care vor muri în dreptate, vor trăi şi se vor odihni pentru totdeauna, ele vor  fi glorificate şi amintirea lor va fi veşnică în faţa tronului Atotputernicului. Şi ei nu se vor mai teme  niciodată de ruşine. 5. Nenorocire vouă păcătoşilor , dacă veţi muri în păcat şi cei care vor semăna vă vor spune  vouă ; fericiţi sunt păcătoşii! Ei şi-au săvârşit zilele şi viaţa lor  6. Şi ei mor acum în fericire şi abundenţă. Ei nu au cunoscut în timpul vieţii lor nici tristeţea,  nici îngrijorarea, ei mor acoperiţi de onoare şi ei nu au fost supuşi nici unei judecăţi. 7. Dar nu li s-a dovedit oare că sufletele lor vor fi silite să coboare în Sheol (iad) unde îi  aşteaptă relele şi chinurile de tot felul? 85 8. Duhurile lor vor coborî în întuneric, în capcane, în acele flăcări care nu se vor stinge  niciodata şi osânda primită la judecata lor va fi veşnică.Nenorocire vouă, căci voi nu veţi mai avea  pace deloc  9. Şi veţi încerca zadarnic să vă cereţi iertare în faţa drepţilor şi sfinţilor zicând: Şi noi am  cunoscut zile de durere adâncă şi am îndurat şi noi numeroase răutăţi. 10. Noi suntem pierduţi şi nimeni nu ne vine în ajutor şi nimeni nu ne încurajează, nici  măcar cu vorba, ci am fost lăsaţi pradă nefericirii şi ne este teamă pentru noi.  11. Noi nu sperăm să ne mai bucurăm de viaţă.Şi totuşi noi ne vedem într-o zi ca fiinţe de  prim rang. Şi iată-ne la ultima. Noi am devenit prada păcătoşilor şi nelegiuiţilor, ei au făcut să apese  jugul lor asupra noastră. 12. Şi aceia care ne-au dispreţuit şi ne-au asuprit erau mai puternici decât noi şi noi am  plecat capul în faţa celor care ne urau şi ei au fost fără milă faţă de noi. 13. Noi voiam să fugim de ei pentru a ne bucura de pace, dar nu am găsit nici un loc pe care  să îl folosim ca adăpost împotriva prigoanei lor.  14. Noi am mers cu plângerile noastre la prinţi şi nu am ridicat vocea împotriva acelora care  ne sfâşâiau, dar ţipetele noastre au fost zadarnice şi ei nu au vrut să ne asculte. 15. Din contră, ei au protejat pe cei care ne-au dezbrăcat şi ne-au sfăşiat, cei care ne-au  istovit şi-au ascuns asuprirea lor, cei care ne-au necăjit şi ne-au măcelărit şi au ascuns moartea noastră  şi nu îşi aminteau ca ar fi ridicat vreodata mâna împotriva noastră.

  104

1. Cât vă priveşte pe voi, drepţilor, eu vă jur că în cer  îngerii arată în faţa tronului  Atotputernicului dreptatea voastră  2. Şi numele voastre sunt scrise în faţa Prea-Înaltului. Aveţi deci  bună speranţă, întrucât  aţi îndurat răutatea şi durerea în această viaţă veţi străluci în cer ca astrele  3. Şi porţile cereşti se vor deschide în faţa voastră. Strigătele voastre cer dreptate şi veţi fi  răzbunaţi de toate relele pe care le-aţi suferit încă de la inceput şi de la toţi cei care v-au asuprit sau  care au fost uneltele asupritorilor voştri. 4. Aşteptaţi deci şi nu vă lăsaţi doborâţi, căci voi veţi avea parte de o bucurie egală cu însăşi  bucuria îngerilor şi în ziua judecăţii voi nu veţi avea a vă fi teama de nici o condamnare. 6. Nu vă descurajaţi deci, drepţilor, când veţi vedea păcătoşii fericiţi şi înflorind în căile lor. Nu deveniţi părtaşii lor,  7. Staţi deoparte de tagma asupritorilor, voi sunteţi partaşi cu armatele cereşti. Pentru voi  păcătoşilor care spuneţi: Toate fărădelegile noastre vor fi uitate, să ştiţi că din contra,  8. Toate crimele voastre sunt înscrise cu grijă în cartea din cer.86 9. De aceea vă spun că lumina şi întunecimile, ziua şi noaptea vor fi martori împotriva  voastră şi a greşelilor voastre. Nu mai făptuiţi deci nelegiuiri, nici minciuni, nu mai strâmbaţi adevărul,  nu vă mai ridicaţi împotriva cuvântului Sfântului şi Puternicului. Nu va mai închinaţi în faţa idolilor  fără rost  10. Căci păcatele voastre, nelegiuirile voastre vor fi judecate ca nişte crime foarte grele.  Acum ascultaţi taina care va priveşte: Mulţi păcătoşi vor strica şi vor strâmba Cuvântul Adevărului. 11. Ei vor folosi cuvinte nepotrivite, vor spune minciuni, vor alcatui cărţi în care vor spune  gândurile lor înfumurate. Dar daca ei mi-au folosit cuvintele, ei nu le vor schimba, nici nu le vor strica  ci vor scrie întocmai tot ce am spus eu despre ei de la început. 12. Vreau să vă dezvălui înca o taină: cărţi de bucurie vor fi date drepţilor şi înţelepţilor şi ei  vor crede în aceste cărţi care cuprind regulile înţelepciunii. 13. Şi ei se vor bucura şi toţi cei drepţi vor fi răsplătiţi pentru că au învăţat să cunoască căile  dreptăţii.

  105

1. În acel timp Domnul le va ordona să adune pe copiii pământului pentru ca ei să aplece  urechea la cuvintele înţelepciunii sale, El le va spune: arataţi-le această înţelepciune, căci voi sunteţi  conducătorii şi stăpânii lor. Arătati-le lor răsplata care va trebui să o primească toţi cei care au urmat  cuvântul 2. Căci Eu şi Fiul Meu vom face cu ei un neam etern în numele dreptăţii. Pace vouă, copii ai  dreptăţii, bucurie şi fericire! Amin. 

Închiere / Concluzii

  106 

1. Dupa câtva timp, Metusala, Fiul meu dadu o femeie fiului său Lameh. 2. Aceasta rămase gravidă şi aduse pe lume un copil care avea pielea albă ca zăpada şi roză  ca un trandafir, un păr alb şi lung ca lâna şi ochii de o mare frumuseţe. De abia i-a deschis că ei au  inundat cu lumină toată casa ca strălucirea soarelui. 3. Şi de abia a fost primit de mâinile moaşei că el a deschis gura ca să proslăvească minunile  lui Dumnezeu.  4. Atunci Lameh, tatăl său, plin de uimire aleargă să îl găsească pe Metusala  5. Şi l-a anunţat că el are un fiu care nu se poartă ca ceilalţi copii. Acesta nu este un om, a  zis el, acesta este un înger din cer, fără îndoială  acesta nu este din neamul nostru. Ochii săi sunt  strălucitori ca razele soarelui, figura sa este măreaţă. 6. El nu pare să fie din mine ci mai curând dintr-un înger. Mi-e teama ca aceasta minune  prevesteşte unele evenimente de pe pământ.

7. Şi acum, o! tată, te rog mergi şi găseşte-l pe Enoh, bunicul meu şi cere-i lui o lămurire,  căci el locuieşte cu îngerii. 8. După ce a ascultat vorbele fiului său, Metusala a venit să mă caute la marginile  pământului, căci el ştia că eu eram acolo, şi mă striga. La glasul lui am alergat la el şi i-am spus: Iată- mă fiul meu, de ce ai venit să mă cauţi? 9. Şi el mi-a răspuns; Un mare eveniment m-a adus la tine, o minune greu de înţeles despre  care am venit să îţi cer o lămurire. 10. Ascultă deci o! tată, şi află că fiul meu Lameh are un fiu care nu îi seamănă deloc şi care  pare să nu ţina de neamul omenesc. El este mai alb ca zăpada, mai roz ca trandafirul, părul său este  mai alb ca lâna şi ochii lui aruncă raze ca soarele, când îi deschide umple casa de lumină. 11. Şi de îndată ce el a ieşit din mâinile moaşei, el a deschis gura şi L-a binecuvântat pe  Domnul. 12. Tatal său Lameh este îngrozit de aceasta minune, a alergat la mine, necrezând ca acest  copil este al lui, ci ca este născut dintr-un înger din cer, si iată eu am venit la tine pentru ca tu să îmi  dezvălui adevărul despre acest mister.  Atunci eu, Enoh, i-am răspuns: Domnul este pe cale să facă o  nouă lucrare pe pământ. Eu am văzut într-o viziune. Eu ţi-am vorbit de timpurile tatălui meu Jared, de  aceia care născuti din cer au călcat în acest timp cuvântul Domnului. Iată ei au facut nedreptăţi şi au  călcat ordinele şi au locuit cu femeile oamenilor şi au procreat urmaşi josnici. Pentru aceste crime un  mare prăpăd va veni pe neaşteptate asupra pământului, un potop îl va inunda si îl va pustii timp de un  an. 

16. Acest copil care vi s-a născut va fi singurul care va supravieţui acestui mare dezastru  împreuna cu cei trei fii ai săi. Când toate fiinţele umane vor fi nimicite, el singur va fi salvat.  Şi  urmaşii lui vor face copii pe pământul uriaşilor care nu s-au născut din spirit ci din carne. Pământul va  fi deci pedepsit şi toată depravarea va fi spălată.  18. Din acest motiv arată-i fiului tău Lameh că fiul care i s-a născut este într-adevar fiul său,  să-i dati numele de Noe, pentru ca el va supravieţui. El şi fiii lui nu vor fi părtaşi la desfrâu şi se vor  păzi de păcatele care vor acoperi faţa pământului. Din nefericire după potop, nedreptatea va fi încă şi  mai mare ca înainte, căci eu ştiu că trebuie să vină, însuşi Domnul mi-a arătat toate tainele despre  acestea şi am putut citi în scrisurile din cer.

  107 

1. Am citit că neamurile vor urma unul după altul până când se va ridica o seminţie sfântă,  până când crima şi nedreptatea vor dispărea de pe faţa pământului, până când toţi vor fi părtaţi la  dreptate. 2. Şi acum,fiul meu mergi şi anuntă-l pe fiul tău Lameh că acest copil care i s-a născut este  într-adevar fiul său şi că nu este nici o înşelătorie legată de naşterea sa. 3. Şi când Metusala a auzit cuvintele tatălui său Enoh, care i-a arătat lui toate secretele, s-a  întors plin de încredere şi i-a pus copilului numele de Noe, pentru că el va deveni fiinţa care va fi  alinătorul pământului după marele prăpăd.

  108

1. Iată o alta carte pe care Enoh a scris-o pentru fiul său Metusala şi pentru cei care vor  trebui să vină după el  2. Şi să păstreze la fel ca şi el cuvântul şi simplitatea obiceiurilor lor.  3. Voi cei care suferiţi, aşteptaţi cu rabdare vremea când păcătoşii vor dispărea şi forţa răului  va fi nimicită, aşteptaţi ca păcatul să dispară de pe pământ, căci numele lor vor fi şterse din cărţile  sfinte, rasa lor va fi distrusă şi spiritele lor vor fi supuse caznelor. Ei vor ţipa şi se vor jeli într-un  pustiu nevăzut şi vor arde într-un foc care nu se stinge niciodată.  4. Acolo am mai observat că un nor gros, prin care ochii mei nu puteau trece, căci din partea  sa de jos nu se putea vedea partea sa de sus. Am mai văzut şi flăcările unui foc aprins, asemănător cu  nişte munţi strălucitori, clătinaţi de un vârtej şi împinşi la dreapta şi la stânga. 5. Şi i-am întrebat pe sfinţii îngeri care erau cu mine şi le-am spus: Ce este această  frumuseţe? Nu se poate să fie cerul, ceea ce văd eu, acestea trebuie să fie flăcările unui cuptor întins,  aud strigăte de durere, strigăte de disperare. 6. Şi el mi-a spus: Acolo, în locul în care te uiţi, sunt supuse la cazne sufletele păcătoşilor şi  ale celor care au hulit, ale celor care au fost rău îndrumaţi, care au stricat ceea ce Domnul le-a spus  prin gura profeţilor Săi.  7. Căci se păstrează  în cer listele cu numele lor şi cu lucrările lor rele, şi  îngerii au luat  cunoştinţă de ele şi ei cunosc şi pedepsele ce le sunt cuvenite, ei ştiu şi ce  îi aşteaptă pe cei care şi-au  crucificat trupul lor şi care au fost prigoniţi de oamenii răi,  8. Pe cei care L-au iubit pe Dumnezeu, care nu şi-au pus iubirea în aur şi argint, care departe  de a-şi da corpul desfătărilor acestei lumi, şi-au chinuit de bunăvoie trupul cu cazne.  9. La cei care din ziua naşterii lor nu au căutat să strângă bogăţii pământeşti ci s-au privit ca  un spirit calator pe pământ. Aşa se purtau ei şi totuşi Dumnezeu i-a pus la numeroase încercări, dar  spiritele lor au fost totdeauna găsite curate şi nevinovate, pregătite să Îl binecuvinteze pe Domnul,  

10. Am însemnat în cărţile mele toată răsplata pe care o vor merita ei pentru că au iubit  lucrările cereşti mai mult decît pe ei inşişi. Iată ce a zis Domnul: Când erau asupriţi de oameni răi,  acoperiţi de ruşine şi jigniri ei nu au încetat sa mă laude.  11. Acum eu voi ridica spiritele lor până la lăcaşul luminii, îi voi schimba pe cei care sunt  născuţi în întuneric şi care nu le-au oferit onoarea la care le dădea dreptul credinţa lor.  12. Eu îi voi conduce în lăcaşul splendorilor pe cei care au iubit Numele Meu, îi voi face să  se aşeze pe tronul slavei 13. Şi îi voi face să simtă o bucurie veşnică, căci judecata lui Dumnezeu este plina de  dreptate. El va da credincioşilor Săi o casă fericită,  14. Cât priveşte pe cei care s-au născut în întuneric, ei se vor adânci şi mai mult în întuneric  pentru că drepţii se vor bucura de o fericire fără margini.  15.  Păcătoşii văzându-i vor scoate strigăte de disperare în timp ce drepţii vor trăi în  splendoare şi onoare şi vor cunoaşte pe veci adevărul celor promise de un Dumnezeu pe care ei L-au  iubit.