Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,

A explodat: „Surate, sunt foarte ofensată

Că-n jungla hominidă superevoluată

A apărut o teză, vădit maliţioasă,

Că Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă...

Eu protestez sălbatic, rănită în mândrie,

Că se propagă-n lume asemenea prostie.

Dacă-ntâlniţi un singur nepot pitecantrop,

Atunci, pentru banane să vă urcaţi în plop…

Nu sufăr comparaţii cu tristul regn uman,

Sunt mulţumită, nene, că-s pur orangutan.

Eu, chiar să mă oblige în vreun laborator,

N-aş deveni port-bâtă şi nici informator;

Şi cum progenitorii maimuţă m-au făcut,

Sper să n-ajung ca omul, un josnic involut!

Păi, s-a văzut vreodată la noi atâta ură?

Oare la noi se minte, se-njunghie, se fură?

Nu veţi vedea prin lume, cât timp purta-vom coadă,

Gorile divorţate şi prunci lăsaţi pe stradă.

Cine-a văzut în hoardă vreun iraţional

Tâmpindu-se cu droguri, sau homosexual?

Nu inspirăm Marlboro, nu traficăm muniţii,

Nu prea avem ştiinţă, n-avem nici superstiţii,

Nici cârciumi, nici spitale, nici case de nebuni,

Şi nu plătim pe alţii să facă rugăciuni.

Aţi întâlnit prin codri vreun cimpanzeu beţiv,

Gibon care să-njure sau pavian parşiv?

Cât am umblat eu creanga, scuzaţi, n-am observat

În obştea simiască, cocotier privat,

Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame

Sau omorâţi în taină de aşa-zise mame.

Lipsesc şi teroriştii, n-avem corupţi, nici duri,

Nici ţari, nici prim-miniştri pe care să-i înjuri.

La mondiale suntem cu mult în urmă noi,

Încât n-am fost în stare de nici un prim război.

Noi n-am avut ev mediu, ci numai mediu pur,

Lipsit de inchiziţii, de orizont obscur.

Noi n-avem sfinţi în temniţi, nici versuri puse-n lanţuri,

Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri.

E drept, n-avem miliţii în junglă, dar nici mafii,

N-avem un staff al morţii, n-avem nici măcar stáfii!

(E trist s-ajungi vreodată privit la Zoo Park

Dar maxima ruşine-i să pui pe alţii-n ţarc).

Eu vă invit pe toate acum la raţiune:

Nu promovaţi această credinţă de minune;

Să nu apară-n junglă manipulări în masă,

Cu dogme şi partide în lupta lor de clasă.

Mă tem că ne pândeşte o nouă cruciadă,

O convertire a hoardei în monştri fără coadă.

De-o să vedeţi vreodată c-am coborât din pom,

Maimuţărind făptura care îşi zice om,

Opriţi-mă la vreme, să nu evoluez,

Şi, ajungând ca lumea, să nu ştiu ce să crez...

I-adevărat că omul a coborât, ca soi,

Dar, bre, fiţi rezonabili, n-a coborât din noi !

 

Bucureşti, 1990  

 

© Poezia este o adaptare şi parafrază amplificată făcută acum aproape 20 de ani, după nişte versuri englezeşti anonime, publicate în cartea Kaleidoscope of Diamonds, a lui Desmond Ford. Scrisă iniţial într-o versiune puţin diferită, poezia a fost publicată în Curierul Adventist, apoi în albumul Stihuri de altădată (Cernica: Editura GRAPHE, Colecţia Ştraif, 2004). Între timp, a fost pusă în circulaţie de unii ca poezie anonimă, fie în versiunea veche, fie în alte versiuni, ca orice poezie devenită populară, evidentă mai populară şi mai cunoscută decât "autorul". Am găsit-o pe internet modificată în variante mai mult sau mai puţin nefericite, ca poezie anonimă sau sub un alt nume de "autor".  Cei mai mulţi bloggeri recunosc că este poezia mea (mă refer la versiunea românească). Despre originea şi avatarurile populare ale poeziei originale în engleză (The Monkeys Disgrace), găsiţi Informaţii importante  aici.

Un stimat domn activ pe internet insistă că m-ar fi demascat ca "plagiator" şi "înşelător", că aş fi ascuns faptul că sunt doar traducătorul poeziei (dar nici de asta nu este sigur domnia sa!). Dacă aceasta ar fi singura mea poezie, sau cea mai bună (la calitatea estetică mă refer), acuzaţia ar merita mai multă atenţie. Dar aceasta este singura "traducere" unde nu am menţionat autorul original, pentru simplul motiv că poezia era citată ca anonimă, într-o scriere teologică de popularizare, în limba engleză, şi pentru că nu este o simplă traducere. Este un simplu adevăr, fără importanţă deosebită în cultura live (ne-virtuală), că am fost primul care am lansat versiunea românească a acestei poezii, aşa cum este ea, imperfectă, contestată şi iubită de toată lumea. Dacă dreptatea ar cere să fiu numit plagiator, atunci cel care a copiat-o de la mine, sau de la a şaptea mână, şi a mai diortosit-o după gust, ataşându-şi numele, sau lăsând-o anonimă, acesta cum s-ar numi?  

Nu ţin morţiş la paternitatea acestei poezii, dacă se pune atât de grav problema. Aş vrea să ştiu cine anume o revendică. Referirea la versiunile englezeşti este nerelevantă în cazul nostru. Traducerea poetică este în sine o creaţie, iar în acest caz a fost mai mult decât traducere. De dragul simplităţii, am scris doar numele meu, nu am mai făcut precizări care pentru public nu aveau nici o importanţă. Dacă ar fi fost cineva interesat de detalii şi m-ar fi întrebat CUM am scris poezia, i-aş fi spus toată povestea, atât cât o ştiam la data aceea.  Dar să fiu prezentat ca înşelător, din acest motiv, este nedrept. Am fost neatent cu aspectul ambiguu al statutului acestei poezii în limba română, dar nu am avut intenţia de a înşela. Cum ar putea fi cineva atât de stupid să creadă că după ce plagiezi şi difuzezi pe internet, nimeni nu ar afla nimic? Dar nu orice prezentare sumară şi defectivă a adevărului (rezumată într-un titlu sau într-un nume) este o dovadă de înşelăciune. Mulţumesc, totuşi, domnului Ioan pentru informaţiile legate de originea poeziei în engleză.